Giufà

 

 

 

  1. U sceccu di Giufà.
  2. U ragghiu ru sceccu.
  3. Giufà e i porci.
  4. Giufà e kiddhu ra birritta.
  5. Giufà e a trhippa lavata.
  6. Giufà trhavagghia ri facchinu.
  7. Giufà e a giustizia.
  8. Giufà e a shocca.
  9. Giufà e u burgisi.
  10. Giufà e u mazzu ri ligna.
  11. Giufà, l'omu ru muru.
  12. Giufà e l' omu sceccu.
  13. Giufà e a pignata pristata.
  14. Giufà e u shauru d' arrustu.

 

 

 

 





   U sceccu di Giufà.

   Crirennu r' aviri na malatia tinta e ki staia murennu, Giufà ci rissi e puvireddhi ru so paisi chi ss' aissiru priatu pir iddhu pi fallu stari bonu, ci avissi ratu na forti ricumpenza:
- I sordi chi varagnu pa vinnita ru me sceccu li rugnu a viautrhi, amishi mei. - rissi cu vushi piatusa.
   Pun misi tutti i puvireddhi ru paisi priaru matina e sira u Diu ri n celu, fin' a kuannu Giufà unn fu guaritu. Appena potti, Giufà, jiu a fera a vinnisi u sceccu.
- Cu si voli accattari nu sceccu pun dinaru e un mastuni pi centu? Cu si li voli accattari? - Ushiava.
   Napocu si vulianu accattari u sceccu senza vastuni, ma Giufà prishisau:
- No! unn i vinnu spartuti. - e kuntinuau a nmitari a genti ar accattalli e so cundizioni, fin' a kuannu u sceccu fu accattatu nzemmula o vastuni pi 101 dinari.
   Cuannu turnau o paisi, l' amishi soi si prisintaru p' aviri a ricumpenza prumisa dopu avillu fattu guariri.
- Amishi mei, - rissi Giufà - purtrhoppu unn haiu cuasi nenti di rarivi. -
- Comu? - nzisteru i poviri amishi - a to prumissa di rarini socc' accugghisti pa vinnita ru sceccu chi fini fishi? Ora chi hai a urza china, i sordi unn i voi spartiri? Vivrogna! -
- Unn ni sciarriamu! - arrispunniu Giufà - v' aia rittu chi soccu arricugghia pa vinnita ru sceccu vi li rava, e accussì fazzu! kà c' è  u dinaru chi mi rettiru pa vinnita ru sceccu. U restu ri sordi chi haiu na urza unn  è  pi viautrhi: è   u prezzu ru vastuni. -
   Dilusi e buffuniati, i puvireddhi si ni turnaru ne casi r' iddhi, lastimiannu e malirishennu Giufà.




   U ragghiu ru sceccu.

   Un mishinu jiu ni Giufà a ddumannaricci si cci putia pristari u sceccu.
Ma Giufà, sapennu chi kistu l' armali i trhattava mali, ci rissi:
- Ti l' avissi ratu s' unn fussi ch' u pristai a nautrhu amicu chi ankora unn mi l' ha purtatu.
Mentrhi rishia sti paroli, ra staddha si ntisi un longhu arragghiu. U vishinu si l' happ' a mali e cci rissi:
- Giufà, picchì mi pigghi pi fissa? rishi ch' u to sceccu  è  luntanu e u so arragghiu veni ra staddha! unn hai nuddha cunzidirazioni pi mmia!
Giufà p' aggiustari a so minzogna ci rissi rispiashiutu:
- Caru vishinu, mi scuncerti! criri o ragghiu run sceccu e unn criri a mmia! Sai chi ti ricu, puru s' u sceccu fussi na staddha , pi soccu mi rishisti, unn tu rassi.






   Giufà e i porci.

   Un jornu Giufà turnannu, senz' aviri nenti di fari, ni so matrhi, a cristiana ci rissi:
- Giufà, unn ti vogghiu viriri chiù peri peri. Dumani ti va cercu un zirvizzu.

U nnumani a matrhi jiu non burgisi e l' addhuvau comu vardianu ri porci. U patrhuni mannau Giufà non moscu luntanu a abbiari i porci e cci rissi di purtalli narré sulu cuannu avissiru statu beddhi rassi.

Giufà arristau cuattrhu misi no voscu, e kuannu i porci foru beddhi rassi e pronti pi essiri fatti a sasizza, pigghiau a via pi n kasa.

Pi strhata nkuntrhau un mucceri e cci addumannau:
- Vi vuliti accattari sti beddhi porci? vi li rugnu a metà prezzu si mi cunzignati l' aricchi e i curi!
U vucceri s' accattau tutta  la mannara. Ci retti un zaccu ri sordi, e komu r' accordu, a Giufà ci retti puru l' aricchi e i curi.
Giufà jiu allura vishinu o shumi unni c' era u tirrenu ammargiatu, pigghiau tutti l' aricchi e l' appizzau a koppia no fanghu, poi a trhi parmi distanti ci appizzau a cura, e fishi accussi fin'a cuannu unn finiu aricchi e kuri.
Poi curriu no patrhuni burgisi ushiannu dispiratu:
- Ah! patrhuni! chi disgrazia chi mi capitau. Cu kuantu cura avia allivatu i vostrhi porci, ch' avianu addivintatu accussì grassi e beddhi. Staviamu passannu u shumi pi turnari kà, ma affunnaru no fanghu moddhu ra terra ammargiata. Ora si ponnu viriri sulu l' aricchi e i curi!

U patrhuni e i soi addhuati curreru o shumi pi viriri si putianu sarvari i porci. Affirraru n' aricchia o na cura pi tirari fora u porcu, ma ci arristava n manu u piricuddhu d' aricchia e da cura.
- U viriti patrhuni - ushiau Giufà - com' eranu beddhi i vostrhi armali? eranu tantu rassi e tuttu si persi n funnu o fanghu ru shumi!

Accussì u burgisi si ni turnau n kasa senza porci, Giufà nmeshi purtau i sordi a sso matrhi e pun pezzu ri tempu potti arristari cu iddha.






   Giufà e kiddhu ra birritta.

   Giufà di trhavagghiari unn ni vulia mank' a broru. Manciava, niscia e ghia bacchittuniannu ri kà e di dhà. So matrhi fashia bili, e cci ushiava sempri:
- Giufà, ma chi manera è  kista! Unn pigghiari mai nuddhu spirimentu di fari na cosa! Manci e bivi e kom' arrinesci si cunta! Jò unn ma sentu chiù di cummattiri cu ttia: o ti va buschi u pani, o ti jettu n mezz' a strhata.

Giufà si nni jiu nta lu Càssaru pi ghirisi a vestiri. Non mircanti pigghiau na cosa, nna nautrhu ni pigghiau nautrha, nzina chi si vistiu ri tuttu puntu, pirfina na beddha birritta russa. Ma Giufà sti cosi nunn li pacau picchì sordi unn avia: e dishia:
- Mi fa crirenza, ca nta sti jorna lu vegnu a pacu!
e accussi rishia a tutt' i mircanti.
Cuannu si vitti beddhu accunzatu, fishi:
- Ahh! ora sì chi cci semu, e mme matrhi unn havi chiù di riri chi sugnu malacunnutta. E ora pi pacari i mircanti com' ha fari? ora fazzu a finta chi moru e viremu comu finisci.

Si jetta supr' o lettu ...:
- Moru! moru! moru! ... e murivi! - e ssi misi i manu n crushi e i peri a paliddha.
- Figghiu! figghiu meu! chi malasorti, figghiu meu! - chiancia so matrhi.

A genti, sintennu sti ranni vushi, curreru, e tutti mischiniavanu sta povira matrhi.
Comu si sparsi a nutizia da morti di Giufà, i mircanti lu jianu a viriri, e virennulu mortu rishianu:
- Mischinu Giufà! m' avia a dari i sordi (mittemu) pi ssi causi ch' havi misi ... Ci li biniricu!
E tutti jianu e binirishianu. E Giufà si livau tutti li debbiti. Ma a kiddhu da birritta unn ci calau:
- Ma jò a birritta nova n testa unn ci a lassu!
A sira, cuannu i beccamorti purtaru a Giufà n chiesa pi poi vurricallu, ci jiu r'appressu, e senza farisinni addunari di nuddhu s' ammucciau n chiesa. Dopu un pizzuddhu senti trhasiri latrhi chi s' aìannu a spartiri un zacchiteddhu ri dinari ch'avianu arrubbatu.
Giufà paria mbarsamatu supr' o catalettu, chiddhu ra birritta ntaniatu senza manku shatiari. I latrhi sdivacaru supra na tavula i dinari, tutti sordi d' oru e d' argentu, e nni fishiru tanti munzeddhi cuant' eranu iddhi.
Arristava un durishi tarì, e unn zi sapia cu si l' avia a pigghiari primu.
- Pi livari cuistioni - rishi unu r' iddhi - fashemu accussì: kà c' è  un mortu, fashemu u tiru a la nmerca, e ku lu pigghia n mucca, si pigghia u durishi tarì. - Tutti appruvaru.
Eranu pronti pi tirari supr' a Giufà, ma iddhu vistu chissu, si susi m peri n mezz' o catalettu e ghietta un gran mushiuni:
- Morti! Arrisuscitativi tutti!

E ki viristuvu!? lassannu tutti cosi n thririshi i latrhi scapparu a peri n kulu. Comu si vitti sulu, Giufà va pi li munziddhuzza. Na sta mentrhi nesci puru chiddhu ra birritta, ch' avia statu ntaniatu senza pipitiari, e va pi la tavula p' affirrarisi li dinari. N zumma, si sparteru li dinari, fashennu mità l' unu. Arristava un cinku grani. Fa Giufà:
- E kistu m' u pigghiu iu.
- No! ca lu shinku grana  è  mmeu. - fa l'autrhu.
- Vattinni ch' unn attocca a ttia!

Giufà afferra na stangha e ci a voli scarricari n testa a kiddhu ra birritta:
- kà li shinku grana! vogghiu li shinku grana!
Amentrhi, passatu lu scantu, i latrhi pinzaru e sordi ch' unn ci vulianu appizzari, nkugnaru vishinu a porta ra chiesa e sentinu sta cashara di morti pi cinku grana:
- Mizzica! shinku grani l' unu ci attuccaru. Sa cuantu morti nisceru da sipurtura! ... - E ankora currinu!
Giufà si pigghiau lu shinku grana, u so sacchiteddhu di dinari e ssi nni jiu a la casa.






   Giufà e a trhippa lavata.

   A matrhi di giufà virennu ca cu stu so figghiu unn ci putia arreggiri, lu misi a piciottu non tavirnaru.
U tavirnaru lu chiamau:
- Giufà, ha ghiri a mari a lavari sta ventrhi, chi nn' hav' a beniri na trhippa beddha pulita! lavala bona, sai, e torna prestu, chi masinò abbuski!

Giufà pigghiau a ventrhi e ghiu a ripa a mari. Lava e lava; dopu aviri lavatu na matinata, si rissi:
- E ora a ku ci spiu s' è  bona lavata?
Nna sta mentrhi s' adduna run bastimentu chi staia partennu; nesci u fazzulettu e ssi metti a chiamari i marinara:
- A vui! a vui! viniti ccà! viniti ccà!
si n' adduna u capitanu e fa:
- Picciotti, puggiamu n terra, n' appimu a scurdari cuarche kosa mpurtanti!
Scinni n terra e va ni Giufà:
- Chi c' è? chi ni scurdamu?
- Vossia mi rishi si sta trhippa è lavata bona?
U capitanu ngharmaliu. Anghuanta un pezzu di lignu e cci li sunau boni boni.
Giufà chiancennu ci rissi:
- Ma chi fishi? chi vi rissi?
- Ha diri - ci arrispunniu u capitanu - 'Signuri, fashitili curriri!'. Accussì putemu varagnari u tempu chi ni fashisti perdiri.
Giufà, cu l' armi all' occhi e ki spaddhi carrichi di lignati, nkurciau pa campagna pi ghiri o paisi, e ripitia sempri:
- Signuri, fashitili curriri! Signuri, fashitili curriri!

Ripitennu sti paroli, Giufà passa vishinu on kacciaturi appustatu pi cunigghia e ci scunzau a puntata, ca i cunigghia sintennu chianciri e parrari:- Signuri, fashitili curriri! Signuri, fashitili curriri! - pigghia e scapparu.
- Ah! figghiu ri to matrhi! puru tu mi nni fai! - Ci fa u cacciaturi, e cci appizza dù boffi, e dù caushi n kulu.
Giufà chiancennu ci rishi:
- Ma chi fishi? chi vi rissi?
- Chi dishisti? Ha diri 'Signuri, fashitili accidiri!'
Giufà si pigghia a trhippa e va ripitennu pi strhata socc' avia a diri.

E scontrha a dui chi si sciarriavanu; na sta mentrhi ripitia:
- Signuri, fashitili accidiri! Signuri, fashitili accidiri!
- Ah! nfamuni! puru tu attizzi! - Ci fannu chiddhi rui; lassanu di sciarriarisi e chiantanu di manu a giufà.
Poviru Giufà, ca scuma n mucca e u cannarozzu chiusu pu scantu, unn putia parrari. Dopu unn pizzuddhu, rishi trha un zigghiuzzu e l' autrhu:
- unka com' ha diri?
- Com' ha diri? - ci rispunninu chiddhi, - ha diri 'Signuri, fashitili spartiri!'
- Nka, Signuri, fashitili spartiri! - si misi a diri Giufà, - Signuri, fashitili spartiri!

Trhasi rintrh' o paisi ca trhippa sutt' e vrazza, e passa vishinu a chiesa ripitennu sempri.
- Signuri, fashitili spartiri! Signuri, fashitili spartiri!
Giustu giustu staìanu niscennu ri n chiesa dui picciotti maritati allura allura. Comu sentinu dhi paroli, lu zitu curri, si sciogghi a shinta e, tiritinghi e tiritanghiti, supra li spaddhi di Giufà, ushiannucci:
- Ashiddhazzu di malaùriu! ca mi voi fari spartiri di me mugghieri?
Giufà, unn ni putennu chiù, si jittau n terra pi mortu. I parenti di li ziti lu ntunniaru pi biriri s' era mortu o vivu. Dopu n' anticchia, Giufà arrivinni e ssi susiu. Ci fannu li genti:
- Unka accussì ci avivi a diri a li ziti?
- E komu ci avia a diri? - ci addumanna Giufà.
Ci avivi a diri:- Signuri, fashitili ririri!
Giufà pigghia a trhippa e va pi la taverna.

Pi strhata, passannu ravanti a na porta aperta unni c' era un mortu cu li cannili ravanti e i parenti chi chiancianu, jia ripitennu:
- Signuri, fashitili ririri! Signuri, fashitili ririri! - comu ci avianu rittu.
E parenti ru mortu ci parsi na cosa fatta apposta; nescinu cun marruggiu e a Giufà ci nni rettiru pi iddhu e pi autrhu.
Allura Giufà vitti ch' era megghiu zittirisi e kurriri a la taverna.
Lu tavirnaru, chi l' avia mannatu la matina, si lu viri arricogghiri a sira, e tutti li lignati chi si cci putianu ankora dari, ci li retti tutti.






   Giufà trhavagghia di facchinu.

   Essennu scarsu, Giufà si n’ app’ a ghiri a trhavagghiari comu facchinu.
Un putiaru u nkarrricau di purtari na shesta china ri buttigghi di vitrhu fin' o so malasenu.
L’ omu ci rissi chi duranti u caminu ci avissi nzignatu trhi cosi utili pi tutt’u restu ra so vita.
Giufà e u patrhuni ra shesta s’ avviaru pi strhati ru paisi.
Giufà, chi patia sutta dhu ran pisu, dopu n’ anticchia ci addumannau si ssi putia firmari e sapiri cual’ era dha prima cosa utili.
S’ assittaru no scaluni ru marciaperi e l’ omu ci rissi:
- Si non momentu ch’ hai fami e siti, cuarcherunu ti rishi com’ è bonu aviri a panza china, assicutalu!
Giufà abbuzzau e ssi misi arré n kaminu ca shesta n testa.
Chiù avanti si firmau arré p’ arripusarisi anticchia e addumannau all’omu di riricci cual’ era a sicunna cosa utili.
- Si mentrhi vai a peri e ssi stanku mortu, cuarcherunu ti rishi com’ è  bonu jiri a kavaddhu, assicutalu!
Giufà abbuzzau, si susiu e ghiu appressu all’ omu chi cci fashia strhata.

Finarmenti arrivaru a putia. Giufà stanku mortu ci addumannau all’omu cual’ era a terza cosa utili.
- Si purtannu na shesta china ri buttigghi fin’ o malasenu, cuarcherunu t’addumanna si boi sordi, assicutalu!
A stu puntu, Giufà, si misi a bushiari:
- Si cuarcherunu ti rishi chi di sti buttigghi unn zi nni rumpiu nuddha, assicutalu!
Agghuantau a shesta e a sdivacau n terra.






   Giufà e a giustizia

     Na ota Giufà ni cumminau una tantu rossa chi ll'omini ra giustizia jeru p'arristallu.

     U patrhi ri Giufà, nfurmatu n antishipu, u fishi ammucciari luntanu. Cuannu i vardii arrivaru, Giufà unn z'attrhuvau e accussì a fashenna s'arrisurviu cu tantu baccanu e nenti ri fattu.
     Ma u nomi di Giufà arristau scrittu no libbru niuru da giustizia, e i sbirri cuntinuaru a circallu.

     Un jornu so patrhi deshisi di fallu turnari e tenilu ammucciatu n kasa, ma si prisintaru i gendarmi chi cci addumannaru:
- Unn'é Giufà? U patrhi ci arrispunniu: - Ma nzumma, unn u vuliti capiri chi mme figghiu  è  mortu? Fashitimi u fauri r'unn ci pinzari chiù!

     Sintennucci riri a sso patrhi ch'era mortu, Giufà r'unn'era ammucciatu ushiau:
- kà mi vuliti mprugghiari! Unn zugnu mortu! a facciazza vostrha sugnu vivu e veggitu.





   Giufà e a shocca.

     Si cunta chi na ota a matrhi di Giufà, prima di jirisinni a la missa, ci rissi:
- Giufà, viri chi cc'é a shocca chi havi a kuvari l'ova. A pigghi, ci runi a manciari u mpastu ri canigghia e a metti arré n kapu all'ova p'unn falli arrifriddari.
     Giufà, allura, pigghia a shocca, ci mpasta a canigghia e a pasci. A pasciu tantu chi jirita, chi cci jinkiu u cannarozzu di canigghia, e a fishi moriri affucata. Cuannu Giufà vitti a shocca morta, rissi:
- E ora comu fazzu, ca lova s'arrifriddanu? ora mi cci aggiuccu ri supra!
     Si cala i causi, s'aisa a cammisa e ss'aggiucca n kapu all'ova.

Vinni so matrhi e chiamava:
- Giufà! Giufà!
Arrispunni Giufà:
- kà sugnu! Unn pozzu veniri, chi ssugnu assittatu n kapu all'ova, masinò s'arrifriddanu!
So matrhi si misi a bushiari:
- Malacunnutta! Tutti l'ova scafazzasti!
Si susi Giufà e ll'ova erano tutti na picata.






   Giufà e u burgisi

     Un jornu un burgisi nmitau giufà a na scummissa. Era nmernu ma ci rissi u stessu:
- Si ta firi a scurari na notti nuru supr'o tettu ru bagghiu, ti rugnu shent'onzi. Si t'arritiri, unn ti rugnu nenti.

     U nnumani Giufà si prisintau o burgisi e cci rissi di manteniri a prumissa:
- Fishi comu m'addumannastuvu. Passai a notti n kapu o tettu comu vuliavu vui.
U burgisi ci rissi:
- Va beni! Ma prima rimmi comu passasti a notti.
E Giufà ci cuntau:
- A notti era fridda e c'era ventu gelidu. U tempu u passai a taliari a lushi ri stiddhi chi schiarianu a campagna.
- Pirdisti! - rissi u burgisi - ti cuariasti ca lushi ri stiddhi, perciò unn meriti nenti!.

     Giufà unn nissi nenti e ssi nni jiu nkuttumatu pinzannnu a vinnitta.

     Cuarche ghiornu dopu nmitau n kasa o burgisi chi so addhuati. I fishi assittari n taula chi piatti ravanti, ma unn ci retti nenti ri manciari.
Ddopu un pezzu ch'aspittava, u burgisi arrabbiatu ci addumannau:
- Giufà, ma unn priparasti nenti di manciari?
Giufà ci rissi:
- M'aviti a scusari! havi na siritina chi coshu u cuscusu ma a pignata  è  ankora fridda.

     U burgisi si susiu e vitti a pignata ru cuscusu pusata supra a ghiucchena luntanu ru cufularu unni Giufà shusciava u focu cu muscaloru.
- Chi ciusci no focu s'a pignata è luntanu? - ci addumannau u burgisi.
- Pi fari arrivari u cauru na pignata. - Arrispunniu Giufà.
- Ma chi ssi scimunitu? Comu pò u focu arrivari finu a pignata s'é accussì luntanu? - Ribbattiu u burgisi.
Giufà ci arrispunniu suddisfattu:
- Si a notti ra scummissa mi potti cuariari ca lushi ri stiddhi, si pò cushinari u cuscusu cu cauru du cufularu ch'é assai chiù vishinu!

     Caputa a lizzioni, u burgisi retti dushent'onzi a Giufà pi premiallu ra so spirtizza.






   Giufà e a ligna

     Un jornu Giufà happ'a ghiri a kogghiri ligna n kampagna. Cuannu finiu s'avviau versu u paisi. Pi strhata, passannu vishinu a na rutta, si ntisi stanku e ssi firmau a fari pipì. Vitti cuattrhehu strhisci r'accua ch'avia fattu n terra e cci rissi:
- Curriti, curriti, chi vi canusciu!

     Na rutta c'eranu latrhi chi sintennu dha frasi, scapparu. Sintennuli scappari Giufà rissi:
- Sa cu sù st'armali chi si scantaru ri mia!
Pigghiau u mazzu ri ligna e trhasiu na rutta unni attrhuvau na pignata chi bugghia. Pigghiau un pezzu ri carni e un pezzu ri pani e ssi misi a manciari.. Poi si misi a taliari n tunnu e attrhuvau un zaccu chinu ri sordi r'oru. U nfilau n mezzu e ligna e ssi nni jiu n kasa.

     Cuannu arrivau no curtigghiu chiamau a sso matrhi chi parlava chi cummari:
- Matrhi! Trhasiti!
- Ah! Si stanku Giufà?
- Viniti kà e stativi zitta.
Giufà rapiu u mazzu ri ligna e detti u saccu chi sordi r'oru a sso matrhi. So matrhi, sperta, l'ammucciau subbitu e cci rissi:
- Unn parlari cu nuddhu, sai! Picchì s'a giustizzia u veni a sapiri ni metti n ghalera a tutti rui.

     Mentrhi Giufà rurmia, so matrhi pigghiau passula e ficu sicchi, acchianau supr'o tettu e n kuminciau a ghittalli supr' a Giufà.

     Cuannu s'arruspigghiau, Giufà vitti a passula e chiamau:
- Mamma, mamma!
- Chi boi?
- kà ci sunnu ficu sicchi e rashina passula.
- Pigghiali, figghiu meu! è u signuri chi nni li manna!

     Unn jornu, poi, a matrhi e sso figghiu happiru a sciarriarisi.
- Si na fimmina tinta! Dammi i sordi chi ti purtai, masinò mi nkazzu e vvaiu no jurishi.
So matrhi i sordi unn ci li vosi rari, e accussì Giufà si nni jiu no jurishi.
- Signor Giudishi, ci purtai a mme matrhi un zaccu ri dinari r'oru e iddha unn mi li voli rari chiù!

     U giudishi cunvucau allura a matrhi. Chista avennu a ghiri no trhibbunali rissi a Giufà:
- Giufà, am'a ghiri no jurishi. Appena niscemu, tirati a porta!
Giufà, bestia com'é, scippau a porta, s'a misi n koddhu e ssi nni jiu no jiurushi nzemmula a sso matrhi. Cuannu arrivaru, u jurushi ci rissi:
- Aviti a dari i sordi a vostrhu figghiu!
- Eccillenza! Unn miri chi me figghiu è pazzu. Chi havi a porta ri n kasa n koddhu?
Giufà allura rissi:
Signor giudishi, pi sta porta mi chiuveru ri supra passuli e ficu sicchi.
U iurishi, ravanti a tanta babbasunia , rissi:
- Picchì viniti da me? nun viditi ch'é mattu?!?






   Giufà, l'omu ru muru

     n kampagna avianu ntisu parlari di stu Giufà chi di nuddhu si scantava. U chiù spertu ri viddhani pinzau di jiri o paisi unni Giufà abbitava, pi pigghiallu pi fissa.
     Appena arrivau fu ssalutatu don omu ch'era appuiatu o muru vishinu a porta ru paisi:
- Salutamu a bossia! Si cci servi cuarche kosa sugnu kà pi sirvilla.
- Vinni o paisi, picchì ha pigghiari pi fissa a Giufà. Mi sai riri unn'abbita?
- Ma shertu! - arrispunniu l'omu - U va cercu jò! ma finu a kuannu tornu mi tinissi stu muru p'unn fallu cariri. - E ssi nni jiu.

     Passau l'ura di manciari, e u viddhanu aspittava addijunu. Si fishi sira, e u viddhanu stanku tinia ankora u muru.
     Ora c'era un mecchiareddhu ch'abbitava dhà vishinu, chi ss'aia vistu tutta la farsa, e kuannu happi pietà ru viddhanu, ci addumannau chi fashia ankora dhochu e picchì unn zi nni jia n kasa.
- Aspettu a Giufà. - Arrispunniu - Un omu mi rissi di teniri stu muru fin'a cuannu unn turnava cu Giufà.
- Ma chiddhu era Giufà! - rissi rirennu u vecchiu - Tu pigghiau pi fissa prima chi tu pigghiassi pi fissa a iddhu.

     O poviru viddhanu unn ci arristau chi turnarisinni a so burgata.






   Giufà e ll'omu sceccu

     Un jornu Giufà, o mircatu, s'accattau un sceccu, l'attaccau cu na corda e ssi nni staia vinennu n kasa tirannusi l'armalu.
      Strhata fashennu, unn z'addunau chi dui latrhi ci jianu appressu. A un certu puntu unu r'iddhi, asciugghiu a corda ro coddhu ru sceccu, e ssi l'attaccau iddhu, mentrhi u so cumpari si ni scappava ca vestia. cuannu Giufà si vutau e, alluccutu, vitti ch'o postu ra vestia c'era un omu, ci addumannau:
- E u sceccu unn' è ?
L'omu ci arrispunniu:
- Jò sugnu!
- Ma com'é possibbili?!? - Si maravigghiau Giufà.
- è possibbili! Un jornu jò avia cuntrhariatu a mme matrhi e iddha ci addumannau o Signuri di farimi addivintari sceccu. U nnumani, cuannu m'arruspigghiai, avia addivintatu sceccu. Poi me matrhi mi vinniu o mircatu unni vui m'avvattastuvu! Ora, grazi a Diu, me matrhi mi pirdunau, e accussì turnai a essiri omu.
- E ora chi turnasti omu, comu mi poi essiri utili? Va! Vattinni pa to strhata!
E mentrhi u sciugghia ci rissi:
- E unn fari arrabbiari chiù a tto matrhi!

     A simana appressu, giufà turnau o mircatu p'accattarisi un sceccu, e trhuvau u stessu armalu ch'avia accattatu setti jorna n arr è. S'avvishinau e cci rissi a zucc'aricchia:
- Babbiuni! Fashisti arrabbiari arré a tto matrhi! Unn t'avia rittu r'unn u fari chiù? Meriti d'essiri propriu chiddhu chi ssì!






   Giufà e a pignata pristata

     Giufà avia un mishinu ch'u scanciava pi babbu: ogni cosa chi cci addumannava n prestitu, trhuvava scusi p'unn nariccilli chiù n arrè.
     Giufà dishiriu di raricci na lizzioni.
     Un jornu ci addumannau na pignata e u nnumani matina ci a turnau n arré cu tanti grazi, ma u vishinu happi a surprisa di viriri na pignata chiù nica rintrha a kiddha ranni chi cci avia pristatu.
- Soccu  è? - ci addumannau a Giufà.
- Caru me vishinu, stanotti a to pignata figghiau sta pignateddha, chi ora è tua.
U vishinu si pigghiau u rui pignati e pinzau chi giufà era veru un babbiuni.

     Dopu na para ri jorna, Giufà si fishi pristari arré a pignata, ma unn ci a turnau chiù. Accussì u vishinu vinni a ddumannariccilla.
- Unn zapisti chi ssuccessi, caru vishinu? A sira stessa chi ma pristasti, a pignata si ntisi mali e morsi!
- Morsi?!? - ushiau u vishinu - Cu ha mai ntisu na pignata chi mori? Chi storia mi cunti?
- Si na pignata pò nasciri, pò puru moriri! Unn ti pari?
Arrispunniu Giufà.






   Giufà e u shauru d'arrustu

     Un jornu un poviru affamatu passau vishin'on mucceri unni s'arrustia carni. L'Omu unn avia sordi p'accattarini, accusì ch' un pezzu ri pani si cci assittau vishinu a manciari, shauriannu u profumu di l'arrustu.
     Cuannu finiu ri manciari, si cci avvishinau u patrhuni ra putia e cci addumannau di pacari u profumu di l'arrustu. U povir'omu si vitti passari vishinu a Giufà, chi canuscia, e ci addumannau r'addifennilu.
     Giufà ci pinzau, poi rissi o vucceri:
- cuantu dinari ci addumannasti pu profumu ra to carni?
- shinku dinari. - Ci arrispunniu l'omu.
Allura Giufà pigghiau ri n zacchetta na munita ri shinku dinari e a fishi scusciri supra u tavulu.
- U sintisti u scusciu ra munita? - Ci addumannau Giufà.
- shertu! - Arrispunniu l'omu.
- Allura cunzidira u scusciu ri ssa munita comu pacamentu ru profumu da to carni.














 

 

 




 Il Monte Erice oltre la baia di Bonagia




 


&nbsp;« Secondo alcuni Giufà non&nbsp; è&nbsp; mai morto,<br> &nbsp;è&nbsp; riuscito a scappare alla morte talmente tante volte<br> che ancora sta scappando e ancora gira per il mondo.<br> [...] Qualcun altro invece racconta &#39;sta storia.<br> Che un bel giorno Giufà vide l&#39;angelo della morte.<br> L&#39;angelo della morte lo guardava strano... » <br> <br> <br> Giufà&nbsp; è&nbsp; un personaggio letterario della tradizione orale popolare della Sicilia. Nella letteratura scritta egli compare compiutamente nell&#39;opera di Giuseppe Pitr è&nbsp; (1841-1916), celebre studioso di tradizioni popolari e di folclore siciliano tra la fine dell&#39;Ottocento e l&#39;inizio del Novecento, che ne riprese le storie popolari diffuse in varie parti della Sicilia. La sua comparsa nella tradizione scritta risale almeno al 1845, quando&nbsp; è&nbsp; il personaggio attestato in un adattamento in lingua italiana di una storia di Venerando Gangi (1748-1816), favolista siciliano.<br> <br> <br> Giufà&nbsp; è&nbsp; un bambino del sud, molto ignorante, che si esprime per frasi fatte e che conosce soltanto una certa tradizione orale impartitagli dalla madre. Nelle sue avventure egli si caccia spesso nei guai, ma riesce quasi sempre a uscirne illeso, spesso involontariamente. Giufà vive alla giornata, in maniera candida e spensierata, incurante di un mondo esterno che pare sempre sul punto di crollargli addosso.<br> <br> Il ciclo delle avventure di Giufà&nbsp; è&nbsp; di chiara derivazione araba (o meglio, nordafricana), come dimostra lo stesso nome del ragazzino (che nel dialetto palermitano divenne l&#39;abbreviativo di Giovanni).<br> <br> Ancora oggi nei paesi del Maghreb esistono cicli di racconti che hanno come protagonista Djehà (pron. giuhà), che, con il siciliano Giufà, sicuramente condivide una medesima radice popolare.<br> <br> Secondo alcuni, Giufà/Jehà deriverebbe da un personaggio storico realmente esistito agli inizi dell&#39;XI secolo d.C. nella penisola anatolica (l&#39;attuale Turchia). Si tratterebbe della personalità piuttosto eccentrica di Nasreddin Khoja (Il Maestro Nasreddin), che nell&#39;area culturale araba si sarebbe poi diffuso con il nome di Djeha o Jusuf, innestandosi poi nella tradizione siciliana come Giufà. (Da notare che nella scrittura araba le parole khoja (turco hoca) e djuha si scrivono in maniera molto simile: solo dei punti diacritici le tengono distinte).<br> <br> Personaggio creato in chiave comica, caricatura di tutti i bambini siciliani, Giufà ci fa sorridere, con le sue incredibili storie di sfortuna, sciocchezza e saggezza, ma ha anche il gran merito di farci conoscere meglio la cultura dominante in Sicilia tra la fine dell&#39;Ottocento e l&#39;inizio del Novecento.<br> <br> L&#39;assoluta ingenuità. Giufà&nbsp; è&nbsp; un personaggio assolutamente privo di ogni malizia e furberia, credulone, facile preda di malandrini e truffatori di ogni genere. Nella sua vita gli saranno rubati con estrema facilità una pentola, un maiale, un pollo arrosto, un asino, una gallina ed un tacchino. L&#39;iperbolica trama descritta dal Pitr è&nbsp; prende spunto da fatti realmente ricorrenti nelle campagne del palermitano, quando ladri e imbroglioni erano soliti fare ai ragazzi promesse allettanti (che mai avrebbero mantenuto) per ottenerne in cambio prelibatezze sottratte alla campagna dei loro genitori.<br> <br> Un esempio della tipica stoltezza del nostro eroe si ha nell&#39;episodio &quot;Giufà tirati la porta&quot; nel quale sua madre gli ricorda: &quot;Quando esci, tirati dietro la porta&quot;, nel senso di &quot;accosta, chiudi, la porta&quot;. Ma il giovane prende alla lettera l&#39;invito e, anziché chiudere la porta, la scardina e se la porta a messa.

vien voglia di citare la condanna a morte di Giufà. Il leggendario personaggio popolare siciliano – spesso a metà strada fra la balordaggine e la furbizia – chiese di poter scegliere l’albero al quale essere impiccato. I boia lo condussero nel bosco ma non c’era verso che ci fosse un albero di gradimento del condannato. Dopo ore finalmente arrivò la decisione: Giufà voleva essere impiccato ad una pianta di prezzemolo.