|
|
U sceccu di Giufà.
Crirennu r' aviri na malatia tinta e ki staia murennu, Giufà ci rissi
e puvireddhi ru so paisi chi ss' aissiru priatu
pir iddhu pi fallu stari bonu, ci avissi ratu na
forti ricumpenza:
- I sordi chi varagnu pa vinnita ru me sceccu li
rugnu a viautrhi, amishi mei. - rissi cu vushi piatusa.
Pun misi tutti i puvireddhi ru paisi priaru matina e sira u Diu ri
n celu, fin' a kuannu Giufà unn fu guaritu. Appena
potti, Giufà, jiu a fera a vinnisi u sceccu.
- Cu si voli accattari nu sceccu pun dinaru e un
mastuni pi centu? Cu si li voli accattari? - Ushiava.
Napocu si vulianu accattari u sceccu senza vastuni, ma Giufà prishisau:
- No! unn i vinnu spartuti. - e kuntinuau a nmitari
a genti ar accattalli e so cundizioni, fin' a kuannu
u sceccu fu accattatu nzemmula o vastuni pi 101
dinari.
Cuannu turnau o paisi, l' amishi soi si prisintaru p' aviri a ricumpenza
prumisa dopu avillu fattu guariri.
- Amishi mei, - rissi Giufà - purtrhoppu unn haiu
cuasi nenti di rarivi. -
- Comu? - nzisteru i poviri amishi - a to prumissa
di rarini socc' accugghisti pa vinnita ru sceccu
chi fini fishi? Ora chi hai a urza china, i sordi
unn i voi spartiri? Vivrogna! -
- Unn ni sciarriamu! - arrispunniu Giufà - v' aia
rittu chi soccu arricugghia pa vinnita ru sceccu
vi li rava, e accussì fazzu! kà c' è u dinaru
chi mi rettiru pa vinnita ru sceccu. U restu ri
sordi chi haiu na urza unn è pi viautrhi:
è u prezzu ru vastuni. -
Dilusi e buffuniati, i puvireddhi si ni turnaru ne casi r' iddhi, lastimiannu
e malirishennu Giufà.
|
U ragghiu ru sceccu.
Un mishinu jiu ni Giufà a ddumannaricci si cci putia pristari u sceccu.
Ma Giufà, sapennu chi kistu l' armali i trhattava
mali, ci rissi:
- Ti l' avissi ratu s' unn fussi ch' u pristai a
nautrhu amicu chi ankora unn mi l' ha purtatu.
Mentrhi rishia sti paroli, ra staddha si ntisi un
longhu arragghiu. U vishinu si l' happ' a mali e
cci rissi:
- Giufà, picchì mi pigghi pi fissa? rishi ch' u
to sceccu è luntanu e u so arragghiu
veni ra staddha! unn hai nuddha cunzidirazioni pi
mmia!
Giufà p' aggiustari a so minzogna ci rissi rispiashiutu:
- Caru vishinu, mi scuncerti! criri o ragghiu run
sceccu e unn criri a mmia! Sai chi ti ricu, puru
s' u sceccu fussi na staddha , pi soccu mi rishisti,
unn tu rassi.
|
Giufà e i porci.
Un jornu Giufà turnannu, senz' aviri nenti di fari, ni so matrhi, a
cristiana ci rissi:
- Giufà, unn ti vogghiu viriri chiù peri peri. Dumani
ti va cercu un zirvizzu.
U nnumani a matrhi jiu non burgisi e l' addhuvau
comu vardianu ri porci. U patrhuni mannau Giufà
non moscu luntanu a abbiari i porci e cci rissi
di purtalli narré sulu cuannu avissiru statu beddhi
rassi.
Giufà arristau cuattrhu misi no voscu, e kuannu
i porci foru beddhi rassi e pronti pi essiri fatti
a sasizza, pigghiau a via pi n kasa.
Pi strhata nkuntrhau un mucceri e cci addumannau:
- Vi vuliti accattari sti beddhi porci? vi li rugnu
a metà prezzu si mi cunzignati l' aricchi e i curi!
U vucceri s' accattau tutta la mannara. Ci
retti un zaccu ri sordi, e komu r' accordu, a Giufà
ci retti puru l' aricchi e i curi.
Giufà jiu allura vishinu o shumi unni c' era u tirrenu
ammargiatu, pigghiau tutti l' aricchi e l' appizzau
a koppia no fanghu, poi a trhi parmi distanti ci
appizzau a cura, e fishi accussi fin'a cuannu unn
finiu aricchi e kuri.
Poi curriu no patrhuni burgisi ushiannu dispiratu:
- Ah! patrhuni! chi disgrazia chi mi capitau. Cu
kuantu cura avia allivatu i vostrhi porci, ch' avianu
addivintatu accussì grassi e beddhi. Staviamu passannu
u shumi pi turnari kà, ma affunnaru no fanghu moddhu
ra terra ammargiata. Ora si ponnu viriri sulu l'
aricchi e i curi!
U patrhuni e i soi addhuati curreru o shumi pi viriri
si putianu sarvari i porci. Affirraru n' aricchia
o na cura pi tirari fora u porcu, ma ci arristava
n manu u piricuddhu d' aricchia e da cura.
- U viriti patrhuni - ushiau Giufà - com' eranu
beddhi i vostrhi armali? eranu tantu rassi e tuttu
si persi n funnu o fanghu ru shumi!
Accussì u burgisi si ni turnau n kasa senza porci,
Giufà nmeshi purtau i sordi a sso matrhi e pun pezzu
ri tempu potti arristari cu iddha.
|
Giufà e kiddhu
ra birritta.
Giufà di trhavagghiari unn ni vulia mank' a broru. Manciava, niscia
e ghia bacchittuniannu ri kà e di dhà. So matrhi
fashia bili, e cci ushiava sempri:
- Giufà, ma chi manera è kista! Unn pigghiari
mai nuddhu spirimentu di fari na cosa! Manci e bivi
e kom' arrinesci si cunta! Jò unn ma sentu chiù
di cummattiri cu ttia: o ti va buschi u pani, o
ti jettu n mezz' a strhata.
Giufà si nni jiu nta lu Càssaru pi ghirisi a vestiri.
Non mircanti pigghiau na cosa, nna nautrhu ni pigghiau
nautrha, nzina chi si vistiu ri tuttu puntu, pirfina
na beddha birritta russa. Ma Giufà sti cosi nunn li pacau picchì sordi unn avia: e dishia:
- Mi fa crirenza, ca nta sti jorna lu vegnu a pacu!
e accussi rishia a tutt' i mircanti.
Cuannu si vitti beddhu accunzatu, fishi:
- Ahh! ora sì chi cci semu, e mme matrhi unn havi
chiù di riri chi sugnu malacunnutta. E ora pi pacari
i mircanti com' ha fari? ora fazzu a finta chi moru
e viremu comu finisci.
Si jetta supr' o lettu ...:
- Moru! moru! moru! ... e murivi! - e ssi misi i manu
n crushi e i peri a paliddha.
- Figghiu! figghiu meu! chi malasorti, figghiu meu!
- chiancia so matrhi.
A genti, sintennu sti ranni vushi, curreru, e tutti
mischiniavanu sta povira matrhi.
Comu si sparsi a nutizia da morti di Giufà, i mircanti
lu jianu a viriri, e virennulu mortu rishianu:
- Mischinu Giufà! m' avia a dari i sordi (mittemu)
pi ssi causi ch' havi misi ... Ci li biniricu!
E tutti jianu e binirishianu. E Giufà si livau tutti
li debbiti. Ma a kiddhu da birritta unn ci calau:
- Ma jò a birritta nova n testa unn ci a lassu!
A sira, cuannu i beccamorti purtaru a Giufà n chiesa
pi poi vurricallu, ci jiu r'appressu, e senza farisinni
addunari di nuddhu s' ammucciau n chiesa. Dopu un
pizzuddhu senti trhasiri latrhi chi s' aìannu a
spartiri un zacchiteddhu ri dinari ch'avianu arrubbatu.
Giufà paria mbarsamatu supr' o catalettu, chiddhu
ra birritta ntaniatu senza manku shatiari. I latrhi
sdivacaru supra na tavula i dinari, tutti sordi
d' oru e d' argentu, e nni fishiru tanti munzeddhi
cuant' eranu iddhi.
Arristava un durishi tarì, e unn zi sapia cu si
l' avia a pigghiari primu.
- Pi livari cuistioni - rishi unu r' iddhi - fashemu
accussì: kà c' è un mortu, fashemu u tiru
a la nmerca, e ku lu pigghia n mucca, si pigghia
u durishi tarì. - Tutti appruvaru.
Eranu pronti pi tirari supr' a Giufà, ma iddhu vistu
chissu, si susi m peri n mezz' o catalettu e ghietta
un gran mushiuni:
- Morti! Arrisuscitativi tutti!
E ki viristuvu!? lassannu tutti cosi n thririshi
i latrhi scapparu a peri n kulu. Comu si vitti sulu,
Giufà va pi li munziddhuzza. Na sta mentrhi nesci
puru chiddhu ra birritta, ch' avia statu ntaniatu
senza pipitiari, e va pi la tavula p' affirrarisi
li dinari. N zumma, si sparteru li dinari, fashennu
mità l' unu. Arristava un cinku grani. Fa Giufà:
- E kistu m' u pigghiu iu.
- No! ca lu shinku grana è mmeu. - fa
l'autrhu.
- Vattinni ch' unn attocca a ttia!
Giufà afferra na stangha e ci a voli scarricari
n testa a kiddhu ra birritta:
- kà li shinku grana! vogghiu li shinku grana!
Amentrhi, passatu lu scantu, i latrhi pinzaru e
sordi ch' unn ci vulianu appizzari, nkugnaru vishinu
a porta ra chiesa e sentinu sta cashara di morti
pi cinku grana:
- Mizzica! shinku grani l' unu ci attuccaru. Sa
cuantu morti nisceru da sipurtura! ... - E ankora
currinu!
Giufà si pigghiau lu shinku grana, u so sacchiteddhu
di dinari e ssi nni jiu a la casa.
|
Giufà e a trhippa
lavata.
A matrhi di giufà virennu ca cu stu so figghiu unn ci putia arreggiri,
lu misi a piciottu non tavirnaru.
U tavirnaru lu chiamau:
- Giufà, ha ghiri a mari a lavari sta ventrhi, chi
nn' hav' a beniri na trhippa beddha pulita! lavala
bona, sai, e torna prestu, chi masinò abbuski!
Giufà pigghiau a ventrhi e ghiu a ripa a mari. Lava
e lava; dopu aviri lavatu na matinata, si rissi:
- E ora a ku ci spiu s' è bona lavata?
Nna sta mentrhi s' adduna run bastimentu chi staia
partennu; nesci u fazzulettu e ssi metti a chiamari
i marinara:
- A vui! a vui! viniti ccà! viniti ccà!
si n' adduna u capitanu e fa:
- Picciotti, puggiamu n terra, n' appimu a scurdari
cuarche kosa mpurtanti!
Scinni n terra e va ni Giufà:
- Chi c' è? chi ni scurdamu?
- Vossia mi rishi si sta trhippa è lavata bona?
U capitanu ngharmaliu. Anghuanta un pezzu di lignu
e cci li sunau boni boni.
Giufà chiancennu ci rissi:
- Ma chi fishi? chi vi rissi?
- Ha diri - ci arrispunniu u capitanu - 'Signuri,
fashitili curriri!'. Accussì putemu varagnari u
tempu chi ni fashisti perdiri.
Giufà, cu l' armi all' occhi e ki spaddhi carrichi
di lignati, nkurciau pa campagna pi ghiri o paisi,
e ripitia sempri:
- Signuri, fashitili curriri! Signuri, fashitili
curriri!
Ripitennu sti paroli, Giufà passa vishinu on kacciaturi
appustatu pi cunigghia e ci scunzau a puntata, ca
i cunigghia sintennu chianciri e parrari:- Signuri,
fashitili curriri! Signuri, fashitili curriri! -
pigghia e scapparu.
- Ah! figghiu ri to matrhi! puru tu mi nni fai!
- Ci fa u cacciaturi, e cci appizza dù boffi, e
dù caushi n kulu.
Giufà chiancennu ci rishi:
- Ma chi fishi? chi vi rissi?
- Chi dishisti? Ha diri 'Signuri, fashitili accidiri!'
Giufà si pigghia a trhippa e va ripitennu pi strhata
socc' avia a diri.
E scontrha a dui chi si sciarriavanu; na sta mentrhi
ripitia:
- Signuri, fashitili accidiri! Signuri, fashitili
accidiri!
- Ah! nfamuni! puru tu attizzi! - Ci fannu chiddhi
rui; lassanu di sciarriarisi e chiantanu di manu
a giufà.
Poviru Giufà, ca scuma n mucca e u cannarozzu chiusu
pu scantu, unn putia parrari. Dopu unn pizzuddhu,
rishi trha un zigghiuzzu e l' autrhu:
- unka com' ha diri?
- Com' ha diri? - ci rispunninu chiddhi, - ha diri
'Signuri, fashitili spartiri!'
- Nka, Signuri, fashitili spartiri! - si misi a
diri Giufà, - Signuri, fashitili spartiri!
Trhasi rintrh' o paisi ca trhippa sutt' e vrazza,
e passa vishinu a chiesa ripitennu sempri.
- Signuri, fashitili spartiri! Signuri, fashitili
spartiri!
Giustu giustu staìanu niscennu ri n chiesa dui picciotti
maritati allura allura. Comu sentinu dhi paroli,
lu zitu curri, si sciogghi a shinta e, tiritinghi
e tiritanghiti, supra li spaddhi di Giufà, ushiannucci:
- Ashiddhazzu di malaùriu! ca mi voi fari spartiri
di me mugghieri?
Giufà, unn ni putennu chiù, si jittau n terra pi
mortu. I parenti di li ziti lu ntunniaru pi biriri
s' era mortu o vivu. Dopu n' anticchia, Giufà arrivinni
e ssi susiu. Ci fannu li genti:
- Unka accussì ci avivi a diri a li ziti?
- E komu ci avia a diri? - ci addumanna Giufà.
Ci avivi a diri:- Signuri, fashitili ririri!
Giufà pigghia a trhippa e va pi la taverna.
Pi strhata, passannu ravanti a na porta aperta unni
c' era un mortu cu li cannili ravanti e i parenti
chi chiancianu, jia ripitennu:
- Signuri, fashitili ririri! Signuri, fashitili
ririri! - comu ci avianu rittu.
E parenti ru mortu ci parsi na cosa fatta apposta;
nescinu cun marruggiu e a Giufà ci nni rettiru pi
iddhu e pi autrhu.
Allura Giufà vitti ch' era megghiu zittirisi e kurriri
a la taverna.
Lu tavirnaru, chi l' avia mannatu la matina, si
lu viri arricogghiri a sira, e tutti li lignati
chi si cci putianu ankora dari, ci li retti tutti.
|
Giufà trhavagghia
di facchinu.
Essennu scarsu, Giufà si n’ app’ a ghiri a trhavagghiari comu facchinu.
Un putiaru u nkarrricau di purtari na shesta china
ri buttigghi di vitrhu fin' o so malasenu.
L’ omu ci rissi chi duranti u caminu ci avissi nzignatu
trhi cosi utili pi tutt’u restu ra so vita.
Giufà e u patrhuni ra shesta s’ avviaru pi strhati
ru paisi.
Giufà, chi patia sutta dhu ran pisu, dopu n’ anticchia
ci addumannau si ssi putia firmari e sapiri cual’
era dha prima cosa utili.
S’ assittaru no scaluni ru marciaperi e l’ omu ci
rissi:
- Si non momentu ch’ hai fami e siti, cuarcherunu
ti rishi com’ è bonu aviri a panza china, assicutalu!
Giufà abbuzzau e ssi misi arré n kaminu ca shesta
n testa.
Chiù avanti si firmau arré p’ arripusarisi anticchia
e addumannau all’omu di riricci cual’ era a sicunna
cosa utili.
- Si mentrhi vai a peri e ssi stanku mortu, cuarcherunu
ti rishi com’ è bonu jiri a kavaddhu, assicutalu!
Giufà abbuzzau, si susiu e ghiu appressu all’ omu
chi cci fashia strhata.
Finarmenti arrivaru a putia. Giufà stanku mortu
ci addumannau all’omu cual’ era a terza cosa utili.
- Si purtannu na shesta china ri buttigghi fin’
o malasenu, cuarcherunu t’addumanna si boi sordi,
assicutalu!
A stu puntu, Giufà, si misi a bushiari:
- Si cuarcherunu ti rishi chi di sti buttigghi unn
zi nni rumpiu nuddha, assicutalu!
Agghuantau a shesta e a sdivacau n terra.
|
Giufà e a giustizia
Na ota Giufà ni cumminau una tantu rossa chi ll'omini ra
giustizia jeru p'arristallu.
U patrhi ri Giufà, nfurmatu n antishipu, u fishi ammucciari
luntanu. Cuannu i vardii arrivaru, Giufà unn z'attrhuvau
e accussì a fashenna s'arrisurviu cu tantu baccanu
e nenti ri fattu.
Ma u nomi di Giufà arristau scrittu no libbru niuru da
giustizia, e i sbirri cuntinuaru a circallu.
Un jornu so patrhi deshisi di fallu turnari e tenilu ammucciatu
n kasa, ma si prisintaru i gendarmi chi cci addumannaru:
- Unn'é Giufà? U patrhi ci arrispunniu: - Ma nzumma,
unn u vuliti capiri chi mme figghiu è
mortu? Fashitimi u fauri r'unn ci pinzari chiù!
Sintennucci riri a sso patrhi ch'era mortu, Giufà r'unn'era
ammucciatu ushiau:
- kà mi vuliti mprugghiari! Unn zugnu mortu! a facciazza
vostrha sugnu vivu e veggitu.
|
Giufà e a shocca.
Si cunta chi na ota a matrhi di Giufà, prima di jirisinni
a la missa, ci rissi:
- Giufà, viri chi cc'é a shocca chi havi a kuvari
l'ova. A pigghi, ci runi a manciari u mpastu ri
canigghia e a metti arré n kapu all'ova p'unn falli
arrifriddari.
Giufà, allura, pigghia a shocca, ci mpasta a canigghia
e a pasci. A pasciu tantu chi jirita, chi cci jinkiu
u cannarozzu di canigghia, e a fishi moriri affucata.
Cuannu Giufà vitti a shocca morta, rissi:
- E ora comu fazzu, ca lova s'arrifriddanu? ora
mi cci aggiuccu ri supra!
Si cala i causi, s'aisa a cammisa e ss'aggiucca n kapu
all'ova.
Vinni so matrhi e chiamava:
- Giufà! Giufà!
Arrispunni Giufà:
- kà sugnu! Unn pozzu veniri, chi ssugnu assittatu
n kapu all'ova, masinò s'arrifriddanu!
So matrhi si misi a bushiari:
- Malacunnutta! Tutti l'ova scafazzasti!
Si susi Giufà e ll'ova erano tutti na picata.
|
Giufà e u burgisi
Un jornu un burgisi nmitau giufà a na scummissa. Era nmernu
ma ci rissi u stessu:
- Si ta firi a scurari na notti nuru supr'o tettu
ru bagghiu, ti rugnu shent'onzi. Si t'arritiri,
unn ti rugnu nenti.
U nnumani Giufà si prisintau o burgisi e cci rissi di manteniri
a prumissa:
- Fishi comu m'addumannastuvu. Passai a notti n
kapu o tettu comu vuliavu vui.
U burgisi ci rissi:
- Va beni! Ma prima rimmi comu passasti a notti.
E Giufà ci cuntau:
- A notti era fridda e c'era ventu gelidu. U tempu
u passai a taliari a lushi ri stiddhi chi schiarianu
a campagna.
- Pirdisti! - rissi u burgisi - ti cuariasti ca
lushi ri stiddhi, perciò unn meriti nenti!.
Giufà unn nissi nenti e ssi nni jiu nkuttumatu pinzannnu
a vinnitta.
Cuarche ghiornu dopu nmitau n kasa o burgisi chi so addhuati.
I fishi assittari n taula chi piatti ravanti, ma
unn ci retti nenti ri manciari.
Ddopu un pezzu ch'aspittava, u burgisi arrabbiatu
ci addumannau:
- Giufà, ma unn priparasti nenti di manciari?
Giufà ci rissi:
- M'aviti a scusari! havi na siritina chi coshu
u cuscusu ma a pignata è ankora fridda.
U burgisi si susiu e vitti a pignata ru cuscusu pusata
supra a ghiucchena luntanu ru cufularu unni Giufà
shusciava u focu cu muscaloru.
- Chi ciusci no focu s'a pignata è luntanu? - ci
addumannau u burgisi.
- Pi fari arrivari u cauru na pignata. - Arrispunniu
Giufà.
- Ma chi ssi scimunitu? Comu pò u focu arrivari
finu a pignata s'é accussì luntanu? - Ribbattiu
u burgisi.
Giufà ci arrispunniu suddisfattu:
- Si a notti ra scummissa mi potti cuariari ca lushi
ri stiddhi, si pò cushinari u cuscusu cu cauru du
cufularu ch'é assai chiù vishinu!
Caputa a lizzioni, u burgisi retti dushent'onzi a Giufà
pi premiallu ra so spirtizza.
|
Giufà e a ligna
Un jornu Giufà happ'a ghiri a kogghiri ligna n kampagna.
Cuannu finiu s'avviau versu u paisi. Pi strhata,
passannu vishinu a na rutta, si ntisi stanku e ssi
firmau a fari pipì. Vitti cuattrhehu strhisci r'accua
ch'avia fattu n terra e cci rissi:
- Curriti, curriti, chi vi canusciu!
Na rutta c'eranu latrhi chi sintennu dha frasi, scapparu.
Sintennuli scappari Giufà rissi:
- Sa cu sù st'armali chi si scantaru ri mia!
Pigghiau u mazzu ri ligna e trhasiu na rutta unni
attrhuvau na pignata chi bugghia. Pigghiau un pezzu
ri carni e un pezzu ri pani e ssi misi a manciari..
Poi si misi a taliari n tunnu e attrhuvau un zaccu
chinu ri sordi r'oru. U nfilau n mezzu e ligna e
ssi nni jiu n kasa.
Cuannu arrivau no curtigghiu chiamau a sso matrhi chi parlava
chi cummari:
- Matrhi! Trhasiti!
- Ah! Si stanku Giufà?
- Viniti kà e stativi zitta.
Giufà rapiu u mazzu ri ligna e detti u saccu chi
sordi r'oru a sso matrhi. So matrhi, sperta, l'ammucciau
subbitu e cci rissi:
- Unn parlari cu nuddhu, sai! Picchì s'a giustizzia
u veni a sapiri ni metti n ghalera a tutti rui.
Mentrhi Giufà rurmia, so matrhi pigghiau passula e ficu
sicchi, acchianau supr'o tettu e n kuminciau a ghittalli
supr' a Giufà.
Cuannu s'arruspigghiau, Giufà vitti a passula e chiamau:
- Mamma, mamma!
- Chi boi?
- kà ci sunnu ficu sicchi e rashina passula.
- Pigghiali, figghiu meu! è u signuri chi nni li
manna!
Unn jornu, poi, a matrhi e sso figghiu happiru a sciarriarisi.
- Si na fimmina tinta! Dammi i sordi chi ti purtai,
masinò mi nkazzu e vvaiu no jurishi.
So matrhi i sordi unn ci li vosi rari, e accussì
Giufà si nni jiu no jurishi.
- Signor Giudishi, ci purtai a mme matrhi un zaccu
ri dinari r'oru e iddha unn mi li voli rari chiù!
U giudishi cunvucau allura a matrhi. Chista avennu a ghiri
no trhibbunali rissi a Giufà:
- Giufà, am'a ghiri no jurishi. Appena niscemu,
tirati a porta!
Giufà, bestia com'é, scippau a porta, s'a misi n
koddhu e ssi nni jiu no jiurushi nzemmula a sso
matrhi. Cuannu arrivaru, u jurushi ci rissi:
- Aviti a dari i sordi a vostrhu figghiu!
- Eccillenza! Unn miri chi me figghiu è pazzu. Chi
havi a porta ri n kasa n koddhu?
Giufà allura rissi:
Signor giudishi, pi sta porta mi chiuveru ri supra
passuli e ficu sicchi.
U iurishi, ravanti a tanta babbasunia , rissi:
- Picchì viniti da me? nun viditi ch'é mattu?!?
|
Giufà, l'omu ru
muru
n kampagna avianu ntisu parlari di stu Giufà chi di nuddhu
si scantava. U chiù spertu ri viddhani pinzau di
jiri o paisi unni Giufà abbitava, pi pigghiallu
pi fissa.
Appena arrivau fu ssalutatu don omu ch'era appuiatu o muru
vishinu a porta ru paisi:
- Salutamu a bossia! Si cci servi cuarche kosa sugnu
kà pi sirvilla.
- Vinni o paisi, picchì ha pigghiari pi fissa a
Giufà. Mi sai riri unn'abbita?
- Ma shertu! - arrispunniu l'omu - U va cercu jò!
ma finu a kuannu tornu mi tinissi stu muru p'unn
fallu cariri. - E ssi nni jiu.
Passau l'ura di manciari, e u viddhanu aspittava addijunu.
Si fishi sira, e u viddhanu stanku tinia ankora
u muru.
Ora c'era un mecchiareddhu ch'abbitava dhà vishinu, chi
ss'aia vistu tutta la farsa, e kuannu happi pietà
ru viddhanu, ci addumannau chi fashia ankora dhochu
e picchì unn zi nni jia n kasa.
- Aspettu a Giufà. - Arrispunniu - Un omu mi rissi
di teniri stu muru fin'a cuannu unn turnava cu Giufà.
- Ma chiddhu era Giufà! - rissi rirennu u vecchiu
- Tu pigghiau pi fissa prima chi tu pigghiassi pi
fissa a iddhu.
O poviru viddhanu unn ci arristau chi turnarisinni a so
burgata.
|
Giufà e ll'omu
sceccu
Un jornu Giufà, o mircatu, s'accattau un sceccu, l'attaccau
cu na corda e ssi nni staia vinennu n kasa tirannusi
l'armalu.
Strhata fashennu, unn z'addunau chi dui latrhi ci
jianu appressu. A un certu puntu unu r'iddhi, asciugghiu
a corda ro coddhu ru sceccu, e ssi l'attaccau iddhu,
mentrhi u so cumpari si ni scappava ca vestia. cuannu
Giufà si vutau e, alluccutu, vitti ch'o postu ra
vestia c'era un omu, ci addumannau:
- E u sceccu unn' è ?
L'omu ci arrispunniu:
- Jò sugnu!
- Ma com'é possibbili?!? - Si maravigghiau Giufà.
- è possibbili! Un jornu jò avia cuntrhariatu a
mme matrhi e iddha ci addumannau o Signuri di farimi
addivintari sceccu. U nnumani, cuannu m'arruspigghiai,
avia addivintatu sceccu. Poi me matrhi mi vinniu
o mircatu unni vui m'avvattastuvu! Ora, grazi a
Diu, me matrhi mi pirdunau, e accussì turnai a essiri
omu.
- E ora chi turnasti omu, comu mi poi essiri utili?
Va! Vattinni pa to strhata!
E mentrhi u sciugghia ci rissi:
- E unn fari arrabbiari chiù a tto matrhi!
A simana appressu, giufà turnau o mircatu p'accattarisi
un sceccu, e trhuvau u stessu armalu ch'avia accattatu
setti jorna n arr è. S'avvishinau e cci rissi a
zucc'aricchia:
- Babbiuni! Fashisti arrabbiari arré a tto matrhi!
Unn t'avia rittu r'unn u fari chiù? Meriti d'essiri
propriu chiddhu chi ssì!
|
Giufà e a pignata
pristata
Giufà avia un mishinu ch'u scanciava pi babbu: ogni cosa
chi cci addumannava n prestitu, trhuvava scusi p'unn
nariccilli chiù n arrè.
Giufà dishiriu di raricci na lizzioni.
Un jornu ci addumannau na pignata e u nnumani matina ci
a turnau n arré cu tanti grazi, ma u vishinu happi
a surprisa di viriri na pignata chiù nica rintrha
a kiddha ranni chi cci avia pristatu.
- Soccu è? - ci addumannau a Giufà.
- Caru me vishinu, stanotti a to pignata figghiau
sta pignateddha, chi ora è tua.
U vishinu si pigghiau u rui pignati e pinzau chi
giufà era veru un babbiuni.
Dopu na para ri jorna, Giufà si fishi pristari arré a pignata,
ma unn ci a turnau chiù. Accussì u vishinu vinni
a ddumannariccilla.
- Unn zapisti chi ssuccessi, caru vishinu? A sira
stessa chi ma pristasti, a pignata si ntisi mali
e morsi!
- Morsi?!? - ushiau u vishinu - Cu ha mai ntisu
na pignata chi mori? Chi storia mi cunti?
- Si na pignata pò nasciri, pò puru moriri! Unn
ti pari?
Arrispunniu Giufà.
|
Giufà e u shauru
d'arrustu
Un jornu un poviru affamatu passau vishin'on mucceri unni
s'arrustia carni. L'Omu unn avia sordi p'accattarini,
accusì ch' un pezzu ri pani si cci assittau vishinu
a manciari, shauriannu u profumu di l'arrustu.
Cuannu finiu ri manciari, si cci avvishinau u patrhuni
ra putia e cci addumannau di pacari u profumu di
l'arrustu. U povir'omu si vitti passari vishinu
a Giufà, chi canuscia, e ci addumannau r'addifennilu.
Giufà ci pinzau, poi rissi o vucceri:
- cuantu dinari ci addumannasti pu profumu ra to
carni?
- shinku dinari. - Ci arrispunniu l'omu.
Allura Giufà pigghiau ri n zacchetta na munita ri
shinku dinari e a fishi scusciri supra u tavulu.
- U sintisti u scusciu ra munita? - Ci addumannau
Giufà.
- shertu! - Arrispunniu l'omu.
- Allura cunzidira u scusciu ri ssa munita comu
pacamentu ru profumu da to carni.
|
|
|