| |
 |
|
 |
|
|
I - A vurpi e a
rashina
Na vurpi addijuna vitti na poch' 'i rapp' 'i rashina chi
pinnuliavanu di na pervula, e circau ri cogghili,
ma unn ci arrivau. Allura nkuttumata si nni jiu
rishennu: " Tant' è zubba!".
Accussi, puru ntrha l' omini c' è cui, unn
arrivannu no propriu ntentu, runa a curpa e shircustanzi.
|
II - L' acuila, u
corvu e u picuraru
N' acuila jittannusi ri supr' on sdirrupu s' acchiappau n' agneddhu.
Un korvu nmiriusu vistu chissu, u vosi fari puru,
e, ghittannusi cun gran fracassu, arrivau supr'
on beccu, ma l' ungna si cci mpirugghiaru na lana.
Si misi a sbattiri l' ali, ma unn potti chiù vulari, fin' a kuannu
un picuraru, addunatusi ru fattu, curriu a pigghiallu.
Ci tagghiau a punta ri l'ali e, a sira ci u retti
e so figghi. I picciriddhi ci addumannaru chi razza
r'asheddhu era, e iddhu ci arrispunniu: "a kuantu
ni sacciu iu, è un korvu. Ma a sentir' a iddhu,
rishi r' essiri n' acuila".
Accussi, cu si metti chi putenti, nun zulu unn havi nenti, ma
puru fa ririri pi propri disgrazi.
|
III - U re r' asheddhi
Zeusi, vulennu rari un re all' asheddhi, stabbiliu un jornu chi
tutti ci avianu a passari ravanti pi putiri pigghiari
u chiù beddhu e fallu addivintari re supr' all'
autrhi.
L' asheddhi allura si nni jeru o shumi pi vagnarisi e allisciarisi.
U corvu, sapennu r' essiri lariu assai, si jiu a
kogghiri i pinni chi karianu all' autrhi asheddhi,
si li nkuddhau ri supra, e accussì parsi chiù beddhu
ri tutti.
Juntu u jornu, l' asheddhi si prisintaru ravanti a Zeusi. Puru u corvu,
chinu ri pinni r' ogni culuri, si prisintau, e Zeusi
u stavia già numinannu re, pi komu paria beddhu,
ma l' autrh' asheddhi nkazzati si cci jittaru ri
supra e cci scipparu ognunu i propri pinni. Accussì
u corvu turnau a essiri corvu comu prima.
Chissu capita a kiddhi chi kampanu ri debbiti: fin' a kuannu ponnu
spenniri i sordi r' autrhu, parinu pirsuni di rispettu;
ma appena l' hann' a dari n arrè tornanu tal' e
kuali comu prima.
|
IV - U vecchiu surci
saggiu
C' era na casa china ri surci. U vinni a sapiri un ghattu chi
ghiu a abbitaricci e, agguantannuni unu a la vota,
si li manciava. I surci, sutta dhu stirminiu sistematicu,
si ntaniaru nfunnu a staddha, fishiru cunzigghiu,
e, ciushuliannu, riscurreru supr' o modu ri teniri
o largu u attu. Unu rissi cu aria curaggiusa: "
Ma è na cosa fashili! Abbasta mettiri un kampanellu
no coddhu ru attu, accussi, cuannu u sintemu sunari,
ni nni curremu ne nostrhi tani e semu o sicuru!"
All' autrhi a pruposta ci piashiu, ma unu r' iddhi, un mecchiu
surci rissi: "shertu l' idea è beddha; e tu ta senti
di jir' attaccari u campanellu no coddhu ru attu?"
U surci ch' un momentu prima avia fattu beddha fiura, arristau
a vucc'aperta e unn zappi soccu riri.
U cuntu nzigna ch' è chiù fashili fari prugetti chi rializzalli.
|
V - I piscatura e u tunnu
Dui piscatura, nisciuti a piscari, s' aianu stankatu ammatula
senza pigghiari nenti, e s' aianu assittatu scuraggiati
n funn' a varca.
Pigghia e un tunnu, chi staia scappannu cunfusu, sauta, senz'addunarisinni,
rintrh' a varca. I piscatura u pigghiaru e u purtaru
a vinnisillu n città.
Accussì, spissu, socc' unn z' arrinesci d' aviri cu arti, a sorti arriala.
|
VI - A furmicula e a palumma
Na furmicula assitata avia scinnutu vishin'
o shumi pi biviri, ma a currenti a privaliu e si
staia anniannu. Na palumma si n' addunau e, stuccatu
un ramisheddhu r' arvulu, u ittau nall' accua. A
furmicula ci acchianau ri supra e ssi sarvau.
Dopu n' autrh' anticchia un kacciaturi mpustatu staia mirannu pi sparari
a palumma. A furmicula u vitti e cci retti un pizzuluni
na peddhi ru peri, pu duluri o cacciaturi ci scappau
un korpu, e accussì fishi scappari a palumma.
U cuntu nzigna chi s' hav' a ripacari cui ni fishi beni.
|
VII - U calannaru
e u farcuni
Unn kalannaru vulava autu n celu e kantava nall' aria com' u
so solitu. U vitti un farcuni ch' unn avia trhuvatu
ri manciari, si cci jittau ri supra, l' aggarrau
cu l' ugna e su purtau. Mentrh' u staia p' ammazzari,
u calannaru u priava di lassallu jiri, rishennu
chi iddhu unn' abbastava pi ghinkiri u stommacu
run farcuni: s' avia a ghiri a circari n' asheddhu
chiù rossu, s' avia bisognu ri manciari.
Ma l' authru u zittiu rishennu: "Fussi un beddhu fissa, si lassassi
jiri u manciari chi haiu kà prontu ne manu, pi ghir'
a kurrur' a circari socc' ankora unn zi viri!"
Accussì, puru trha l' omini, sunnu storti chiddhi
chi, na spiranza r' aviri chiossai, si lassanu scappari
soccu hannu pi manu.
|
VIII - A vurpi ch'
unn avia mai vistu un liuni
Na vurpi ch' unn avia mai vistu un liuni, a prima vota chi s' u trhuvau
ravanti cuasi morsi pu scantu.
Poi però nkuntrhannulu arrè na sicunna vota, si scantau, ma no comu prima.
Cuannu poi u vitti pa terza vota, trhuvau tantu
curaggiu chi si cci avvishinau a parrarici.
L' abbituddini fa tullirari puru i cosi chiù spavintusi.

|
IX - I giurani chi
vulianu un re
I giurani, unn mulennu chiù campari senza nuddhu chi li guvirnava,
mannaru a diri a Zeusi di raricci un re. E Zeusi,
virennu chi iddhi eranu d'animu semplishi, jittau
no stagnu un pezzu ri lignu.
Cuannu u ntisiru scuppari nall' accua si scantaru e si jeru a ntaniari
nfunnu; poi però siccomu u lignu arristava 'mmobbili,
turnaru a galla e ghiunziru a disprizzari tantu
stu re ca ci sataru ri supra e ssi cci aggiuccaru.
Poi appiru vivrogna dun re com' a kissu, e turnaru
ni Zeusi e u priaru di mannariccinni nautrhu, picchì
u primu unn era bonu a nenti.
Zeusi allura, persi a pashenza e cci mannau na visina chi nkuminciau
a pigghialli e a manciarisilli.
U cuntu nzigna ch'è megghiu aviri guvirnanti lofii ma no tinti, chiuttostu
chi kamurriusi e marvaggi.
|
X - I pisci rossi
e i pisci nichi
Un piscaturi avia tiratu a so riti r' a mari.
I pisci rossi, i potti affirrari e ghittalli n ziccu
na spiaggia, i chiù nichi, nmeshi, sciddhicaru ri
n mezz' e magghi e scapparu nall' accua.
pi ku unn havi rann' aviri, è fashili sarvarisi, ma è raru viriri scappari
e periculi cu havi fama r' essiri putenti.
|
XI - A cani chi purtava
a carni
Na cani staia passannu di n' abbiviratura ch' un pezzu ri carni n' mucca.
Vitti a so fiura nall' accua e critti ch'era nauthra
cani cun pezzu ri carni chiù rossu.
Allura lassau jiri u so, e si jittau nall' accua pi pigghiarisi chiddhu ra
cummari. Ma u risurtatu fu ch' unn appi nè l' unu
nè l' autrhu, l' unu unn u potti pigghiari picchì
unn c' era, e l' autrhu nmeshi picchì a currenti
si l' avia purtatu.
Stu cuntu s' adatta a ku è avidu.
|
XII - U corvu e a
vurpi
Un korvu avia arrubbatu un pezzu ri carni e s' era jiutu a pusari supr' on
arvulu. U vitti a vurpi e, disiusa ri mpussissarisi
ra carni, si chiantau dhà sutta e nkuminciau a ludari
a pirfiziuni e biddhizza ru corvu: Nuddhu era megghiu
r' iddhu, ci rishia, a essiri u re r' asheddhi,
e certu ci avissi addivintatu s' aviss' avutu na
beddha ushi. U corvu allura, ci vosi far a biriri
chi manku chissa ci mankava, lassau cariri a carni
e si misi a kantari ca so vushi laria. A vurpi si
jittau supr' a carni, rishennu:
"O corvu, s' avissi puru anticchia ri shiriveddhu unn ti mankassi veru nenti
p' addivintari u re r' asheddhi!"
Eccu un kuntu fatt' apposta pi ku è tortu.
|
XIII - U viddhanu
e a visina aggragnata ri friddu
Un middhanu, no nmernu, trhuvau na visina aggragnata ri friddu; mpiatusitu,
a cosi rin terra e ssa misi no pettu.
Ma chiddha, appena u cauru fishi arruspigghiari
u so istintu, cun muzzicuni fishi moriri u so binifatturi.
e kistu, murennu, rissi:
"Mu meritu, picchì happi pietà di n' armalu marvaggiu."
Stu cuntu nzigna chi manku i chiù granni benifishi ponnu convirtiri i marvaggi.

|
XIV - A canna e l'
arvulu r' aliva
A canna e l' arvulu r' aliva riscutianu cu era chiù resistenti ri tutti rui.
L' aliva ci rishia a canna ch' era debbuli e ki
si piegava a tutt' i vèntura. A canna si stetti
muta, senza ribbattiri. Cuannu pigghia e un mentu
si mis' a ciusciari forti e viulentu. A canna, scossa
e piegata re raffichi ri ventu, si la passau senza
danni, l' arvulu r' aliva, nmeshi, chi circava di
resistiri e vintati, si spaccau sutta e venti viulenti.
U cuntu nzigna chi ku shedi e shircustanzi e a forza, è n mantaggiu rispettu
a kiddhi chi si mettinu contrh' e putenti.
|
XV - U patrhi e i
figghi fimmini
Un tali ch' avia du' figghi fimmini, ni fishi maritari una a un ziniaru e
l' autrha a un stazzunaru. Dopu n anticchia ri tempu,
jiu na na kiddha maritata o siniaru e ci addumannau
comu stava e komu jianu i so affari. Iddha ci arrispunniu
chi ghianu tutti cosi boni, e ki s' addisiava sulu
na cosa: chi chiuvissi e fashissi timpurala p' abbivirari
l' urtaggi. Poi u patrhi jiu na kiddha ch' era mugghieri
o stazzunaru e puru a iddha ci addumannau comu issiru
i cosi. Chista ci arrispunniu ch' unn avia bisognu
ri nenti, e ki priava sulu chi fashissi tempu serenu
e un beddhu suli pi fari siccari i maruna e i sharamiri.
"E iu", riss' allura u patrhi, "pi ku ha priari, si voi u serenu e tto soru
voli chi chiovi?"
Accussì, si ssi metti manu o stessu momentu a du' cosi cuntrhastanti, è naturali
chi vannu mali l' una e l' autrha.
|
XIV - U lupu e l'
agneddhu
Un lupu vitti n' agneddhu chi vivia non ciumi, e circau na scusa pi manciarisillu.
Perciò, puru s' era chiù ssupra, accusau l' agneddhu
d'allurdaricci l' accua chi iddhu s' aia a biviri.
L' autrhu ci rissi chi l' accua, chu mussu, cuasi
manku a tuccava, e ki poi, essennu chiù vasciu,
unn putia allurdari l' accua chiù supra.
Mankannucci a scusa u lupu ribattiu: "Tu si kiddhu
chi l' annu passatu affinnisti a mme patrhi". "Ma
l' annu passatu iu unn avia ankora manku nasciutu."
arrispunniu l' agneddhu. E u lupu: "Si bravu a trhuvari
scusi, tu, ma unn è pi kissu c' unn ti manciu".
e ssu manciau.
U cuntu nzigna ca, cu kui ni voli fari mali, unn
c' è difisa chi vvali.
|
XVII - U shervu na
funti e u liuni
Assitatu, un cervu si nni jiu a funti. Cuannu vippi, vitti a so fiura nall'
accua. Si ntisi urgugliusu ri corna ch' avia n testa,
ma unn ci piasheru i so ammi chi cci parianu fracchi
e fraggili.
Staia pinzannu sti cosi, cuannu pigghia e un liuni
si cci etta ri supra. U shervu scappau e ss' alluntanau,
picchì a forza ri shervi è ne ammi, comu chiddha
ri liuna è no cori.
Finu a kuannu ravanti avia u chianu senza arvuli,
curriu chiù forti di cu l' assicutava. ma, appena
arrivau no voscu nfutu, i corna si cci mpirugghiaru
ne rami e, unn putennu curriri chiù, fu pigghiatu
ru liuni.
Cuannu staia murennu rissi: "O poviru ri mia, dhi
ammi ch' unn mi piashianu mi sarvavanu, nmeshi foru
propriu i corna chi mi piashianu tantu, a farimi
perdiri."
Spissu è accussì chi, no piriculu, sunnu l' amishi
suspetti a sarvarini, mentrhi a trharirini sunnu
autrhi chi cririamu ri firusha.

|
XVIII - U lupu saziu
e a pecura
Un lupu ch' era chinu ri manciari fin' o coddhu, vitti na pecura stinnigghiata
n terra e kapennu ch' avia carutu pu scantu cuannu
u vitti, si cci avvishinau e l' assicurau rishennu
chi l' avissi lassatu libbira si sulu ci avissi
rittu sinceramenti trhi sso pinzeri.
A pecura allura nkuminciau a diri chi prima ri tuttu
unn ni l' avissi vulutu mai nkuntrhari. Chi, sicunnu
poi, s' unn avissi pututu aviri sta razzia, l' avissi
vulutu nkuntrhari orvu. E pi terzu, "Vi vulissi
viriri moriri tutti di mala morti, lupi maliritti",
ushiau, "Viautrhi chi ni fashiti na verra spietata,
senza chi niautrhi v' avemu fattu mai nenti ri mali."
U lupu apprizzau a sincerità ra pecura e a lassau
jiri.
U cuntu nzigna chi tanti voti, puru trha nimishi,
a sincirità è apprizzata.
|
XIX - U lupu e l'
aroi
Un lupu chi ss' aia agghiuttutu un ossu, e ghia ri ca e di dhà shircannu cuarcherunu
ch' u libbirassi ri dhu fastiddiu. nkuntrhau un
aroi e u priau di livaricci, pagannulu, l' ossu
chi si cci avia appizzatu no cannarozzu. L' aroi
nfilau u beccu e a testa no cannarozzu du lupu,
ci scippau l' ossu, e poi ci addumannau a sicunnu
o pattu com' aianu arristatu.
"Eh, caru meu", arrispunniu u lupu, "Unn t' abbasta
chi tirasti a testa fora ro cannarozzu ru lupu?
Voi ankora essiri cumpinzatu?"
U cuntu nzigna ch' a chiù beddha ricumpenza chi
si pò aviri, pi sirvizzi fatti a un marvaggiu, è
chi all' ingratituddini unn zi cci agghiunci u surprusu.
|
XX - L' omu e a vurpi
Un tali era chinu di raggia contrh' a vurpi chi cci arricava dannu, e u jornu
ca nkagghiau si vosi pigghiari na beddha vinnitta.
Ci attaccau na cura ristuccia china r' ogghiu e
cci retti focu.
Ma un Diu guidau a vurpi propriu no siminatu ri
chiddhu chi ci avia ratu focu.
Era u tempu ri metiri, e kiddhu ci jia appressu
chiancennu, picchì ankora unn avia mitutu nenti.
S' hav' a essiri tulliranti senza lassarisi pigghiari
ra raggia, picchì a raggia spissu fa vveniri ranni
danni all' omini rabbiusi.
|
XXI - U liuni nnamuratu
e u viddhanu
Un liuni, nnamuratu ra figghia run middhanu, ci l' addumannau pi mugghieri.
U viddhanu, ch' unn zapia si dari o no so figghia
a na fera, e ki manku s' azzardava, pu scantu, a
niariccilla, strhummiantiau accussì:
Poi ch' u liuni nzistia ankora, ci rissi ch' u cunziddirava
dignu di maritarisi a sso figghia, ma ch' unn ci
a putia rari, si unn z' avissi scippatu i scagghiuna
e tagghiatu l' ugna, picchì a picciotta n' avia
un granni scantu.
Ma cuannu u liuni p' amuri si fishi fari tutt' e
dui i mutilazioni, u viddhanu cu ranni disprezzu,
cuannu si cci prisintau, l' assicutau a furcunati.
U cuntu voli riri ca cui si fira trhoppu ru so prossimu,
cuannu si spogghia di l' armi chi l' avvantaggianu,
addiventa preda ri chiddhi chi prima fashia scantari.
|
XXII - U sceccu chi
purtava u sali
Un sceccu carricu ri sali staia passannu un ciumi. Sciddhicau e kariu nall'
accua, unni u sali si slavau. E u sceccu, attrhuvannusi
chiù leggiu, fu cuntentu assai ri soccu successi.
Nautrha ota, juntu ch' un karricu ri spugni na sponta
ru shumi, critti chi, s' avissi carutu, n' avissi
nisciutu chiù leggiu, e accussì sciddhicau apposta
nall' accua. Però successi chi i spugni si jincheru
tutti r' accua e u sceccu, unn arriniscennu chiù
a nesciri ra currenti, morsi anniatu.
A stessa manera, l' omini unn zi nn' addunanu chi
sunnu i maniati r' iddhi stessi a ghittalli ne disgrazi.
|
XXIII - A crapa e
u sceccu
Un tali avia un sceccu e na crapa. A crapa, ch'era nmiriusa ru sceccu picchì
ci ravanu a manciari abbunnanti. Ci jia rishennu
ch'u maltrhattavanu senza ritegnu, ora fashennucci
girari a petrha ru mulino, ora caricannulu ri pisa,
e u cunzigghiava di fari finta r'essiri epiletticu
e di lassarisi cariri nton fossu, si ssi vulia godiri
anticchia di riposu. U sceccu l'ascutau: si jittau,
e ssi fracassau lossa. Allura u patrhuni chiamau
u mericu e cci addumannau un rimediu. E u mericu
ci ordinau di faricci nfusioni di purmuni di crapa,
pi fallu sanari. Accussì, pi kurari u sceccu, ammazzaru
a crapa.
Cu è trhaggiriaturi havi a curpa ri propri disgrazi
|
XXIV - A vurpi e
u runzu
Na vurpi, mentrhi staia satannu na burdura, sciddhicau e, mentrhi caria s'aggrappau,
pi tenisi a un runzu. - Mischina ri mia!-, ci rissi
cuannu si vitti i ammi nzanghuniati re spini, -
m'arrappai a ttia pi sarvarimi, e ttu m'arriddushisti
peggiu-. - U sbagliu è ttò, beddha mia-, arrispunniu
u runzu, - ti vulisti arrappari propriu a mmia chi,
pi abbituddini, m'arrappu a tutti cosi-.
Accussì puru thra l'omini sbaglianu chiddhi ch'addumannanu aiutu a kui, d'istintu,
è purtatu a fari mali.
|
XXV - L'omu anzianu
e i soi amanti
Un omu chi capiddhi griggi avia dui amanti, una picciotta e l'autrha vecchia.
Chiddha anziana, ca si vriugnava r'aviri na relazioni
cun omu chiù picciottu r'iddha, ogni vota ca iddhu
a vinia a trhuvari, ci scippava i capiddhi niuri.
Chiddha picciotta, ca ci fashia senzu aviri un amanti
vecchiu, ci scippava i capiddhi bianki.
Successi accussì chi, pilatu a parti di l'una e
a parti di l'autrha, iddhu arristau tignusu.
Accussi sempri, cuannu si mettinu nzemmula cosi
sparaggi, u periculu è prisenti.
|
XXVI - L' orvu
Un omu orvu s'avia abbituatu a ricanusciri tuccannulu ogni armalu chi cci
mittianu n manu. Na ota ci rettiru un lupisheddhu.
U tuccau, arristau ncertu, e poi rissi:" Iu nun
lu sacciu s'è figghiu di lupu o di vurpi, o ri cuarche
autrhu armalu accussì; sacciu ri sicuru, però, ch'unn
è na vestia di mannari nzemmula cu na mannara di
pecuri".
Accussì l'animu ri marvaggi si viri puru cuannu
si talialnu n cera.

|
XXVII - U carvunaru
e u lavannaru
Un karvunaru vitti chi vishinu n kasa r'iddhu unni trhavagghiava, avia vinutu
a stari un lavannaru, e ghiu a trhuvallu, rishennucci
si vulia veniri a abbitari cu iddhu, accussi, ci
rishia, avissiru liatu na strhitta amishizia e avissiru
avutu un mantaggiu economicu pu fattu chi abbitavanu
nta na casa sula. Ma u lavannaru u ntirrumpiu rishennucci:
"E' propriu mpossibbili da parti mia, picchì tuttu
chiddhu ca iu lavu tu mi l'allordi di niurumi!"
U cuntu voli riri ca nun zi ponnu mettiri nzemmula
dui cosi ca si cuntrhastanu fra r'iddhi.
|
XXVIII - L'omu e
u satiru
Cuntanu chi na vota un omu fishi un pattu r'amishizia cun zatiru. Vinni u
nmernu e si misi a fari friddu. L'omu s'avvishinava
i manu a la ucca e cci shusciava, e, o Satiru chi
cci addumannava picchì fashia accussì, ci arrispunnia
chi si cuariava li manu pi lu friddu. Appressu,
a la tavula cunzata, siccomu lu manciari era cauru
assai, l'omu lu piggiava a picca a picca, l'avvishinava
a la vucca e cci shusciava. U Satiru ci addumannau
arrè picchì fashia accussì, e l'omu ci arrispunnia
chi staìa arrifriddannu u manciari picchì era trhoppu
cauru. E u Satiru a iddhu: "Caru meu, si tu si unu
chi ra stessa ucca manni cauru e friddu, a la to
amishizia ci rinunciu!".
Scanzamuni puru nuautrhi di l'amishizia ri pirsuni
chi hannu un modu ri fari ambiguu.
|
XXIX - L'araturi
e u lupu
Mentrhi un araturi, staccati
li voi, li purtava a abbivirarisi, un lupu affamatu,
chi circava cosi ri mankiari, capitau no sò aratrhu.
Prima cuminciau a liccari tutti l'armiggi, poi,
senza sapiri comu, ci capitau u coddhu rintrh' o
tistali, e unn zappi chiù nescilu fora, e accussì
si misi a strhascinari l'aratrhu rintrh' o surcu.
Cuannu turnannu, l'araturi lu vitti, pigghia e dissi:
"Vulissi Diu, chi tu, malavinturusu, lassassi r'
arrubbari e fari u scelleratu e ti mittissi veru
a trhavagghiari no siminatu!".
Accussì l'omini marvaggi, chi puru cuannu si cumportanu
nta na manera a modu, nun trhovanu firusha, a kausa
ru so carattiri.
|
XXX - I trhi vvoi
e u liuni
Trhi vvoi pascianu sempri
nzemmula. Un liuni si li vulia manciari e unn ci
arriniscia pu fattu chi stavanu sempri nzemmula
raccordu. Allura li fishi spartiri mittennu trhaggeri
e nimishizia ntrha r'iddhi, e poi cuannu potti trhuvalli
a sulu a unu a unu, si li manciau.
Si voi veru campari o sicuru, nun cririri e nimishi,
ma ha aviri firusha ni l'amishi toi, e tenitilli
strhitti.
|
A
XXXI - Boria e u
Suli
Boria e u Suli, ch'ognunu
pritinnia r'essiri u chiù forti, s'accurdaru ch'era
vincituri cui arriniscia a fari livari i vistita
a unu pi strhata. Cuminciau Boria, chi si misi a
ciusciari forti; l'omu si strhincia i vistita ri
supra; e kiddu a ciusciari sempri chiù forti. Allura
u viandanti, sempri chiù aggragnatu ru friddu, e
robbi chi già avia ci aggiungiu un mantellu; e Boria
sfinutu, passau u so omu o Suli. Chistu ri prima
cuariau anticchia l'aria; poi, cuannu l'omu si livau
u mantellu ch'avia ri chiù, si misi a nfucari sempri
chiù forti, finu a kuannu chiddhu, nun putennu chiù
resistiri o cauru, si spugghiau nuru e ghiu a farisi
u bagnu no shumi chi scurria dhà vishinu.
U cuntu nzigna chi a pirsuasioni havi spissu chiù
valuri da viulenza.
|
XXXII - A baddhottula
e a lima
Na baddhòttula si nfilau
nall'offishina run firraru, unni c'era na lima,
e nkuminciau a liccalla. Successi ca a forza di
strhicaricci a linghua, si misi a nescicci sanghu
abbunnanti. Chiddha era filishi, picchì s'illudia
ca ci staia sucannu cuarche kosa o ferru; ma finiu
chi a linghua si l'arruvinau tutta.
Stu cuntu si po' cuntari pi kiddhi chi s'arruvinanu
iddhi stessi a forza di sciarriarisi.
|
XXXIII - U piscaturi
chi battia nall'accua
Un piscaturi piscava no
shumi.Dopu ch'avia stinnigghiatu i riti, e sbarratu
a currenti di na riva all'autrha, battia l'accua
cu na petrha attaccata a un lazzu, picchì i pisci,
scappannu mpazzuti, s'avianu a mpigghiari ne magghi.
Virennulu ntentu na sta operazioni, un abbitanti
ri dhani si misi a rimpruvirallu picchì allurdava
u shumi e c'impiria a iddhi r'aviri l'accua limpida
ri viviri. e kiddhu ci arrispunniu:"Ma si l'accua
nun l'allordu accussì, a mmia nun m'arresta chi
moriri di fami.
Accussì puru ne Stati, ci su' cui i cosi ci vannu
boni, spesharmenti s'arrinisceru a siminari disordini
no paisi r'iddhi.
|
XXXIV - U viddhanu
e i cani
Un middhanu, pu longhu
malutempu, arristau cunfinatu no so feu, e, unn
putennu nesciri a circari cosi ri manciari, cuminciau
a manciarisi i pecuri; poi, siccomu a malastashunata
s'allunghava, si manciau i crapi; e appressu, vistu
chi fini nun zi ni viria, passau e voi ru trhavagghiu.
A stu puntu i cani, chi avianu taliatu tutta sta
fincimota, si rissiru: "E' ura di jirininni ri ccà.
E' mai possibbili, nfatti, ch'u patrhuni scanzìa
a nuautrhi, s'unn appi riguardu manku pi voi cu
cui trhavagghiava?".
U cuntu mustrha comu s'av'a stari vardigni suprattuttu
cu chiddhi ch'unn hannu ritegnu manku di martrhattari
i familiari soi.
|
XXXV - U viddhanu
e i so' figghi
Un middhanu, juntu a fini
ri so' jorna, vulennu ch'i so' figghi addivintassiru
mastrhi no lavurari a terra, li chiamau vishinu
e ci rissi: "Figghi mei, iu mi nni vaiu oramai;
Vuautrhi shircati n mezz' e vigni e trhuvati soccu
ci haiu ammucciatu". Chiddhi pinzaru ca na cuarche
punti ci avia essiri urricatu un trhisoru, e, appena
u patrhi muriu, cu zappuni misiru tutta a vigna
suttasupra. Trhisoru unn'attrhuvaru; però i vigni,
zappati funnuti, fisciru na ranni produzioni di
rashina.
U cuntu voli riri ca è u trhavagghiu pi ll'omini
a essiri u trhisoru.
|
XXXVI - I vuscalora
e u pinu
I vuscalora staìanu spaccannu
un arvulu ri pinu, e lu fashìanu senza difficurtà,
grazi e cugna fatti ru lignu di l'arvulu stessu.
E u pinu rissi: "Nun ma pigghiu tantu cu l'accetta
chi mi spacca, cuantu cu sti cugna chi sunnu nasciuti
di ni mia".
I martrhattamenti ri strhanii nun fannu tantu mali
cuantu chiddhi fatti ra genti ri famigghia.
|
XXXVII - Erculi e
Plutoni
Erculi avia statu accittatu
di cumpariri n mezzu a li dei, e frecuentannu a
tavulata di Zeusi, salutava cu tanta shirimonia
li dei a unu a unu; ma cuannu all'urtimu arrivau
Plutoni, calau l'occhi n terra p'unn taliallu. Zeusi
si n'addunau ru fattu e cci addumannau picchì viria
di mal occhiu sulu a Plutoni, mentrhi avia statu
affabbili di paroli e di fatti cull'autrhi numi.
E Erculi arrispunniu: "Pa virità iu nun lu viu di
bon occhiu, picchì, cuannu iu campava n mezzu all'omini,
u nkuntrhava pu chiossai di li voti n kumpagnia
di briccuna".
Stu cuntu si po' cuntari a prupositu dun omu riccu
di beni, ma d'animu marvaggiu.
|
XXXVIII - U cammellu,
l'elefanti e a scimmia
L'armali staìanu dishidennu
cu avia a essiri u re. U cammellu e l'elefanti si
fishiru avanti e ssi misiru n lista, spirannu chi
fra tutti pigghiavanu a iddhi, pa staura e pa forza
ch'avianu. Ma a scimmia dichiarau chi nuddhu ri
tutti rui era adattu a rignari. "U cammellu, picchì",
rissi, "nun po' usari contrhu i briccuna a collira
ca nun pusseri; e l'elefanti picchì c'è u periculu
chi vinemu assartati ri porciteddhi, vistu ca iddhu
si scanta di sti vestii accussì".
Accussì si viri comu, tanti voti, abbastanu mutivi
senza cuntu pi mpidiri ranni mprisi.
|
XXXIX - U corvu scappatu
Un tali avia acchiappatu
un korvu e, dopu chi cci attaccau un lazzu o peri,
u rialau a sso figghiu. U corvu ch'unn zi putia
adattari a kampari ntrha l'omini, appena appi anticchia
ri largu, scappau e turnau o so aniru. Ma u lazzu
si cci mpirugghiau ne rami; e u corvu, cuannu vitti
ch'unn potti vulari chiù e ki oramai staia murennu,
si rissi: "Disgraziatu chi ssugnu! P'unn zuppurtari
a schiavitù di l'omini, senz'addunariminni, mi livai
a vita mia".
Stu cuntu vali pi dh'omini chi, vulennu evitari
cuarche minimu rischiu, si jettanu, senz'addunarisinni,
n mezz' e vai chiù rossi.
|
XL - U corvu malatu
Un korvu ammalatu rissi
a so matrhi: "Pria li dei, matrhi, nmeshi ri chianciri".
"Ma cu sarà u dio chi havi pietà ri tia,
figghiu meu?". Arrispunniu chiddha. "Ci n'è forsi
unu a kui tu nun ci jisti a rrubbaricci a carni?"(
a carni di l'armali sacrificati a li dei).
U cuntu nzigna ca cui na so vita si fa tanti nimishi,
no momentu ru bisognu unn trhova a nuddhu chi l'aiuta.
|
XLI - U cani, u addhu
e a vurpi
Un kani e un ghaddhu avianu
strhittu amishizia e fashianu viaggiu nzemmula.
A sira, pi dòrmiri, u addhu acchianau supr' on arvulu,
e u cani si sistimau vishinu e so ràrichi, unni
c'era un fossu. A finuta ra notti, u addhu, comu
o so solitu, si misi a kantari. A vurpi u ntisi,
curriu, e, firmannusi sutta l'arvulu, u priau ri
scinniri n iddha, ca vulia abbrazzari un armalu
cu na vushi accussì beddha. U addhu ci arrispunniu
d'arruspigghiari prima u so purtinaru, chi durmia
e peri di l'arvulu, pi rapicci a porta; e poi iddhu
scinnia. Ma appena a vurpi s'avvishinau pi parlari
o purteri, u cani satau fora di corpu, e a fishi
pezza pezza.
U cuntu nzigna comu l'omini di bon zenzu, aiutannusi
cu cuarche scusa, si scanzanu di l'assartu di nimishi,
mannannuli versu cuarcherunu chiù forti r'iddhi.
|
XLII - A baddhottula
e i addhini
Na baddhottula ntisi ca
nton bagghiu c'eranu addhini malati. Si vistiu ri
dutturi e e armata ri strhumenti ra so prufissioni,
ci jiu arrivari. Junta ravanti a porta, nkuminciau
a dumannari comu stavanu ri saluti. e kiddhi pronti:
"Stamo boni", rissiru, "Basta chi ti nni vai o largu".
Accussì, puru trha l'omini, a genti prudenti sannu
ricanusciri i marvaggi, puru si vulissiru fari a
biriri r'aviri i megghiu ntinzioni.
|
XLIII - U piscaturi
chi battia nall'accua
Un piscaturi piscava no
shumi. Dopu aviri stinnigghiatu i riti di na riva
all'autrha, battia cu na petrha attaccata a corda,
picchì i pisci scappannu mpazzuti, si jianu appizzari
ne magghi.
Virennulu ntentu na st'operazioni, unu ch'abbitava dhà vishinu si misi a
rimprovirallu picchì nzurishava u shumi e kiddhi
ru postu unn zi putianu viviri chiù l'accua pulita.
U piscaturi ci arrispunniu: "Ma s'unn allordu l'accua,
unn m'arresta chi moriri di fami".
Accussì puru ne Nazioni. A kiddhi chi kumannanu, i cosi vannu boni sulu tannu,
Cuannu hannu siminatu disordini no paisi r'iddhi.
|
XLIV - A vurpi ca
panza china
Na vurpi affamata, virennu,
nton kavu ri trhunkuni r'aliva, pani e karni c'un
picuraru ci avia lassatu, ci trhasiu rintrha e ssi
manciau tutti cosi. Ma cuannu happi a panza china
unn arrinisciu chiù a nesciri fora, e ssi misi a
suspirari e a gemiri.
Nautrha vurpi chi passava ri dhà, nisi i so lamenti e ssi avvishinau p'addumannarici
u motivu. Cuannu sappi socc'avia successu: "E ttu
arresta dhocu!", ci rissi, "finu a kuann' unn torni
com'eri cuannu ci trhasisti: accussì poi neshiri
fashirmenti".
Stu cuntu mustrha ch' u tempu arrisorvi i difficurtà.
|
|
|
 |
|
 |
|















|