Sa cuantu ri viautrhi hannu statu a Mozia, ma veru picca
ci hannu jutu comu ci jivi iu.
Di Birgi finu e salini ri S. Lionardu, l' isula si viri luntanu
tutta china r' arvuli, e veni subbitu u pinzeri ca ci vurria
na varca pi ghiricci. Accussì iu e me mugghieri unn ci pinzamu
chiù e nni misimu a passiari nall' accua vascia. Poi iddha
si nni turnau n terra e iu arristai sulu, n mezz' o mari,
a taliari dh' isula chi tanta storia havi rintrh' e so costi.
Taliava alluccutu dhà unni ci foru fenishi e greshi ne tempi
antichi, verri e granni shivirtà, e iu, ch' abbitu kà vishinu,
chi nn' aiu sempri ntisu parlari, e chi sempri l'
haiu vistu jennu ri n Trhapani a Marsala, unn ci aiu statu
mai! Mentrhi pinzava sti cosi, i me peri, passu dopu passu,
caminavanu comu nkantati p' agghiri dhà. Accussì, m' attrhuvai
cu l' accua o pettu e, taliannu n arrì, m' addunai ch' era
a metà strhata trha l' isula e unn' è ch' eramu niautrhi,
e mmi rissi: "ma si sugnu a metà strhata e vaiu avanti u
funnu pò ghiri a 'cchianari, no chiù a scinniri". Accussì
dishidivi di jiri avanti.
U funnu è anticchia fanghusu. ogni tantu c' è cuarke petrha,
chi taliannu ri fora si viri ru culuri, pa lushi chi
c' è. Pi na rishina ri metrhi m' appi a ghittari a natari
picchì l' accua m' arrivava cuasi o coddhu, ma unn ci nn'
avissi statu bisognu. Finarmenti arrivai all' isula.
Mi ntisi comu s' avissi vinciutu i fenishi, e difatti jivi
a conkuistari (scausu) i sò terri.
Ngrisi, tideschi e autrhi, cuantu genti strhània c' era ch' avianu
vinutu cu battellu!
Si vvuliti sapiri com' è viniti a talialla , e ssi v' a firati,
fashiti com' a mmia . . . jiticci a peri r' unn' è ghiì,
di Birgi o di S. Lionardu, ma avvisati i parenti, e unn
fashiti com' a mmia, chi mme mogghi staia chiamannu i carrabbineri,
a capitaneria, i viggili urbani, e tutta a genti ri dhà
vishinu era già allarmata.
Ogni vota chi ghia a Santu Vito (Lo Capo), passannu supr' o pontacciolu
ra shumara taliava a destrha p' agghiri e muntagni e viria
na ranni vaddhata cu tanti arvuli virdi, e viola ch' acchianavanu
p'agghir' on bagghiu, e pecuri abbiati. "Na ota o l' autrha
ci ha ghiri", fashia n menti mia.
Un jornu mi dishidivi, e accussì m' attrhuvai a passiari nall'
erva auta a ciank' o shumi chi scinni ru monti Speziali.
N tunnu c' eranu shimi ri muntagni di petrhi arsi, e kà
ssutta m' attrhuvai n mezz' a stu virdi, i pecuri chi
pascianu libberi no chianu; chiù ar autu c' era un gruppu
di fasceddhi r' unni i lapi runzavanu fin' a kà ri shur'
e n ciuri.
Luntanu, i shankati ri muntagni si juncinu e formanu na scarpata
unni c' è na trhazzera ch' acchiana fin' o 'Passu ru lupu'.
Ma chi c' era addhabbanna? E cci jivi.
Accussì sunnu i muntagni vishin' a mari na sti banni: petrhi
abbrushati ru suli e terra sicca. I chiantimi criscinu terra
terra n mezz'e petrhi. Sulu i giummarri fannu cuarke macchia
di virdi scuru. Puru u cori sicca a caminari na sti viola.
M' attrhuvai cu stu suli chi m' accupa, petrhi arsi nfucati
a vista r' occhiu, un celu chiaru e vacanti. Veni ri chianciri.
Anzi no, mi scordu tutti cosi; tutti i cosi boni e tutti
i cosi tinti. Sugnu sulu supr' a sta muntagna trha shelu
e terra. App' a 'rrivari a viriri u mari pi sentimi megghiu.
Appuiannu i spaddhi nna na rocca, m' assittai o bordu ru sdirrupu
e allargai u pettu a ciariari l' aria di mari ch' acchianava,
e u shauru di sarvaggiumi. Luntanu, na velisheddha sulatia
navigava. Kà mi parsi u shentrhu ru munnu. "Unn
t' arrenniri", mi rishia dha friscura carrica ri shauru
chi mi strhisciava n facci. E accussì a fari. Vogghiu u
sirenu n tunnu ammia, comu sta visioni di mari e di shelu.
N punt' a mari ra shittà ri Trhapani c' esti a 'Turri di
Ligny'. Turri spagnola chi talia dui mari: u mari Meditarraneu
a manka, e u mari Tirrenu o latu dhittu: esti a punta ru
peri di l' Italia. Rarrer'a turri s'allongha, pi cuasi milli
metrhi, na filata ri scogghi chi spartinu i rù mari. Cuannu
c' è mari mossu no latu mediterraneu, u Tirrenu è carmu,
e, o cuntrhariu, cuannu è mossu u Tirrenu è carmu u Mediterraneu
.
chi ssu viria iu ogni vota chi ghia rarrer' a turri, caminannu
supra o scaluni chi ci firria n tunnu, a taliari dhi rui
mari ranni ranni; o cuannu aspittava i timpurala ch' acchianavanu
ri n facci, cun celu attunniatu niuru, e lampi ch' agghiurnava
tuttu u munnu, e trhona chi mi sbattianu chi spanni a muru.
Pi tutt' i voti chi cci aiu vinutu, supra dhi scogghi unn ci
aiu vistu mai a nuddhu.
Ma comu mai?
Cauru di moriri, e, unn avennu nenti ri fari, mi vinni n menti
di jiri a scugghiera di Ligny, e cci jivi. Ca machina arrivai
fin' o spiazzu ravanti a turri, a peri caminai supr' o scaluni
n tunnu, finu n facci a mari. Poi misi u peri supr' o massu
chiù vishinu e agguantannumi cuminciai a scinniri ri petrha
e n petrha.
I scogghi sunnu comu lami chi nescinu r' a mari. è megghiu aviri
i scarpi pi caminaricci. Poi unn si pò ghiri chiù avanti,
autrhi scogghi sunnu chiù dhà , ma c' est' un kanaluni n
mezzu. E mi spugghiai. Ri n cima o scogghiu mi jittai a
capuzzuni nall' accua funnuta e chiara trha ummira e suli,
ntrha rui mari; è comu nautrhu munnu. C' esti n'ondata ri
currenti chi va e veni ron latu all' autrhu, e lassannumi
purtari m'attrhovu non minutu nall' autrhu mari.
Mezz' ura n arrèri era chiusu n kasa affumazzatu ri sigaretti,
e ora n tempu ri nenti m' attrhovu n punt' on munnu ri lushi
e ummira, culura d' estati e sapuri arzenti e ciauru ri
mari; moddhi arghi unni mi pozzu assittari e pisci chi mi
natanu n tunnu; luntanu ri tutti, eppuru rarrì n kasa mia.
E kà unn meni mai nuddhu! Unn zannu chi si perdinu. Autrhu chi
Hawai!
Nall' Arpi Bavarisi, cuannu trhavagghiai n Germania, mi
piashia arrampicarimi p' agghir' ar autu ne shimi ri muntagni.
Na vota, accampatu no vasciu, taliava na scarpata ch' acchianava dhitta
dhitta, e n menti mia mi fashia a strhata ch' avia a fari
pi scanzari i scogghi, passari r' unni c' era chiù appigghiu,
pi fari a via chiù fashili.
E m' avviai.
Cuntentu satava a peri nghuitti ri petrh' e n petrha fin' a kuannu
arrivai a scarpata, e nkuminciai a 'rrampicarimi. Na manu
kà, un peri dhà, mi muvia comu na rascatigna, e m' avvishinava
sempri chiossai o puntu ch' avia stabbilutu prima, unni
m' avia a spustari a sinistrha. Pigghia e successi chiddhu
ch' unn avia a succeriri: U puntu unni avia a 'rrivari iu
unn era dhà unni staia taliannu, ma vinti metrhi chiù sutta.
Unn sacciu si t' hai arrampicatu mai ne muntagni, senza cordi. Jiri
n arrì ne scarpati virticali è mpossibbili, perciò m' appi
a 'rrampicari sempri chiù supra a sicunnu l' istintu e l'
esperienza ch' avia.
Soccu passai u sacciu sulu iu: lu scantu e lu spaventu di cariri e
sfrashellarimi!
shircava tutti li nkagghisheddhi unni nfilari i jirita, tutti li pirishina
unni appizzari a punta ri peri. Accussì m' arrampicai p'
unn sacciu cuantu tempu. Taliava p' agghiri ar autu . .
. ci avia a 'rrivari!
Unn pinzai chiù a nenti. Unn avia nì scantu nì pinzeri. Sintia sulu
i musculi chi mi tinianu attaccatu a li petrhi, e chi
mi tiravanu p' agghir' ar autu.
A 'Stiddha Arpina' mi l' attrhuvai di corpu ravanti. Era o bordu ru
chianu virdi chi nkuminciava unni finia u sdirrupu.
Appi comu un lampu di filishità. Cu amuri a kugghivi ( a tinni pi anni
no portafogghiu), e mmi misi a kurriri no chianu appressu
all' armali sarvaggi chi s'attrhuvavanu dhà supra.
Jorna accussì nun zi ponnu scurdari.
Frivaru. M' attrhuvai a scinniri ru Munti (Erishi) ca me
'deuxchevaux' (Citroen AK, na furgunata di l' anni 70),
e, arrivannu a S. Matteu, pigghiai a trhazzera a destrha
chi scinni o faru.
Avia finutu ri chioviri, e ora l' aria paria asciutta, puru si fashia
friddu e u shelu era accupusu. A fini ru pezzu asfartatu,
a strhata addivintava pitrhusa, e poi, arivannu p' aggghiri
dhà sutta, balatata cu pitrhuna attunniati ch' arrivai cuasi
sciddhicaddhu fin' o chianu.
A peri, firriai n tunnu o faru anticu. M' affacciai di supr' o llavanku
ch'hav' a essiri un trhiccentu metrhi autu, r' unni si viri
Pizzulonghu n mezzu all'arvuli, a costa scugghiuta unni
l' onti va sbattinu scumusi, e l'orizzonti, n' ammassu di
niulati niuri una a nkuppulari all' autrha, e tutti appuiati
supr' o mari.
Mezz' ura passau prima chi m' arruspigghiassi ri dhu nkantu. Poi acchianai
na machina e vulia turnari n arrè: arrivai a surari friddu!
L' aria paria asciutta, ma ankora unn avia sciarbiatu, e i roti lordi
ri fanghu sciddhicavanu supra dhi balatuna attunniati, c'
unn ci fu versu di jiri avanti, anzi a machina sciddhicava
n arrè.
Mi n' app' agghir' a peri.
Pigghiannu r' accurzu, ri n mezz' all' arvuli, vitti na casa vecchia
chi paria na mànnara. E difatti chissu era.
Nta n' agnuni c' era focu addumatu, e pecuri ammassati ri latu ch'aspittavanu.
E poi u vitti.
Aggiuccatu supr' a na ghiucchena, vutatu r' abbann' a muru, cuataliatu
rintrh' on kappottu vecchiu, cun birrittuni ri lana calatu
fin' o coddhu, c' era un cristianeddhu. Stetti alluccutu
a taliallu. E iddhu ch'unn si muvia! M' avvishinai scanzannu
i ziddhuli ri pecuri, e u tuccai leggiu na spaddha: " Uhmm!
", ntisi. E poi finarmenti ci parrai.
Iddhu unn zi mossi manku run centimetrhu, ma m' arrispunnia.
Pariamu dui cristiani ch' arraggiunanu nton zalottu: Ri
pecuri, ru tempu, ra machina ch' unn acchianava, e poi mi
rissi chi pi turnari n Trhapani mi cumminia scinniri ron
kanaluni chi si rapia anticchia chiù nn avanti. U salutai,
e accussì fishi.
U ventu friddusu ch' acchianava r' a mari, rintrha dhu canaluni addivintava
na shumara d' aria gelida. Iu unn era priparatu a stari
fora n mezz' o friddu, e u sacciu iu soccu passai nthra
fratti vagnati e scogghi sdirrupati, a scinniri chi ammi
nzuaruti, i manu e i vrazza aggragnati, e a facci chi paria
di marmu. Ma finarmenti, dopu, arrivai n kasa.
A machina l' app' agghir' a pigghiari a simana appressu cuannu u terrenu
asciucau, pi putilla nesciri di dhu nghippu.
Cuannu trhavagghiai a Pantelleria, mi rishianu ca nta sherti
nuttati di shelu serenu, si viria a lushi di na shittà di
l' Africa (Chelibia).
E ki mu fishi scappari?! E curru a taliari.
Pi na pocu ri notti, m' arrampicai supr' on timpuni di terra brushata,
e, sapennu r'unni spuntava e ssi curcava u suli, taliava
luntanu versu sud, unni ci avia a essiri l' africa; p'agghiri
all' ecuatori.
Unn ci fu nnenti ri fari! Lushi ch' unn potti viriri! E mu scurdai.
Spissu, n kasa, taliu nall' atlanti giograficu i posti unn' è ch' haiu
statu, o unn' è chi vulissi jiri. Na vota taliannu Pantelleria
mi vinni n menti a lushi di l' Africa. Puntannu a Pantelleria,
shircava, versu Sud, unni ci putia essiri na shittà chi
fashia tanta lushi: Nenti! Sulu mari apertu. E mm' addunai,
chi tannu unn avia a taliari versu Sud, ma versu Est.
Scuatrhetta e kumpassu, pigghiai na para di misuri, e arristai alluccutu.
Rispettu e paralleli giugrafishi, cuasi mezza Sishilia è
chiù vishinu all' ecuatori di tanti shittà e paisi ra Tunisia
e di l' Algeria. Penza Pantelleria, o, chiossai ankora,
Lampedusa, ch'hann' a esseri cuasi Mau Mau.
Avia, jo, chi viriri lushi, taliannu versu Sud, assittatu n cima
a dhu timpuni ri tuffuna di lava arsa!
shertu ch' un picciottu, chi va trhavagghia luntanu
ra Sishilia ne paisi nnustrhiali ru Nord, s'attrhova veru
strhanu.
Kà i cosi sunnu accussì assulati e palisi, kà puru
i sintimenti ra genti parinu trhasparenti com'u cristallu:
Cuannu si odia si odia, cuannu si ama si ama. Comu si ponnu
ammucciari sti cosi sutta sta lushi nfucata ri suli? O cuannu
ci sunnu timpurala chi pari chi c' è a verra n celu,
nta trhona e lampi e mitrhagghiati r' accua, si ponnu aviri
pinzeri pacati?
Viri dhà, nmeshi!
Cu cori annibbiatu, nun zi ama e nun si odia. Si hannu relazioni; umani,
amurusi, r' affari . . .
Un zishilianu chi cci arriva, pari un kavaddhu nfucatu rintrh' on zalottu
ri fimmineddhi. E pi mpararisi a kampari dhà, ci nni voli
tempu!
Pi anni trhavagghiai n Germania di notti nta na fabbrica
tessili; de reshi di sira e setti a matina. A notti versu
e rui fashiamu un kuartu r'ura di pausa, e iu n'apprufittava
pi ripusarimi. U chiù di li voti, mi stinnigghiava supra
e scatutluna di matassi ri filu, e kuasi rurmia.
Unn era na bella vita chi fashia. E kuannu a notti mi ripusava,
mi vinianu n menti tanti pinzeri. Ma na notti chi mi trhuvava
accussì, mi successi na cosa ch'unn mi pozzu scurdari chiù
fin'a kuannu campu.
Stinnigghiatu com'era, nton momentu ntisi a me nonnu Mommu chi
s'appuiava supra ri mia e mmi taliava comu si mi vulia riri
cuarke kosa. Era accussì vishinu chi si rispirava sintia
u so shatu.
Satai all'aria, scantatu mortu di soccu mi staia succirennu.
E cci nni vosi pi kapashitarimi.
Pinzai a me nonnu Mommu luntanu n sishilia: Sa s'era ankora vivu!?
Soccu mi potti succeriri ssa notti?
Mi pari r' essiri addivintatu ntellettuali.
Ora chi mi fishi u Blog, vulissi chi n tunn' a mia tutti mi rishissinu
"Ma comu sì bravu!", "Ma sì n arca ri scenza". Mi scurdai
chi stu blog u trhavagghiai notti dopu notti p' armenu na
rishina r'anni. Mentrhi u jornu trhavagghiava a martiddhiari,
a ttagghiari, a ssardari lameri arrugginuti, sfunnati e
nzivati di fanghu e di rassu, affumazzatu e anniuriatu,
ne navi di ferru, a notti mi dedicava, cu l' occhi picchiusi,
a scriviri "Tag HTML", a ridimenziunari e trhuccari fotografì,
a scriviri frasi n bellu talianu.
E ora m' attrhovu kà, cu ttia chi stai liggennu sti palori mei.
Tutti rui nun ni putemu parrari. Ma c' è un sistema chiamatu 'Guestbook'
o 'Forum' unn' è chi, cu voli, pò partishipari e lassari
un zalutu, un kummentu, un kunzigghiu, a kui ci ha persu
u sonnu supra.
Ha sapiri chi na me famigghia, riscinnenti di viddhani e operai, tant'istrhuzioni
unn aemu; no sulu curturali, ma manku ri vita. Semu genti
semplishi picchì cosi belli e sofisticati nun ni canuscemu.
Ma jò mi misi n testa chi maritannumi avia a canciari vita,
nkuminciannu ru manciari: Nenti chiù pasta ca sarsa tutti
li jorna, e pupetti ca sarsa, e stufatu ca sarsa.
Nna televisioni e ne rivisti fashianu a biriri cosi boni, dilizzi e
prilibbatizzi chi sulu a pinzaricci mi rapi a fami. e nkuminciai
a 'ccattari:
- Bistecchieri elettrhishi e bistecchieri pi supr' o gas,
n' am' avutu na cuattrhina.
- Cuattrhu yogurtieri: una ma fishi jò cu ferru ri stirari
mpustatu sutta supra. Una tunna, ma i buatti ri vitrhi eranu
nichi e cummattusi ri puliziari. Nta nautrha ci accattai
i buatti chiù rossi a parti, ma virennu chi me mogghi e
i me figghi yogurt unn ni manciavanu, pinzai chi ss'autrhi
eranu cummattusi puru a rapiri (a fallu u yogurt ci penzu
sulu jò). Allura accattai chiddha a un litrhu a la vota,
e a llithra l' haiu jittatu, puru si iu mu vivu a litrhati.
- E pignati: A pignata chi gira sula, pi fari u risottu.
A pignata a prissioni. A pignata chi coshi a vapuri. E tutti
l' autrhi pignati cu funnu duppiu un gniritu, o larghi cuantu
a cuarara 'i Capashi.
- E tutti l' autrhi attrhezzi: Spremi-succu, spremi-agrumi,
frullatori, master chef, mpasta farina, rratta ghiacciu
pi fari i graniti, gelatera, arrusti-pani, fornu a microonti.
Mi fermu, e ssa cuantu mi ni scordu.
E kun tuttu, vota gira e firria, u sabbatu e a ruminica, n'attrhuvamu
tutti n tavula, e sap'iddhu picchì aemu ravanti sempri pasta
ca sarsa e pupetti, ... o a fittina.
Unni vogghiu arrivari cu stu riscursu?
M' haiu rigistrhatu armenu a na rishina di 'Forum' e 'Guestbook': E
chistu unn è bonu pi kiddhi chi trhasinu no me blog! St'
autrhu nun zi pò pirsunalizzari, chiddhu è trhoppu cumplicatu,
n zumma cummattu sempri cu sti 'Forum' e sti 'Guestbook',
ma a parti cuarke anima piatusa, a venimi a llassari un
zalutu nun meni mai nuddhu.
Sti Forum e sti Guestbook sunnu comu l' attrhezzi ra cushina ri n kasa
mia, si scantanu tutti a usalli.
Nall' anni '80, cuannu nkuminciai
a murritiari cu computer, c' eranu u Vic 20, u commodare
64 e nautrha para di marca nghrisi. Era fashili tannu. Eppuru
programmari na semplishi operazioni, pi unu spraticu, era
comu n' avvintura. Ci rishivi o computer 'fai 2+2=": e iddhu
ti stampava '4'. Cunta di unu a centu e stampami i numari:
e ti stampava tutti e centu i numari. U fattu chi na machina
fashia soccu vulivi paria na cosa di l' autrhu munnu. Allura
t' avvinturavi a fari cosi chiù diffishili . ? .? . ? .
I numari du lottu!
Media, frecuenza, nisciuti totali, urtimi nisciuti. Battivi migghiara
e migghiara di numari pi daricci a manciari o computer.
Ammaccava u buttuni e si mittia a trhavagghiari, stava dui
trhi ghiorna sempri c' un occhiu russu addumatu, e a ssicunnu
i calculi chi fashia ogni tantu stampava un ternu, ch' era
chiddhu ca iu, a senzu, avia a ghiucari. Ni stampava cuarke
migghiaru; e kuali avia a ghiucari? Allura strhincia a magghia
pi pigghiari menu terni, macari cuarke cintinaru. Arrivava
u sabbatu, e nta tutti i terni unn c' era manku un numaru
nisciutu.
Pi la virità nun gnucai mai veramenti. Vulia trhuvari un sistema ca
iu jucannu anticchia ri sordi ogni simana putia campari
di rennita. Sistema ch' unn potti arrinesciri. Ma cuannu
penzu a dha machinetta chi era u Vic 20, mi maravigghiu
a kuantu cosi mi fishi mparari supra i computer.
Ah! si lu fashissi ora! Ci haiu un komputer ch' arraggiuna. Ogni
tantu sugnu stanku di scriviri paroli e mi fermu a taliallu;
e viu chi havi l'occhiu russu chi cci lampia: sta
pinzannu! è ntilliggenti, l' occhiu spertu chi lampia! No,
comu u Vic 20.
A scummissa chi ssi cci rishissi 'Rammi un ternu pa simana
appressu!', capashi chi mi fashissi addivintari riccu.
E
ku è ch'u sabbatu unn ha ghiutu macari na vota a farisi
na manciata ri pizza?
Ma r'unni veni sta pizza? shertu u sapemu tutti com'ì fatta,
ma r'unni spuntau?
Cuannu iu era nicu abbitava n kampagna, e n kasa mia si
fashia u pani na vota ogni kuinnishi jorna. I vasteddhi
si sarvavanu ne maiddhi, e u pani si mantinia bonu pi manciari
pi tuttu ssu tempu.
Ogni vota chi si fashia u pani era com'un jornu ri festa.
U shauru ru pani sfurnatu nun zi po' chiù scurdari, cu lu
canusciu. Pur'o chiù spitignusu si ci rapia a fami.
Si cuminciava a matina prima chi spuntava u suli. I me stavanu
mezzurati, chi manu chiusi a pugnu, a mpastari a farina,
a rivutalla e a darici u giustu sapuri cu sali e cu shiminu.
Poi si fashianu i vasteddhi e supra si cci fashia appizzari
a giuggiulena.
I vasteddhi avianu a dimurari cuarke urata. U tempu di camiari
u furnu. A vota ru furnu, cu focu e ku fumu, niuriava, ma
appena cuariava a temperatura giusta, nkuminciava a nchiariri,
e tannu era ura di nfurnari.
L'urtima vasteddha nun minia nfurnata, vinia spartuta. Mità
pa sciavata e mità pi miliddhi.
Iu u scuprivi ora chi sciavata è na parola arabba:
Scia-bat. Ma tannu chi m'intirissava! Aspittava sulu chi
finianu di sfurnari u pani, e poi l'aiutava macari iu a
fari a Sciavata. Va pigghia l'ogghiu! Va pigghia u rianu!
E iu curria comu n'ariddhu, tuttu cuntentu di soccu m'aspittava
ri manciari nta nautrha mizzurata.
A sciavata crura vinia spannuta chi irita supr'o tavuleri,
e cuannu era larga e duppia o puntu giustu, si nzapuria
supra cu ogghiu, pumaroru, rianu e sardi salati , oppuru
cu furmaggiu, a ssicunnu soccu c'era nn'o momentu n kasa.
Ah! lu shauru pi tutta la matinata! e chi ssapuri
ch'avianu dhi beddhi sciavati! Unn n'assazzai mai una revia.
Ma viautrhi già u sapiti! i sciavati ri tannu eranu chiddhi
chi ora si chiamanu pizzi. Siti raccordu ch'i pizzi sunnu
boni ri manciari! Uhmmm! gnam gnam!
Com'ì fashili ora ch'avemu i machini fotografishi diggitali,
e no computer prugrammi comu u Photoshop.
Na ota cuannu fashiamu i fotografì (n bianku e niuru) e
ssi jia no fotografu pi falli sviluppari, si viria a kistu
chi pighiava i negativi, li mittia nton strhumentu
ca lushi, e taliannucci rintrha viria si c'era cuarke macchia
na facci, cuarke neu, cuarke occhiu picchiusu, e allura
pigghiava na matita, a mia mi paria matita, si mittia na
lenti e nkuminciava a cancellari i difetti. Ne fotografì
nun zi viria nenti di soccu avia fattu iddhu, ma vinianu
sempri boni.
Ora, cu è ghiè pò fari fotografì, modificalli e trhuccalli.
Viriti ssi rui fotografì sutta? è na fotografia run cristianu.
Pigghiai a mezza facci sinistrha, la kupiai o latu destrhu,
e fishi na facci nova. Poi pigghia a mezza facci destrha,
la kupiai a sinistrha, e fishi nautrha facci nova.
n kunclusioni, i rui facci sutta sunnu a stessa facci di
na fotografia. Una è dui mezzi facci sinistrhi e l'autrha
è dui mezzi facci destrhi.
U Sonnu
A matina cuannu t’arruspigghi, unn zatari
fora du lettu comu si fussi assicutatu. U sacciu ca ci
sunnu tanti chi nzignanu accussì, ma è sbagghiatu.
Appena t’adduni ca passi ro munnu du sonnu o munnu ra
vegghia, ha sapiri ca perdi cuasi mezza ra to vita
s’unn ti nteressi a soccu ti succeri mentrhi rormi. E m’
ha cririri! Soccu ti succeri mentrhi rormi, sunnu cosi
di l’autrhu munnu!
Arresta cu l’occhi chiusi ankora un minutu, e và narrè
ne cosi chi ti sunnasti a notti. Nun ti firmari o primu
pinzeri chi ti veni, vai narré na storia chi ti sunnasti,
e viri ca nun è accussì semplishi comu ti pò pariri a
prima vista. A storia si complica, e ci sunnu pirsunaggi
chi tu manku t’immaggini: genti chi kanusci, genti ch’
unn kanusci, genti chi vulissi canusciri, e genti chi
malirishi u mumentu ca i canuscisti. Sunnu genti veru,
chi tu nkontrhi poi duranti o jornu, e spissu, soccu ti
sunnasti, ti cunzigghia comu l’ha trhattari.
Pi la virità, ci vulissi nu scienziatu comu Freud, pi
kapiri i cosi chi ni sunnamu, ma siccome iu sugnu
abituatu a fari i cosi di autodidatta, m’adattu a
ntrhippitari i cosi chi mi sonnu a modu meu. Ma poi
rishemu a virità. Soccu voi ntrhippitari? Nun t’abbasta
ca duranti u jornu ogni tantu penzi e cosi chi ti sonni,
e si sunnu cosi piashevuli ti ralliria lu cori, e si sunnu cosi spiashevuli ti fannu addivintari anticchia
pinzusu. E allura? Chi bboi ririri sempri?
I me sonnura.
Ci sunnu na pocu di sonnura mei, chi ogni tantu si
ripetinu . Ogni motivu si ripeti di vota n mota cu stori
diversi, e pari un zonnu a puntati. Ci n’è tanti, ma vi
ni cuntu sulu trhi.
A machina.
Iu haiu una machina russa fiammanti, ma chi nun è na
Ferrari, chiù beddha. Nun è na Lamborghini, chiù
sportiva. L’haiu sarvata nton garashi strhamanu, e ogni
tantu a va vviu. Ci acchianu, mi fazzu u giru du paisi,
salutu na para r’amishi e poi a va posu. Nuddhu ru
vuautrhi ha vi na machina beddha comu a kissa mia.
Ora havi un pezzu ch’unn ci vaiu, ma na notti o l’autrha
a va nzaiu.
Vulari.
Cuantu mi fashiti pena vuautrhi chi nun zapiti vulari.
Viriti iu nmeshi!
Nta cualunkui situazioni m’attrhovu a un certu puntu mi
veni u disiu, o a nishissità, d’aisarimi, di jiri
pagghir’ar autu a taliari soccu succeri. Carricu di
putenza li me vrazza, strhinciu li manu a pugnu unu
vishinu all’autrhu, nesciu li uita n fora e nkuminciu a
movili ‘acchiana e scinni’, no veloshi, ma cu putenza, e
mi n’acchianu leggiu leggiu nall’aria.
Cuantu cosi m’hannu successu vulannu! Pickì, rin celu,
di supra all’arvuli e di supr’ e tettura ogni tantu
scinnu a taliari i genti, soccu succeri.
Kuannu sugnu arruspigghiatu, nta tanti situazioni, mi
vinissi naturali strhinciri i pugna, allargari i uita,
movili supra-sutta e aisarimi pagghir’ar autu. Ma nun
mogghiu spavintari a nuddhu, e mi staiu. Ma na notti ri
chisti nautrhu giru pagghir’ar autu sarrà ca mu fazzu.
L’Alieni. I. Vuautrhi di l’alieni sapiti pickì liggiti no giurnali
o fannu a biriri na televisioni. A ku vi rishi d’avilli
nkuntrhati nun ci cririti, a massimu cuarkerunu po’ diri
d’aviri vistu puntini n celu chi si movinu. Ma sapiddhu
socch’è.
Iu nmeshi li canusciu.
I primi voti, attrhuvannumi supr’on timpuni, sintia nall’aria
un zenzu r’accupazioni. U niuru ru shelu era arrussiatu,
e luntanu si sintia scusciu ri mutura strhani. Acchianu
fin’ a n cim’ o timpuni, e no chianu luntanu viu comu n’accampamentu:
Un movimentu ri machini, e genti chi ci trhavagghiava
ntunnu. Ogni tantu na machina s’abbiava na pista e vinia
paggir’a mmia. S’aisava nall’aria e mi passava ri supra.
Nun fashia scusciu assai, ma soccu si sintia, tinia nall’aria
sta machina chi era chiù granni e pesanti r’ un trhenu,
eppuru vulava, leggia comu na farfalla, lenta e sicura.
Ci haiu jutu tanti voti supr’a ssu timpuni a villi
vulari, puru n formazioni, cuannu machini accussì si
movinu a cintinara no shelu di notti, sutt’ e stiddhi.
II. Autrhi voti arrivanu n città. Si calanu ne jardina e
ne curtigghi, a taliari ne finestrhi rintrh' e casi.
Vonnu sapiri cuarke kosa o shercanu a cuarke r’ unu. I
machini sunnu comu na boccia ri vitrhu, e dintrha si
viri un pilota chi mania levi e kumanna n’ antinna chi
s’allongha, e trhasi ne finestrhi ra genti, chi scantati
morti, comu a mmia, si cantunianu ni l’agnuna. N punta
st’antinna havi comun a testa, chi va taliannu e
kontrhollannu tutti cosi rintrha i casi, e kuannu si
cumminci ri soccu vitti, si nni va. Ma kà ra parti
nostrha, lu scantu arresta.
III. E finarmenti li vitti ri vishinu. E’ nutili
parraricci, sunnu sempri nkiffarati. Ci vulia riri na
parola: cu siti, r’ unni viniti. Mi talianu cu
fastiddiu, comu si cci mpirugghiassi u sirvizzu di soccu
stannu fashennu. Vannu e vennu sempri lesti, cu kuarke
kosa chi fishiru o chi stannu jennu a fari.
Parinu cristiani, ma chisti sunnu surdati, operai; si
viri ca c’è cu li cumanna. Ma chissi nun l’haiu ankora
vistu. Na notti o l’autrha sicuramenti li nkontrhu, e
staota m’hann’ a dari cuntu e soddisfazioni di tuttu lu
scantu chi m’hannu fattu pigghiari.
Appena succeri vu cuntu.
U Zappuni
A punta ru zappuni hav' a essiri di ferru timpiratu p'unn azzannarisi
cuannu sbatti ne petrhi, e pi mastrhu Shicciu Paulu Tilotta,
chi s'avia mparatu di nicu a trhavagghiari u ferru, ora
chi picciottu unn era chiù, fari arrussiari u ferru na forgia
e trhavagghiallu a marteddhu na nkunia, era u so misteri
e l'arti so.
Pi timpirari u zappuni e faricci addivintari a punta r'azzaru, unn
abbasta martiddhiallu, n mezz'o ferru si cci hav'a mettiri
na sustanza chiamata 'carboniu',pi kissu mastrhu Shicciu
Paulu a punta ru zappuni a fashia aperta comu dui paggini
e n mezzu ci nfilava un fogghiu di carboniu, poi chiuria
i paggini, e dhocu lassa ch'arrussia e mazzia, finu ch'a
punta ri ferru addivintava azzaru prontu pi spaccari li
petrhi.
L'Uvaru
Na ota, n kampagna, nun z'accattavanu tanti cosi. I sordi sirvianu
p'accattari, na putia ru paisi, u sapuni e a liscia, u filu
pi kusiri e u pitrholiu pu lumi. Ma i sordi unni si pigghiavanu?
pi kissu c'era u zu Nniria, l'uvaru, chi vinia ri m Palermu,
unni r'ova ci nn'era bisognu assai.
U zu Nniria purtava na cascia, chi cu na fibbia tinia appizzata na
spaddha. Si girava i cuntrhati e i burgati ri n kampagna,
e dava sordi n kanciu ri l'ova. I fimmini campagnoli duranti
a simana accugghianu ntom panareddhu l'ova ri addhini a
unu a unu, e l'uvaru, cuannu passava, si li pigghiava e
li mpustava n mezz' a pagghia ra cascia, a strhatu a strhatu.
Stava anticchia a parrari, ci rava i sordi e poi, cu mastrhia, s'appizzava
a cascia n koddhu stannu attentu a nun rumpiri l'ova. E
cuntinuava u giru.
A sira pigghiava u trhenu e purtava l'ova m Palermu ne putiara ru Baddharò.
I shimalori
Ankora oji, passatu u tempu ri miluna, vaiu n kampagna n cerca ri shimalori.
U fattu è ch'a genti, cuannu v'accatta i miluna, li voli beddhi rossi,
sanizzi e kun ciaru forti.
Ne campagni, cuannu vennu i camii p'accattarisilli, chiddhi ch'accussì
nun zunnu, anzi zubbi e nichi, li lassanu nchianu ne chiantimi.
i campagnoli nun ci runanu chiù renzia, e passatu anticchia
ri tempu i picurara ci abbianu i pecuri pi fariccilli manciari.
chi piccatu!
Dopu na simana o cuinnishi jorna, dhi miluneddha chi foru abbannunati,
si fannu, e addiventanu rushi meli, puru si a talialli unn
pari. E' u mumentu giustu, prima ch'arrivanu i picurara,
ri jiri a cogghili e purtarisilli n kasa. Pi na para di
misi si ponnu manciari sti miluneddha ch'unn kostanu nenti,
anzi pi chissu sunnu ankora chiù dushi.
A vampata ri S. Giuseppi
E tempi, n kampagna, u nmernu era na cosa veramenti trhista.
L'urtimu sirvizzu chi s'aia fattu era di rimunnari l'alivi,
e i rami tagghiati sirvianu pi camiari u furnu e fari focu
no fucularu.
Pi lu fanghu e lu zaccanu, unn era cosa di nesciri chiù fora, ca ci
vulia pashenza a puliziari no rascaturi lu fanghu chi s'accugghia
ne scarpi. Si stava jurnati e ghiurnati attappati rintrha,
cu cufuni n mezz'e ammi, a kuariarisi i manu e a caliari
i favi. Si cuntavanu cuntura e i fatti ra genti canusciuta
e di parenti.
Na sta mentrhi passau cannalivari, unni picciotti pottiru addivertisi,
abballari e canuscisi. I jurnati cuminciaru a allunghari,
u suli a kuariari l'aria e a terra, e vinni S. Giuseppi,
unni si sulia fari festa pi nautrhu annu chi staia cuminciannu.
I picciotti ammunziddharu na catasta di pagghia e ligna e finarmenti
a notti pottiru stari fora a daricci focu e ntunnu tutta
a genti ra burgata. I chiù pristanti vishin'e vampi a smoviri
u focu e fari aisari i faiddhi, e poi si mossi u primu:"Picciotti!
satamu supr'o focu!". Na cursa. Si ntisiru i tacci ri scarpi
battiri n terra, e poi vulau n mezzu e lampi ri lushi di
vampati, a peri nghuitti, e tutti ntunnu a taliari. Si sintia
sulu l'abbrushiari ra ligna e appena i peri batteru arrè
n terra, ushiaru tutti, ca si libbiraru ru pisu ru nmenrnu:
"Viva S. Giuseppi!". E tutti i picciotti a satari unu appressu
a nautrhu supr'o focu: "Viva S. Giuseppi!".
E ka lushi ri vampati cuminciau nautrhu annu.
L'attrhuvaturi
Si avissi a diri comu fari p'addivintari riccu, rishissi ri nkurciari
un attrhuvaturi.
Tanti famigghi hannu un attrhuvaturi, un postu unni ammucciaru l'oru
duranti a verra o p'unn farisillu arrubbari re parenti.
Oppuru latri o briganti ca nun pottiru chiù jiri a ripigghiarisi
u 'rrubbatu ammucciatu.
L'attrhuvaturi ver'e propriu veni shircatu luntanu re casi. Veramenti
u postu shertu r'iddhu è no cori, na spiranza r'attrhuvari
un trhesoru chi libbira a vita r'ogni pena: "Ah! s'attrhuvassi
un trhesoru!" - rishi u cori. Pi chissu i viddhana mentrhi
runanu zappunati, ogni vota ch'u zappuni sbatti nta na petrha
ci sata u cori: "L'attrhuvai!". Cu faushi o furlana, n ogni
agnuni ammucciatu di l'erva veni shircatu un signali ru
distinu chi li fa ricchi.
Cuannu cu zappuni n koddhu s'abbianu pi ghiri n kasa, nun hannu mai
na taliata filishi e cuntenti, ma talianu vasciu a dhitta
e a manka: un fossu, un muru di petrha, na custera di muntagna,
sunnu sicuri chi na ota o l'autrha ci passanu a cianku,
e basta sulu chi talianu bonu e scavanu anticchia, e l'attrhovanu,
l'attrruvaturi: oru, cosi priziosi e un munzeddhu ri dinari
chi li fa ricchi.
I ficu a chiappa e i passuluna
Ci sunnu tanti cosi ch'a natura duna pu piashiri e l'alliria di l'omu.
Na cosa di chissi è l'arvulu di ficu. Du so fruttu rushi
e riccu di sapuri e di sustanza, si nni vulissi manciari
sempri tuttu l'annu.Pi kissu ne campagni s'ha sturiatu sempri
u modu di putilli sarvari pi tempi cuannu all'arvuli ci
carinu i fogghi, fa friddu e nna natura frutta ci nn'è picca.
Si pigghianu i ficu chiù sanizzi, si spaccanu senza spartili i rui
metà e si mpostanu una a cianc'a nautrha supr'on tauleri,
unni ci penza u suli a falli asciucari e siccari.
A fini du misi r'Austu i tauleri ch'avianu statu o suli supr'e pinnati,
vennu scinnuti e i ficu nchiappati a dui a dui ca scorcia
o latu ri fora.
Vennu sarvati nzemmula e passuluna, chi sunnu i ficu
coti di l'arvulu cuannu sunnu mpassuluti e poi asciucati
o suli, sani. Vennu sarvati nton sacchiteddhu unni si cci
mettinu puru mennuli munnati.
Stu sacchiteddhu n kasa veni ammucciatu e pigghiatu ne momenti cuannu
si voli rari a manciari na cosa speshiali e picciriddhi.
Na stu saccu pari chi c'è ammucciatu un trhesoru, e nna
sta manera veni trhattatu.
I spinci
A Natali, cuannu si misi rintrha l'ogghiu novu chi fu sprimutu a Nuvemmaru,
cu l'ogghiu vecchiu ch'arristau di l'annu prima si frijinu
i spinci.
I spinci sunnu a varianti di na cosa rushi canusciuta nta
tuttu u munnu. E' un mpastu di farina di furmentu, patati
e levitu, e kuarkerunu ci metti puru cuarke aroma.
Ci voli maistrhia p'unn falli veniri ruri e stuppagghiusi: s'hann'a
mpastari a longhu e a na sherta manera, e u mpastu auncia
e addiventa ariusu.
Poi si jinki un pariddhuni r'ogghiu e a tocchi si jettanu i spinci
nall'ogghiu cauru: s'hann'a rutuliari ne jirita, chi
cci hav'a 'rristari u bucu no mezzu, ma nun sempri arrinesci,
e certuni pigghianu na forma strhana, ca chiù strhana è
chiossai fannu ririri. Ne banni mei i picciriddhi li chiamanu
'u zu mimmaru'.
Ci sunnu spinci però, chi vennu trhuccati apposta pi pigghiari pi fissa
cuarkerunu ra famigghia: n mezzu si cci ammuccia a mattula,
e ku nkagghia, appena runa u muzzicuni pi manciarisi a spincia
ammugghiata no zuccaru e canneddha, s'attrhova a ucca china
mpastata ri mattula.
U Cannizzu
Era megghiu avirini dui cannizzi n kasa, picchì ogni annu u furmentu
novu unn z'hav'a 'mmiscari cu chiddhu vecchiu.
U cannizzu è un cilindrhu chi pò essiri r'un metrhu a un metru e mezzu
larghu, e chiù picca di rui metrhi e mezzu autu. E' fattu
di strhisci ri canna tagghiati pi longhu e ntrhizzati strhitti
p'unn fari nesciri u furmentu. Vasciu c'è fattu un spurtiddhuzzu
pi nfilaricci a manu e tirari fora u furmentu. U furmentu
è a cosa chiù preziosa chi ss'havi n kampagna, e spissu
i cannizzi vinianu mpustati rintrha a cammara du lettu.
Na famigghia chi avia vishinu u furmentu pi fari u pani e a pasta,
stava trhankuilla tuttu l'annu, e unn eranu tutti ch'avianu
sta pussibbilità. Ne campagni c'era cu campava di sulu favi
e cishiri, o di sulu Gira, shicoria, cualeddhu e burrania
coti ne burdura.
Cu putia taliarisi i cannizzi di canna chini di furmentu si putia cunziddirari
riccu.
Viddhani
Si fa prestu a crisciri cuannu ogni ghiornu s'hav'a mettiri manu e
cosi essinziali ra vita: Di picciriddhi a granni, esti na
cursa di na pocu r'anni unni l'occhi ririnu picca e u corpu
s'adatta o ritmu ra terra e di l'armali, na terra ri viddhani.
C'era cui unn s'addattava, e o disiu di canusciri cosi novi si nni
jia a mastrhu no firraru, no uttaru, no mastrhurascia, no
scarparu, no varveri, e a sò vita addivintava commira.
Nmeshi, a ku arristava a mpararisi a vita ra terra, a vushi ci addivintava
prestu di ranni e u parrari carmu comu u tempu lentu ri
stashiuni, comu a vita di l'armali chi nascinu e morinu
n manu di l'omu senza arribbillarisi.
I picciutteddhi prima ri cuinnishi anni si mparavanu a rispunzabbilità:
u patrhi e a matrhi li ravanu addhuati ar annu, e pi dui
o trhi anni stavanu luntanu ra famigghia a mpararisi i trhaggerii
chi fannu a genti burgisi, a servili, a mantenicci i mannari.
Ss'anni ci arristavanu pi nzignamentu. Criscennu addivintavanu
sempri chiù cumminti ca sulu a vita ra terra vali: u tempu
ru siminatu, u tempu di l'arvuli, u tempu di l'armali.
Peppi Caiazzu, ntisu "Caiuni", scola e sturiu nun ni vosi
e miruddha n testa n'avia veru picca; iddhu però si criria
lu stessu omu spertu e sulia riri: "A la scola ci vannu
chiddhi gnuranti ma chiddhi chi già sù sperti unn hannu
bisognu di jiri a la scola!
Stu picciottu era figghiu di Don Mariddhu ntisu 'Panicunzatu'
picchì era putiaru e ogni matina fashia lu pani cunzatu
cauru cauru e lu vinnia a li sturenti.
Iddhu unn avia sciutu mai lu nasu fora di lu so paisi, manku
pi ghiri surdatu, picchì era figghiu unicu di patrhi anzianeddhu.
Na vota, pi darisi mpurtanza, si fishi rari li sordi di
so patrhi, e partiu cu lu trhenu pi Roma.
Dhà si misi a tampasiari strhati strhati abbaruccannu ravanti
li negozzi e cull'occhi ri fora taliava tutti dhi fimmini
beddhi chi ci passavanu allatu cuasi a tuccallu.
Ntantu, avennu caminatu assai, ci vinni fami, perciò lu primu
risturanti chi vitti, si nfilau e s'assittau.
Si manciau un zaccu ri pitanzi accussì duci, chi iddhu
nun avia mai sarzatu n mita sò, e manciau a lu solitu r'iddhu
cu na fami di lupu. A cianku r'iddhu c'era unu misu n kacaticchiu
ch'un mistitu scuru e cravatta russa, un ciuriddhu all'occhiettu
e lu fazzulitteddhu bianku chi ci niscia fora di la
sacchetta nica di la giacca; era mairu e spitignusu; cuannu
chistu vitti a Pinuzzu comu manciava, ci rapiu la fami puru
a iddhu e si manciau tutti li sò pitanzi. Pi la cuntintizza,
chiamau lu cammareri e, a mucciuni, paau lu pranzu puru
di Pinuzzu.
Cuannu Pinuzzu jiu a paari lu cuntu, lu cammareri ci rissi ch'unn c'era
nenti di paari. Iddhu arristau comu un cinku liri scanciatu,
picchì sapia chi propriu a Roma si paava assai.
Ntantu si vosi fari na passiata Roma Roma stannu assittatu nta lu trhammi;
accussì a lu primu trhammi chi si firmau davanti r'iddhu,
ci acchianau trhasennu di ravanti, perciò nuddhu ci fishi
paari bigliettu. Lu stessu fishi a lu ritornu; perciò si
pirsuarìu chi nta lu trhammi nun zi paava.
A la scurateddha, vitti un kafé unni la genti trhasianu a frotti, era
tuttu novu e lushìa; c'eranu shuri a tutti banni, specchi
a li mura, e tanti cammareri vistuti comu li vardii di lu
so paisi. chi sti subitu lu fishiru assittari e ci rèttiru
a manciari cosi ruci e a biviri azzusi e rasoliu. Iddhu,
vulennu paari, lu cammareri tuttu maravigghiatu ci rissi
chi nun c'era nenti di paari, e accussì puru sta vota si
nni nisciu chiù cunfusu chi pirsuasu; nun z'addunau però
chi davanti la porta c'era un tabbilluni unni c'era
scrittu ch'un si paava p'agguriu, picchì era un bar ch'avia
apertu lu stessu jiornu. Accussì cunchiuriu chi a Roma puru
a lu bar nun si paava.
Pinuzzu avia pigghiatu ustu a tutti sti cosi e pinzava già chi
a Roma ci avissi arristatu pi sempri, ma ci successi un
fattu chi lu fishi turnari di notti e notti, a lu
paisi: staia passiannu tuttu cuntentu, taliannu Roma chi
staìa addumannu tutti li lushi di la notti, cuannu ci vinni
di fari lu so bisognu. A la prima vardia chi vitti ci addumannau,
e chiddhu ci nzignau un postu dhà vishinu.
Cuannu staia pi trhasiri, un cristianu vistutu comu un karrabbineri,
cu tantu di birrittu, vosi paatu lu pizzinu pi trhasiri;
Pinuzzu propriu chista nun si l'aspittava: Comu! kà a Roma
cosi chiù mpurtanti nun si paanu, picchì, propriu pi ghiri
di corpu, s'hav'a a paari? Mah?!?
Trhasiu rintrha un kammarinu, tuttu ammarunatu ri bianku chi
strhallushia pi la pulizia chi c'era, e fashia puru shauru;
iddhu shircava lu postu unni avia a fari, picchì a la so
casa era abbituatu chi fashia nta lu jardinu n mezz'e ficurinnia
e kuannu chiuvia o fashia friddu, jia nta lu addhinaru,
unni li addhini poi pizzuliavanu tutti cosi; a iddhu ci
paria malu allurdari nterra, perciò, avennu un giurnali
n zacchetta, lu rapiu e ss'allibbirtau lu stommacu. Dopu,
nun mulennu lassari lu prisinticchiu dhà n terra, l'agghiummuniau
e ssi lu purtau pi ghittallu a lu primu munnizzaru chi biria.
Pinuzzu avia aisatu lu passu picchì si scantava chi li cristiani
sintissiru lu fetu, e cuasi curria. Cuannu a un certu puntu
si vitti acchiappari di rui chi cci rishianu:-
"Iddhu è, purtamulu ni li vardii"; e unu tirava a manu dhitta e nautrhu
tirava a manu manka, mentrhi Pinuzzu si strhincia lu pacchiteddhu
fazza cusà ci avissi carutu. P'accurzari lu cuntu, lu purtaru
ni lu chiankeri chi c'era dhà vicinu, ci scipparu lu pacchiteddu
di sutta l'asciddhi e lu pisaru: pisava di preshisu mezzu
chilu. Si viri chi mezzu chilu a iddhi ci parsi picca,
picchi si misiru a bushiari.-"A li murtazzi tò, tu n'arrubbasti
un chilu ri capuliatu, d'unn'ì l'autrhu mezzu chilu? e autrhi
paroli chi iddhu manku capia e all'urtimu s'avianu
misu puru a cafuddharici. A stu puntu Pinuzzu, chi
la pristanza l'avia, detti 'n'ammuttuni a tutti rui e scappau.
Cuasi di cursa fishi trhuscia e valiggia, pigghiau lu primu
trhenu e turnau a lu paisi.
Cuannu l'amishi lu vittiru, ci fishiru festa ranni, e vosiru cuntatu
pi filu e pi segnu chiddhu chi vitti e fishi a Roma; iddhu
rànnusi mpurtanza e nfilannucci nta lu riscursu cuarchi
parola tiski toski chi avia ntisu, ci fici stu riscursu:
- Roma è na shittati veru beddha, ci sunnu li fimmini chiù
beddhi di lu munnu, chi passianu suli nta li strhati, nun
stannu ammucciati rarrer' a li pirsiani a taliari li genti
chi passanu comu fannu nta lu nostrhu paisi; ci sunnu palazzi
auti, chiazzi ranni cuantu du' sarmi ri terra; a li taverni,
chi dhà ci rishinu risturanti, si mancia di Re e nun si
paa manku na lira, cuannu unu è stanku ri caminari, pigghia
lu trhammi unni nun si paa manku e kuannu avi siti, trhasi
nton bar e ti servinu cosi rushi e a biviri senza paari
na lira. Ma cuannu aviti a fari lu vostrhu bisognu nun zulu
aviti a paari prima di trhasiri, ma s'unn ni fashiti chiossai
ri mezzu chilu, l'autrhu vi lu fannu fari a furia di lignati.
Stu fattu u scrissi me cugnatu
Vito Marino
C'era 'na vota Vishenzu Zammataru, ntisu 'Zuzzù' e la so
zita Betta Cammarata, ntisa 'Taddharita'. Tutti rui eranu
picciotti trhoppu boni e senza malizia, pi comu lu Signuri
l'avia fattu.
A dhi tempi li ziti avianu a stari sempri arrassu unu cu ll'autrhu,
masinnò la genti sparlava, e na picciotta sparlata nun zi
putia maritari chiù, picchì nuddhu la vulia; sulu
la Ruminica e li jiorna di festa li ziti putianu nesciri
a braccettu a farisi na passiata a la strhata di lu cursu;
anzi, avianu a nesciri pi forza, accussì tutti putianu sapiri
chi eranu ziti e chi si vulianu beni. Cuannu scianu
a passiari, paria chi c'era la prucissioni di lu Santu,
picchì d'appressu a li ziti ci jianu tutti li parenti strhitti
di la zita.
Na vota Zuzzù e Taddharita, pi cumminazioni, arristaru rintrha suli,
e siccomu eranu sani sani, nmeshi di fari soccu fannu, e
hannu fattu da chi munnu è munnu, tutti li ziti, si misiru
a parrari di lu matrhimoniu, di la casa unni avianu a stari
e di li figghi chi ci avianu a nasciri.
Lu zitu vulia figghi masculi, mentrhi la zita li vulia fimmini,
e nun zi putianu mettiri d'accordu; dopu parlaru di comu
l'avianu a chiamari e comu l'avianu a fari crisciri: a lu
masculu, lu chiù granni, arristaru d'accordu di chiamallu
Panzannì, pi rispettu di lu patrhi di lu zitu; arristaru
puru d'accordu chi stu picciriddhu, criscennu, avia a fari
lu carrabbineri.
A stu puntu Zuzzù, tuttu pinzirusu, talia ntall'occhi la zita e ci
fa:
- Accomora, ci haiu davanti nall'occhi stu picciottu: avutu,
beddhu, vistutu di carrabbineri, chi passia nta la strhata
di lu cursu, mentrhi tutti li fimmini, darrera li pirsiani,
lu talianu all'ammucciuni e ssi nni nnamuranu.
Betta, virennusi taliata ntall'occhi d'un masculu, puru
s'era lu so zzitu, addiventau russa comu un pipareddhu,
ma sintennu parlari di so figghiu Panzannì si fishi pinzirusa
pinzirusa e ci rissi:
- E si cuarke disgrazziatu malacarni spara e ammazza a me
figghiu?-
E dhocu si misi a chianciri comu na Maria, aisau li vushi e si tira li capiddhi.
Lu zitu, cu li larmi all'occhi puru iddhu, shircava ri cunzulalla
tuccannucci puru la manu.
A sti vushi s'arricugghieru di cursa lu patrhi e la matrhi di Betta:
- Ma chi stati fashennu? - Ci fa la matrhi, alluntanannu
la figghia ra llatu di lu zitu.
- Ma cu è chi morsi? - ci fa lu patrhii, taliannu
cull'occhi storti a Zuzzù comu pi diricci: - dopu niatrhi
rui fashemu li cunti- picchì ci avia tuccatu la manu a so
figghia.
- Panzannì è lu nostrhiu figghiu chiù granni, chi
aviamu fattu fari carrabbineri e un nelinguenti ni l'ammazzau-
ci fa Betta. Vishenzu, cull'occhi russi, puru iddhu tistiava
comu pi diri:-ora si! ora si!
Stu fattu u scrissi me cugnatu
Vito Marino
Stu fattu successi avantirazzu ravanti di mia; perciò fattu
veru.
M'attrhuvava a la scinnuta di Tasketta, a manu manka a un
tiru di scupetta di lu fustu di la munnizza. Ssu jiornu
c'era un forti ventu sciruccazzu chi rufuliava e mi purtava
ntall'occhi lu sterru di la strhata.
Na fimmineddha supra la shinquantina, jittau un sacchettu ri munnizza
rintrha lu cassonettu, chi s'attrhuvava a manu dhitta, cuannu
un korpu ri ventu forti ci fishi cariri l'occhiali, ch'avia
misi, propriu dhà rintrha.
Iddha nenti fishi? Allungau la manu rintrha lu fustu pi
pigghiari l'occhiali, e siccomu nun ci arrivava, si misi
n punta ri peri. A furia d'allungari la manu e dari caushi
e assuccuna pi putiri acchiappari l'occhiali, ngharbuliau
n navanti e finiu dhà rintrha cu li cosci chi scianu di
fora.
A manu manka, dhà vishinu c'esti lu bar unni si ci assetta a lu spissu
un nmriacuni. Puru ssu jiornu iddhu era misu dhà ravanti
all'addhitta e ssi stava taliannu puru iddhu soccu ci stava
succirennu a la signura.
Siccomu caminannu iu m'attrhuvava già a cianku ar iddi n'anticchia
di spiritu e viricci megghiu, mi talia nta la facci e mi
fa:
Chi piccatu!! Mi rishissi la virità, ssi beddhi cosci cosa
di jittari nta la munnizza sù
Stu fattu u scrissi me cugnatu
Vito Marino
04. 04. 2009
Havi chiossai r'un annu chi ssugnu n penzioni e ankora unn m'haiu
cummintu na kì situazioni m'attrhovu. Sugnu comu sturdutu.
Comu s'avissi avutu na vastunata n testa. Ma na st'urtimi
tempi staiu nkuminciannu a rruspigghiarimi e a fari cuarke
cosa.
Prima ri tuttu ha dumannari scusa a kui na st'anni m'havi
scrittu e ki iu nun ci haiu arrispunnutu. sarà chi
mi pigghiau, a raggiuni, pi kafuni, ma avia n'impressioni
sbagghiata supra ri mia.
Mi dedicai e diorami geografishi picchì era stanku e dispiziatu
ru trhavagghiu chi fashia, e spirava di avviarimi n' attività
fashennu na cosa artiggianali, comu ci n'è tanti, e ki
mi putia libberari ru trhavagghiu chi staia fashennu. Perciò,
cui critti chi ghiò era na speshi r'artista s'impressionau
mali. Veru è ca mi mparai a fari i modelli plastishi di
l'isuli, ma trhavagghiai ri notti dopu aviri trhavagghiatu
na jurnata comu carpinteri navali, ne riparazioni di navi
ri ferru. Perciò m'hannu a scusari s'unn ci arrispunnivi.
Unu era un cristianu re parti di Napuli.E ora ci n'è nautrhu
chi voli essiri mparatu a farisi na caverna suttamarina
picchì unn havi i sordi pi farimilla fari a mia. Iddhu mi
vulissi pacari pi cunzigghi chi ghiò ci avissi a dari: ma
soccu voi pacari chi oramai sugnu stanku ri cummatticci!
La
me zita
Quant'è laria la me zita,
tutta frarisha e purrita
Ahi! Laria ì, chiù laria r'iddha nun ci nn' è! (ritornello)
Havi i capiddhi tisi tisi
pi spirugghialli ci voli un misi.
Ahi! Laria è, . . .
Havi l'occhi cuant' on pirtusu,
unu apertu e l'autrhu chiusu.
Ahi! . . .
Havi l'aricchi ranni ranni
parinu chiddhi run liafanti.
Havi l'aricchi a paraccua
unu pu suli e l'autrhu pi l'accua.
Havi lu nasu ca pari un pagghiaru
cuannu chiovi mi ci arriparu.
Havi lu nasu a cannolu
pi ciusciallu ci voli un linzolu.
Havi la facci lintinniusa
pari na papira ca nirvusa.
Havi la facci di tavulazzu,
sutta lu nasu ci spunta u mustazzu
Havi la vucca cuant' on kasciuni
ci trhasi e nesci un pistuluni.
Si metti la vucca nicareddha
ci trhasi e nesci na vasteddha.
Havi la vucca china china
cu dhi scagghiuna è na ruvina.
Havi li renti a grattarola
unu rintrha e l'autrhu ri fora.
Havi li spaddhi ca pari na cascia,
una chiù vauta e una chiù vascia.
Havi li vrazza di ferru fusu
cuannu t'abbrazza ti fa un pirtusu.
Havi lu pettu chianu chianu
comu lu funnu run tianu.
Havi lu pettu pilusu pilusu
comu lu porcu ri Menzujusu.
Havi lu pettu sciddhicatu
tutta a caserma ci ha passatu.
Havi la panza ca pari na utti
cuannu passa fa cariri a tutti.
Havi li ammi a kucciddhatu,
cuannu camina l'abbia di latu.
Havi li peri a chichiricò,
cuannu camina fa un si e un no.
E passannu pi corsu Olivuzza
a pigghiaru a corp' 'i cucuzza.
E passannu pi corsu dei Mille
a pigghiaru a corp' 'i cazzilli.
E passannu pi via Danti
l'assicutaru puru li santi.
E passannu pi corsu Pisani
l'assicutaru puru li cani.
E passanni pi Ficarazzi
ci tiraru i cannavazzi.
O Cunmentu ri Cappuccini
unn a vosiru manku i parrini.
Cuannu a purtai a mostrh' 'i biddhizza
ma jittaru na munnizza.
Unn parramu di so frati
cuattrhu orvi e trhi sciankati.
Ma n kumpenzu havi li sordi
ch'accummogghianu tutti li mrogghi.
Ahi, beddha è, chiù beddha r'iddha nun ci nn' è! (ritornello)
E di picciuli n' havi assai
ch'accummogghuanu tutti li vai.
Ahi, beddha è, chiù beddha r'iddha nun ci nn'è!
U Munti
Erishi
Acchianati chi fomu fin' o munti, ron latu putemu viriri
a chiana ri salini, tutta a costa finu a Marsala, e l'isuli
di Favignana, Levanzu e n funnu Marettimu. Dha macchisheddha
chi c'è n mezzu a mari è l'isula ra Furmicula cu a
cianku u Marauni.
Dall'autrhu latu, affacciannusi ra parti du Baliu, si viri
a conka di Bonagia, cu a kustera finu o munti Cofanu. Rarrè
i muntagni ru Zingharu a santu vitu.
O latu ri salini nun ci sunnu veru spiaggi p'avvishinarisi
o mari, ma partennusi a manu dhitta rin Trhapani cumincianu
i veru spiaggi. Già o lidu Rombu, ca ora è beddhu pulitu,
si ponnu fari u bagnu puru i picciriddhi. Ma poi c'è San
Giulianu chi havi a rina culuri oru, e appressu cumincia
a kustera scugghiuta unni s'alluntananu i piscatura pi pigghiari
Purpa, Saraghi, Violi, e Sirrani, chi sunnu i pisci
ca cuegghiè pò piscari.
Nun parramu di Rizzi ca stannu scumperennu. Dhi cuattrhu
chi nascinu ogn'annu unn hannu u tempu ri crisciri ca si
li cogghinu nichi nichi. Piccatu!
Ci sunnu napocu ri posti unni si pò mettiri a varca pi
visitari a costa: Pizzulonghu, Bonagia, Lidu Valderishi,
Cofanu, e chiù luntanu u Castiddhuzzu, e darrè a muntagna
c'è poi Santu Vitu.
P' avvishinarisi o Baliu, chi è u jardinu r'u Munti,
s'inkumincia cu na scalinata chi porta r'unni si virinu
tutti i cosi antichi ri sta burgata chi havi na storia
ca si perdi cu i divinità di olimpu.
Stu Baliu è d'unni hannu jutu ri sempri a passiari e a
nkuntrharisi i muntisi, Ranni, piccioti e picciriddhi. Cosa
chi fannu puru ora. Cuannu e tempi ri na ota i picciotti
nun zi putianu nkuntrhari suli, s'assittavanu non sedili
a furma ri mezzu shircu, unu run latu e una all'autrhu pirishinu,
avvishinavanu a ucca o muru e ciushuliannu si rishianu i
cosi r'iddhi. A vushi Curria muru muru, e girannu arrivavva
all'aricchia ru nnamuratu chi stava addhabbanna, e n mezzu
c'era a matrhi soggira chi fashia finta ri nenti. Ma vishinu
unn putianu stari, n pubblicu, na vota.
Di sempri stu pizzu ri muntagna ha statu abbitata ra genti
chi kumanna tutta a chiana e a marina rin Trhapani. I Fenishi,
I Cartagginesi (Amilcare Barca, Barak), i Greshi, I Romani,
i Normanni, I Spagnoli. E a kui è ch' unn ci ha piashutu
abbitari kà supra? E Ognunu ha lassatu la so storia.
a ku acchiana kà supra si prisenta na maravigghia appressu
a nautrha: I mura shiclopichi, U tempiu di Veneri, I shisterni
cartagginesi, i chiesi romani, A reggia nurmanna, i Casermi
spagnoli, nta n' anticchia ri terra chi c'è kà n punta unn
sapianu soccu faricci prima. E kà sunnu.
O shentrhu du mediterraneu, sta punta ra Sishilia era numinata
ri tutti i naviganti chi ghianu mari mari pi tuttu u munnu
chi tannu si canuscia. Unn era un centrhu di cummerciu o
economicu comu Siracusa. A putenza militari era a Mozia.
Kà era un centrhu religiosu e soshiali. Veru è ca
ne campagni si fashia u furmentu, ma s'accintrhava supr'
a Siggesta.
U tempiu di Veniri era mpurtanti, e addifinnutu re mura
shiclopichi chi ntunniavanu. Cuannu i navi chi ghianu e
vinianu passavanu rin mezzu all'isuli Egadi, unn mankavanu
mai r'attrhaccari a marina rin Drhepanum e farisi n'acchianata
a peri o a cavaddhu a kuarche sceccu, fin' o munti, pi fari
visita o dhu tempiu, e passari na notti dhà a priari, macari
abbrazzati a na sasherdotissa. E komu currianu!
E kuannu a matina s'arruspigghiavanu si cci allargava lu
cori a biriri dhu ranni panurama n tunnnu: Isuli, mari,
muntagni e celu. Si sintianu m paradisu. E accussì era.
Poi arrivaru i preti cristiani e i cosi canciaru.
Tutti cosi addivintaru chiù piatusi. Anzi, pi sentilu riri,
cuannu i masculi si nni scinnianu ne campagni a zappari
e a ricogghiri, i fimmineddhi arristavanu suli nta stu paisi
ri parrini, e soccu e komu priavanu sapiddhi. Cunmenti e
chiesi ci nn'è a nun finiri.
Ora comu ora, i cosi unn sunnu diversi. Ne fotografì chi
fishi unn vi vosi far a biriri comu è arriddushuta Erishi.
Ogni porta c'è na putia chi vinni cosi p'arricurdari a so
storia antica. Ci sunnu i 'Bed & breakfast'. S'arricordanu
i Mustazzoli, viscotta ca fashianu i fimmini chiusi n kunmentu.
A genti acchiana kà supra pi sentiri u shauru ra storia
antica.
S' hav' a nesciri fora ru shentrhu. e nkaminarisi unni
unn ci va cuasi nuddhu pi biriri i strhati sulatii unni
abbitaru a genti antica.
Ntantu strhati asfartati unn ci nn' è. Si camina supr'
e petrhi mpustati n terra una pir una. Nun zi senti mai
na vushi: Né un picciriddhu chi chianci, né na radiu addumata,
né si viri mai un muntisi fora rin kasa.
Si gira, vota e firria senza nkuntrhari a nuddhu e pari
di essiri nton paisi abbannunatu. Penzu non nmernu, cuannu
kà u friddu lu fà, socc' hav' a pariri: Dhi cuattrhu cristiani
ca ci vennu a 'bbitari d' estati, si nni scinninu n Trhapani,
e i muntisi campanu ntaniati rintrha a kuariarisi chi cufuna.
Cuannu cuarkerunu nesci trhaballannu supr' e petrhi hav'
a pariri un fantasma. E si viri ch' è un cristianu, sulu
ro scusciu chi fannu i scarpi supr' e petrhi, ca pari baccanu
cu tuttu dhu silenziu n tunnu.
I casi sunnu tutti mpustati acchiana e scinni, e tanti
strhati sunnu fatti a scaluna. Ne casi, cuannu si trhasi,
u chiossai c' è un kurtigghiu chi porta ne stanzi. Ora ci
fannu a festa , p'arriurdari a vita ca si fashia na sti
curtigghi chini ri virdi e ciuri. E kà i pianti criscinu
beddhi virdi e granni, nò com' a chiana unni r'estati pari
d' essiri n mezzu a na sciara; tutti li feura e li timpuna
sicchi caliati ru suli.
Senza chiù nuddhu chi duna renzia e jardina, l'erva crisci
a tutti banni, e l'arvuli e i pianti, senza arrimunnati,
s'allarganu e sbuccanu fora de jardina.
Cuantu casi s'hannu sdirrupatu! E ankora ci nn'è mura sgualestrhi
chi run jornu all'autrhu ponnu cariri. Cu cci voli abbitari
chiù non paisi accussì? A genti veni di luntanu cu Purman,
si fannu u giru a biriri u shentrhu, u baliu e ssi nni vannu.
E a storia antica arresta kà a sfasciarisi.
Camina chi ti
camina, m'attrhovu ravanti na porta re mura shiclopichi.
Ora signuri mei, am'a pinzari chi kà na sti petrhi ci misiru
manu i shiclopi, ca foru i figghi ri Gea, a dea prima, e
du diu Uranu. Eranu trhi criatura giganti cun ochiu sulu
n frunti, comu tutti sannu. Unn sulu chissu, ma foru propriu
a prima genti ch'abbitaru u munnu, pirsuni ginirati da li
dei. Cu autrhu putia maniari sti massi ri petrha comu fussiru
cantuna e mpustalli pi migghiara ri metrhi ntunnu a shittà
p'addifennila, penzu di l'armali, tannu. E appressu ra genti
chi vinia r'a mari e chi vulia veniri a stari kà,
vistu ca stu postu ci ha piashutu sempri a tutti.
Fattu sta ch'u
risurtatu è kistu chi viriti. N pizzu a sta muntagna sti
matacubbi ri petrha unn ci potti essri nuddhu a mpustalli
ch'unn fussi un giganti comu i shiclopi. Unn è cosa ri schiavi,
picchì cu fishi na cosa accussì avia a essiri mastrhu. Pinzannu
puru a tanti autrhi na autrhi parti ru munnu, e Mehnir e
Dolmen, unni vannu a genti a taliari alluccuti soccu "l'omini
ri caverni" sappiru fari.
E ku è ch'unn ha vulutu veniri a 'bbitari kà pi sentisi
forti e granni com'a sti mura?
E dinastii e
reggimi e nazioni, l'urtimi foru i spagnoli chi lassaru
a bella vista sti casirmuna, chi oramai mezzu caruti arristaru
pi testimoniu di comu, ri tuttu u munnu, hannu sempri vinutu
a mpussissarisi ri sta muntagna, chi è comu un faru chi
s'affaccia supra tuttu u mari mediterraneu.
La Sicilia è una terra splendida e generosa, dove il mito si confonde con la storia,
la natura è rigogliosa e la cultura è il frutto della fusione di grandi civiltà
che qui si sono succedute nel corso dei secoli. Questa terra dal 2005 vanta un nuovo
patrimonio, la Strada del vino e dei Sapori Erice Doc che si snoda per diversi comuni
tra Erice, Buseto Palizzolo, Custonaci, San Vito Lo Capo, Valderice, Castellammare,
Trapani, tutti luoghi che custodiscono tesori artistici e archeologici unici al
mondo e scorci naturalistici di rara bellezza. Dalla zona archeologica greca di
Segesta alla fenicia Mozia, dalla suggestiva cittadina medioevale di Erice sino
ad arrivare ai paradisi della Riserva dello Zingaro e delle Saline di Trapani e
Paceco, il visitatore può trascorrere un paio di giorni in questi magici luoghi
assaporando anche tutta una serie di prodotti enogastronomici tipici. Lungo il percorso
si riuniscono infatti, case vinicole e cantine di produzione di grande fascino,
che possono essere visitate previa prenotazione, ma anche agriturismi d'eccellenza,
resort di lusso, ristoranti tipici, tutti pronti per accogliere e coccolare il turista
e fargli trascorrere una vacanza da sogno.
Si tratta quindi di un'area produttiva in fermento, che ben promette di diventare
un riferimento internazionale per i vini siciliani di qualità, al cui centro sta
l'antico borgo medioevale di Erice, uno dei luoghi più belli d'Italia.
la Strada del vino e dei Sapori Erice Doc si snoda infatti, su uno dei territori
rurali più interessanti d'Italia, un'area collinare circostante il comune di Erice,
costituita da terre fertili e rigogliose, i cui vigneti sono adagiati tra i 250
e i 500 metri di altitudine, a guardare il mare poco lontano.
La particolare morfologia dei suoli delle colline che circondano il Monte Erice,
il clima caldo asciutto per gran parte dell'anno garantiscono un'ottima esposizione
e ventilazione di brezza marina ai vigneti e l'elevata escursione termica dona carattere
e aromi al vino. Così nascono gli squisiti e preziosi 'nettari degli dei' che hanno
ottenuto il riconoscimento della Denominazione di Origine Controllata Erice D.o.c.,
un'attestazione di garanzia della qualità che viene monitorata durante tutto il
processo di produzione. Oltre ai vini, il visitatore può godere dei profumi e dei
sapori che caratterizzano tutti gli altri prodotti gastronomici del trapanese a
cominciare dall'olio, dagli squisiti formaggi, dal cous cous, dai prodotti della
tonnara che caratterizzano la cucina locale e che creano sapori indimenticabili.
Il territorio - Come abbiamo già detto la Strada del Vino e dei Sapori Erice Doc
si snoda attraverso un territorio leggendario dove storia e cultura hanno lasciato
un profondo segno e testimonianze uniche al mondo. Vi suggeriamo un itinerario di
tre giorni attraverso i luoghi più belli della provincia di Trapani.
Dopo aver fatto colazione, partendo da Trapani si arriva ad Erice, tipico borgo
medievale, con le sue stradine rivestite di basolato e acciottolato, la Chiesa Madre,
la tipica piazzetta, le numerosissime chiese, il Castello, i Giardini del Balio.
Durante la visita vi consigliamo di non perdere gli squisiti dolci della tradizione
ericina che le tante pasticcerie del luogo producono e di visitare i laboratori
artigianali dove ancora oggi si realizzano al telaio i famosi tappeti ericini e
le ceramiche decorate. Qui è pure possibile, previa prenotazione, visitare una delle
tante cantine del luogo come ad esempio la casa vinicola Fazio, i cui vigneti si
estendono sulle dolci colline che fanno da cornice al Monte Erice e come verdi ricami
rendono unica e suggestiva la bellezza del paesaggio. Dopo il pranzo, in un ristorante
del luogo a vostra scelta, vi suggeriamo di visitare la zona archeologica di Segesta,
che custodisce, tra gli altri, lo straordinario tempio del 430 a.C.e il teatro dove
ogni anno si svolgono importanti rappresentazioni classiche. In serata rientro a
Trapani.
Oggi si va a Scopello per la visita naturalistica alla Riserva dello Zingaro, con
i suoi sentieri, la rigogliosa vegetazione mediterranea, le sue calette tranquille
dove il mare si insinua con dolcezza che fanno di questo posto un luogo di straordinaria
bellezza durante tutto il periodo dell'anno. Qui è possibile ammirare gli splendidi
faraglioni e il paesino di casupole in pietra che rappresenta un perfetto esempio
di baglio del XVIII sec, con granai, fienili e stalle. Dopo il pranzo si può visitare
la storica tonnara per apprendere le fasi di un'antica tecnica di pesca locale,
la mattanza e della lavorazione del tonno, pesce che cosi tanto significa per questo
territorio. Nel pomeriggio rientro a Trapani.
Dopo una lauta colazione ci si trasferisce alla riserva dello Stagnone, una straordinaria
laguna nella quale sono state ricavate le più antiche saline di tutto il Mediterraneo.
Le acque salate di questa riserva sono uno dei paesaggi più belli di tutta la Sicilia,
disseminato di suggestivi mulini a vento, di bianchissime montagne di sale e di
vasche d'acqua. Inoltre si possono ammirare le spettacolari isole dello Stagnone
e dopo pranzo raggiungere l'isola di Mozia, percorrendo un breve tratto in barca.
Qui è custodito un sito archeologico fenicio dove si potranno ammirare il cothon
(originale bacino di ormeggio), la strada punica sommersa, la necropoli e la splendida
statua del Giovinetto, testimonianza artistica del V sec. a. C.