|
|
U sceccu di
Giufà.
Crirennu r' aviri na malatia tinta e ki staia murennu, Giufà ci
rissi e puvireddhi ru so paisi chi ss' aissiru
priatu pir iddhu pi fallu stari bonu, ci avissi
ratu na forti ricumpenza:
- I sordi chi varagnu pa vinnita ru me sceccu li
rugnu a viautrhi, amishi mei. - rissi cu vushi
piatusa.
Pun misi tutti i puvireddhi ru paisi priaru matina e sira u Diu ri
n celu, fin' a kuannu Giufà unn fu guaritu.
Appena potti, Giufà, jiu a fera a vinnisi u
sceccu.
- Cu si voli accattari nu sceccu pun dinaru e un
mastuni pi centu? Cu si li voli accattari? -
Ushiava.
Na pocu si vulianu accattari u sceccu senza vastuni, ma Giufà
prishisau:
- No! unn i vinnu spartuti. - e kuntinuau a
nmitari a genti ar accattalli e so cundizioni,
fin' a kuannu u sceccu fu accattatu nzemmula o
vastuni pi 101 dinari.
Cuannu turnau o paisi, l' amishi soi si prisintaru p' aviri a
ricumpenza prumisa dopu avillu fattu guariri.
- Amishi mei, - rissi Giufà - purtrhoppu unn haiu
cuasi nenti di rarivi. -
- Comu? - nzisteru i poviri amishi - a to
prumissa di rarini socc' accugghisti pa vinnita
ru sceccu chi fini fishi? Ora chi hai a urza
china, i sordi unn i voi spartiri? Vivrogna! -
- Unn ni sciarriamu! - arrispunniu Giufà - v'
aia rittu chi soccu arricugghia pa vinnita ru
sceccu vi li rava, e accussì fazzu! kà c' è u dinaru chi mi rettiru pa vinnita ru sceccu. U
restu ri sordi chi haiu na urza unn è pi
viautrhi: è u prezzu ru vastuni. -
Dilusi e buffuniati, i puvireddhi si ni turnaru ne casi r' iddhi,
lastimiannu e malirishennu Giufà.
|
U ragghiu ru
sceccu.
Un mishinu jiu ni Giufà a ddumannaricci si cci putia pristari u
sceccu.
Ma Giufà, sapennu chi chistu l' armali i
trhattava mali, ci rissi:
- Ti l' avissi ratu s' unn fussi ch' u pristai a
nautrhu amicu chi ankora unn mi l' ha purtatu.
Mentrhi rishia sti paroli, ra staddha si ntisi un
longhu arragghiu. U vishinu si l' happ' a mali e
cci rissi:
- Giufà, picchì mi pigghi pi fissa? rishi ch' u
to sceccu è luntanu e u so arragghiu veni ra
staddha! unn hai nuddha cunzidirazioni pi mmia!
Giufà p' aggiustari a so minzogna ci rissi
rispiashiutu:
- Caru vishinu, mi scuncerti! criri o ragghiu run
sceccu e unn criri a mmia! Sai chi ti ricu, puru
s' u sceccu fussi na staddha , pi soccu mi
rishisti, unn tu rassi.
|
Giufà e i
porci.
Un jornu Giufà turnannu, senz' aviri nenti di fari, ni so matrhi, a
cristiana ci rissi:
- Giufà, unn ti vogghiu viriri chiù peri peri.
Dumani ti va cercu un zirvizzu.
U nnumani a matrhi jiu non burgisi e l' addhuvau
comu vardianu di porci. U patrhuni mannau Giufà
non moscu luntanu a abbiari i porci e cci rissi
di purtalli n arré sulu cuannu avissiru statu
beddhi rassi.
Giufà arristau cuattrhu misi no voscu, e kuannu
i porci foru beddhi rassi e pronti pi essiri
fatti a sasizza, turnau n kasa.
Pi strhata nkuntrhau un mucceri e cci
addumannau:
- Vi vuliti accattari sti beddhi porci? vi li
rugnu a metà prezzu si mi cunzignati l' aricchi
e i curi!
U vucceri s' accattau tutta la mannara. Ci
retti un zaccu ri sordi, e komu r' accordu, a
Giufà ci retti puru l' aricchi e i curi.
Giufà jiu allura vishinu o shumi unni c' era u
tirrenu ammargiatu, pigghiau tutti l' aricchi e
l' appizzau a koppia no fanghu, poi a trhi parmi
distanti ci appizzau a cura, e fishi accussi
fin'a cuannu unn finiu aricchi e kuri.
Poi curriu no patrhuni burgisi ushiannu
dispiratu:
- Ah! patrhuni! chi disgrazia chi mi capitau. Cu
kuantu cura avia allivatu i vostrhi porci, ch'
avianu addivintatu accussì rrassi e
beddhi. Staviamu passannu u shumi pi turnari kà,
ma affunnaru no fanghu moddhu ra terra
ammargiata. Ora si ponnu viriri sulu l' aricchi
e i curi!
U patrhuni e i so addhuati curreru o shumi pi
viriri si putianu sarvari i porci. Affirraru n'
aricchia o na cura pi tirari fora u porcu, ma ci
arristava n manu u piricuddhu d' aricchia e da
cura.
- U viriti patrhuni - ushiau Giufà - com' eranu
beddhi i vostrhi armali? eranu tantu rassi e
tuttu si persi n funnu o fanghu ru shumi!
Accussì u burgisi si ni turnau n kasa senza
porci, Giufà nmeshi purtau i sordi a sso matrhi e
pun pezzu ri tempu potti arristari cu iddha.
|
Giufà e kiddhu ra birritta.
Giufà di trhavagghiari unn ni vulia mank' a broru. Manciava, niscia
e ghia bacchittuniannu ri kà e di dhà. So
matrhi fashia bili, e cci ushiava sempri:
- Giufà, ma chi manera è chista! Unn pigghiari mai
nuddhu spirimentu di fari na cosa! Manci e bivi
e kom' arrinesci si cunta! Jò unn ma sentu chiù
di cummattiri cu ttia: o ti va buschi u pani, o
ti jettu n mezz' a strhata.
Giufà si nni jiu nta lu Càssaru pi ghirisi a
vestiri. Non mircanti pigghiau na cosa, nna
nautrhu ni pigghiau nautrha, nzina chi si vistiu
ri tuttu puntu, pirfina na beddha birritta
russa. Ma Giufà sti cosi unn ni li pacau picchì
sordi unn avia: e dishia:
- Mi fa crirenza, ca nta sti jorna lu vegnu a
pacu!
e accussi rishia a tutt' i mircanti.
Cuannu si vitti beddhu accunzatu, fishi:
- Ahh! ora sì chi cci semu, e mme matrhi unn
havi chiù di riri chi sugnu malacunnutta. E ora
pi pacari i mircanti com' ha fari? ora fazzu a
finta chi murivi e viremu comu finisci.
Si jetta supr' o lettu ...:
- Moru! moru! moru! ... murivi! - e ssi misi i
manu n crushi e i peri a paliddha.
- Figghiu! figghiu meu! chi malasorti, figghiu
meu! - chiancia so matrhi.
A genti, sintennu sti granni vushi, curreru, e
tutti mischiniavanu sta povira matrhi.
Comu si sparsi a nutizia da morti di Giufà, i
mircanti lu jianu a viriri, e virennulu mortu
rishianu:
- Mischinu Giufà! m' avia a dari i sordi
(mittemu) pi ssi causi ch' havi misi ... Ci li
biniricu!
E tutti jianu e binirishianu. E Giufà si livau
tutti li debbiti. Ma a kiddhu da birritta unn
ci calau:
- Ma jò a birritta nova n testa unn ci a lassu!
A sira, cuannu i beccamorti purtaru a Giufà n
chiesa pi poi vurricallu, ci jiu r'appressu, e
senza farisinni addunari di nuddhu s' ammucciau
n chiesa. Dopu un pizzuddhu senti trhasiri
latrhi chi s' aìannu a spartiri un zacchiteddhu
ri dinari ch'avianu arrubbatu.
Giufà paria mbarsamatu supr' o catalettu,
chiddhu ra birritta ntaniatu senza manku shatiari. I latrhi sdivacaru supra na tavula i
dinari, tutti sordi d' oru e d' argentu, e nni
fishiru tanti munzeddhi cuant' eranu iddhi.
Arristava un durishi tarì, e unn zi sapia cu si
l' avia a pigghiari primu.
- Pi livari cuistioni - rishi unu r' iddhi -
fashemu accussì: kà c' è un mortu, fashemu u tiru a
la nmerca, e ku lu pigghia n mucca, si pigghia u
durishi tarì. - Tutti appruvaru.
Eranu pronti pi tirari supr' a Giufà, ma iddhu
vistu chissu, si susi m peri n mezz' o catalettu
e ghietta un gran mushiuni:
- Morti! Arrisuscitativi tutti!
E ki viristuvu!? lassannu tutti cosi n thririshi
i latrhi scapparu a peri n kulu. Comu si vitti
sulu Giufà va pi li munziddhuzza. Na sta mentrhi
nesci puru chiddhu ra birritta, ch' avia statu
ntaniatu senza pipitiari, e va pi la tavula p'
affirrarisi li dinari. N zumma, si sparteru li
dinari, fashennu mità l' unu. Arristava un cinku
grani. Fa Giufà:
- E kistu m' u pigghiu iu.
- No! ca lu shinku grana è mmeu. - fa l'autrhu.
- Vattinni ch' unn attocca a ttia!
Giufà afferra na stangha e ci a voli scarricari
n testa a kiddhu ra birritta:
- kà li shinku grana! vogghiu li shinku grana!
Amentrhi, passatu lu scantu, i latrhi pinzaru e
sordi ch' unn ci vulianu appizzari, nkugnaru
vishinu a porta ra chiesa e sentinu sta cashara di
morti pi cinku grana:
- Mizzica! shinku grani l' unu ci attuccaru. Sa
cuantu morti nisceru da sipurtura! ... - E
ankora currinu!
Giufà si pigghiau lu shinku grana, u so
sacchiteddhu di dinari e ssi nni jiu a la casa.
|
Giufà e a
trhippa lavata.
A matrhi di giufà virennu ca cu stu so figghiu unn ci putia
arreggiri, lu misi a piciottu non tavirnaru.
U tavirnaru lu chiamau:
- Giufà, ha ghiri a mari a lavari sta ventrhi,
chi nn' hav' a beniri na trhippa beddha pulita!
lavala bona, sai, e torna prestu, chi masinò
abbuschi!
Giufà pigghiau a ventrhi e ghiu a ripa a mari.
Lava e lava; dopu aviri lavatu na matinata, si
rissi:
- E ora a ku ci spiu s' è bona lavata?
Nna sta mentrhi s' adduna run bastimentu chi
staia partennu; nesci u fazzulettu e ssi metti a
chiamari i marinara:
- A vui! a vui! viniti ccà! viniti ccà!
si n' adduna u capitanu e fa:
- Picciotti, puggiamu n terra, n' appimu a
scurdari cuarche kosa mpurtanti!
Scinni n terra e va ni Giufà:
- Chi c' è? chi ni scurdamu?
- Vossia mi rishi si sta trhippa è lavata bona?
U capitanu ngharmaliu. Anghuanta un pezzu di
lignu e cci li sunau boni boni.
Giufà chiancennu ci rissi:
- Ma chi fishi? chi vi rissi?
- Ha diri - ci arrispunniu u capitanu -
'Signuri, fashitili curriri!'. Accussì putemu
varagnari u tempu chi ni fashisti perdiri.
Giufà, cu l' armi all' occhi e ki spaddhi
carrichi di lignati, nkurciau pa campagna pi
ghiri o paisi, e ripitia sempri:
- Signuri, fashitili curriri! Signuri, fashitili
curriri!
Ripitennu sti paroli, Giufà passa vishinu
on kacciaturi appustatu pi cunigghia e ci scunzau a
puntata, ca i cunigghia sintennu chianciri e
parrari:- Signuri, fashitili curriri! Signuri,
fashitili curriri! - pigghia e scapparu.
- Ah! figghiu ri to matrhi! puru tu mi nni fai!
- Ci fa u cacciaturi, e cci appizza dù boffi, e
dù caushi n kulu.
Giufà chiancennu ci rishi:
- Ma chi fishi? chi vi rissi?
- Chi dishisti? Ha diri 'Signuri, fashitili
accidiri!'
Giufà si pigghia a trhippa e va ripitennu pi
strhata socc' avia a diri.
E scontrha a dui chi si sciarriavanu; na sta
mentrhi ripitia:
- Signuri, fashitili accidiri! Signuri, fashitili
accidiri!
- Ah! nfamuni! puru tu attizzi! - Ci fannu
chiddhi rui; lassanu di sciarriarisi e chiantanu
di manu a giufà.
Poviru Giufà, ca scuma n mucca e u cannarozzu
chiusu pu scantu, unn putia parrari. Dopu unn
pizzuddhu, rishi trha un zigghiuzzu e l' autrhu:
- unka com' ha diri?
- Com' ha diri? - ci rispunninu chiddhi, - ha
diri 'Signuri, fashitili spartiri!'
- Nka, Signuri, fashitili spartiri! - si misi a
diri Giufà, - Signuri, fashitili spartiri!
Trhasi rintrh' o paisi ca trhippa sutt' e
vrazza, e passa vishinu a chiesa ripitennu
sempri.
- Signuri, fashitili spartiri! Signuri, fashitili
spartiri!
Giustu giustu staìanu niscennu ri n chiesa dui
picciotti maritati allura allura. Comu sentinu
dhi paroli, lu zitu curri, si sciogghi a shinta
e, tiritinghi e tiritanghiti, supra li spaddhi
di Giufà, ushiannucci:
- Ashiddhazzu di malaùriu! ca mi voi fari
spartiri di me mugghieri?
Giufà, unn ni putennu chiù, si jittau n terra pi
mortu. I parenti di li ziti lu ntunniaru pi
biriri s' era mortu o vivu. Dopu n' anticchia,
Giufà arrivinni e ssi susiu. Ci fannu li genti:
- Unka accussì ci avivi a diri a li ziti?
- E komu ci avia a diri? - ci addumanna Giufà.
Ci avivi a diri:- Signuri, fashitili ririri!
Giufà pigghia a trhippa e va pi la taverna.
Pi strhata, passannu ravanti a na porta aperta
unni c' era un mortu cu li cannili ravanti e i
parenti chi chiancianu, jia ripitennu:
- Signuri, fashitili ririri! Signuri, fashitili
ririri! - comu ci avianu rittu.
E parenti ru mortu ci parsi na cosa fatta
apposta; nescinu cun marruggiu e a Giufà ci nni
rettiru pi iddhu e pi autrhu.
Allura Giufà vitti ch' era megghiu zittirisi
e kurriri a la taverna.
Lu tavirnaru, chi l' avia mannatu la matina, si
lu viri arricogghiri a sira, e tutti li lignati
chi si cci putianu ankora dari, ci li retti
tutti.
|
Giufà
trhavagghia di facchinu.
Essennu scarsu, Giufà si n’ app’ a ghiri a trhavagghiari comu
facchinu.
Un putiaru u nkarrricau di purtari na shesta
china ri buttigghi di vitrhu fin' o so malasenu.
L’ omu ci rissi chi duranti u caminu ci avissi
nzignatu trhi cosi utili pi tutt’u restu ra so
vita.
Giufà e u patrhuni ra shesta s’ avviaru pi
strhati ru paisi.
Giufà, chi patia sutta dhu ran pisu, dopu n’
anticchia ci addumannau si ssi putia firmari e
sapiri cual’ era dha prima cosa utili.
S’ assittaru no scaluni ru marciaperi e l’ omu
ci rissi:
- Si non momentu ch’ hai fami e siti,
cuarcherunu ti rishi com’ è bonu aviri a panza
china, assicutalu!
Giufà abbuzzau e ssi misi arré n kaminu ca
shesta
n testa.
Chiù avanti si firmau arré p’ arripusarisi
anticchia e addumannau all’omu di riricci cual’
era a sicunna cosa utili.
- Si mentrhi vai a peri e ssi stanku mortu,
cuarcherunu ti rishi com’ è bonu jiri a kavaddhu,
assicutalu!
Giufà abbuzzau, si susiu e ghiu appressu all’
omu chi cci fashia strhata.
Finarmenti arrivaru a putia. Giufà stanku mortu
ci addumannau all’omu cual’ era a terza cosa
utili.
- Si purtannu na shesta china ri buttigghi fin’ o
malasenu, cuarcherunu t’addumanna si boi sordi,
assicutalu!
A stu puntu, Giufà, si misi a bushiari:
- Si cuarcherunu ti rishi chi di sti buttigghi
unn zi nni rumpiu nuddha, assicutalu!
Agghuantau a shesta e a sdivacau n terra.
|
Giufà e a
giustizia
Na ota Giufà ni cumminau una tantu rossa chi ll'omini
ra giustizia jeru p'arristallu.
U patrhi ri Giufà, nfurmatu n antishipu, u fishi
ammucciari luntanu. Cuannu i vardii arrivaru,
Giufà unn z'attrhuvau e accussì a fashenna
s'arrisurviu cu tantu baccanu e nenti ri fattu.
Ma u nomi di Giufà arristau scrittu no libbru niuru da
giustizia, e i sbirri cuntinuaru a circallu.
Un jornu so patrhi deshisi di fallu turnari e tenilu
ammucciatu n kasa, ma si prisintaru i gendarmi
chi cci addumannaru:
- Unn'é Giufà? U patrhi ci arrispunniu: - Ma
nzumma, unn u vuliti capiri chi mme figghiu
è mortu? Fashitimi u fauri r'unn ci pinzari chiù!
Sintennucci riri a sso patrhi ch'era mortu, Giufà
r'unn'era ammucciatu ushiau:
- kà mi vuliti mprugghiari! Unn zugnu mortu! a
facciazza vostrha sugnu vivu e veggitu.
|
Giufà e a
shocca.
Si cunta chi na ota a matrhi di Giufà, prima di
jirisinni a la missa, ci rissi:
- Giufà, viri chi cc'é a shocca chi havi
a kuvari
l'ova. A pigghi, ci runi a manciari u mpastu ri
canigghia e a metti arré n kapu all'ova p'unn
falli arrifriddari.
Giufà, allura, pigghia a shocca, ci mpasta a canigghia e
a pasci. A pasciu tantu chi jirita, chi cci
jinkiu u cannarozzu di canigghia, e a fishi
moriri affucata. Cuannu Giufà vitti a shocca
morta, rissi:
- E ora comu fazzu, ca lova s'arrifriddanu? ora
mi cci aggiuccu ri supra!
Si cala i causi, s'aisa a cammisa e ss'aggiucca n kapu
all'ova.
Vinni so matrhi e chiamava:
- Giufà! Giufà!
Arrispunni Giufà:
- kà sugnu! Unn pozzu veniri, chi ssugnu
assittatu n kapu all'ova, masinò s'arrifriddanu!
So matrhi si misi a bushiari:
- Malacunnutta! Tutti l'ova scafazzasti!
Si susi Giufà e ll'ova erano tutti na picata.
|
Giufà e u
burgisi
Un jornu un burgisi nmitau giufà a na scummissa. Era
nmernu ma ci rissi u stessu:
- Si ta firi a scurari na notti nuru supr'o
tettu ru bagghiu, ti rugnu shent'onzi. Si
t'arritiri, unn ti rugnu nenti.
U nnumani Giufà si prisintau o burgisi e cci rissi di
manteniri a prumissa:
- Fishi comu m'addumannastuvu. Passai a notti n
kapu o tettu comu vuliavu vui.
U burgisi ci rissi:
- Va beni! Ma prima rimmi comu passasti a notti.
E Giufà ci cuntau:
- A notti era fridda e c'era ventu gelidu. U
tempu u passai a taliari a lushi ri stiddhi chi
schiarianu a campagna.
- Pirdisti! - rissi u burgisi - ti cuariasti ca
lushi ri stiddhi, perciò unn meriti nenti!.
Giufà unn nissi nenti e ssi nni jiu nkuttumatu
pinzannnu a vinnitta.
Cuarche ghiornu dopu nmitau n kasa o burgisi chi so
addhuati. I fishi assittari n taula chi piatti
ravanti, ma unn ci retti nenti ri manciari.
Ddopu un pezzu ch'aspittava, u burgisi
arrabbiatu ci addumannau:
- Giufà, ma unn priparasti nenti di manciari?
Giufà ci rissi:
- M'aviti a scusari! havi na siritina chi coshu u
cuscusu ma a pignata è ankora fridda.
U burgisi si susiu e vitti a pignata ru cuscusu pusata
supra a ghiucchena luntanu ru cufularu unni
Giufà shusciava u focu cu muscaloru.
- Chi ciusci no focu s'a pignata è luntanu? - ci
addumannau u burgisi.
- Pi fari arrivari u cauru na pignata. -
Arrispunniu Giufà.
- Ma chi ssi scimunitu? Comu pò u focu arrivari
finu a pignata s'é accussì luntanu? - Ribbattiu
u burgisi.
Giufà ci arrispunniu suddisfattu:
- Si a notti ra scummissa mi potti cuariari ca
lushi ri stiddhi, si pò cushinari u cuscusu cu
cauru du cufularu ch'é assai chiù vishinu!
Caputa a lizzioni, u burgisi retti dushent'onzi a Giufà
pi premiallu ra so spirtizza.
|
Giufà e a
ligna
Un jornu Giufà happ'a ghiri a kogghiri ligna n kampagna. Cuannu finiu s'avviau versu u paisi.
Pi strhata, passannu vishinu a na rutta, si ntisi
stanku e ssi firmau a fari pipì. Vitti
cuattrhehu strhisci r'accua ch'avia fattu n
terra e cci rissi:
- Curriti, curriti, chi vi canusciu!
Na rutta c'eranu latrhi chi sintennu dha frasi,
scapparu. Sintennuli scappari Giufà rissi:
- Sa cu sù st'armali chi si scantaru ri mia!
Pigghiau u mazzu ri ligna e trhasiu na rutta
unni attrhuvau na pignata chi bugghia. Pigghiau
un pezzu ri carni e un pezzu ri pani e ssi misi
a manciari.. Poi si misi a taliari n tunnu e
attrhuvau un zaccu chinu ri sordi r'oru. U
nfilau n mezzu e ligna e ssi nni jiu n kasa.
Cuannu arrivau no curtigghiu chiamau a sso matrhi chi
parlava chi cummari:
- Matrhi! Trhasiti!
- Ah! Si stanku Giufà?
- Viniti kà e stativi zitta.
Giufà rapiu u mazzu ri ligna e detti u saccu chi
sordi r'oru a sso matrhi. So matrhi, sperta,
l'ammucciau subbitu e cci rissi:
- Unn parlari cu nuddhu, sai! Picchì s'a
giustizzia u veni a sapiri ni metti n ghalera a
tutti rui.
Mentrhi Giufà rurmia, so matrhi pigghiau passula e ficu
sicchi, acchianau supr'o tettu e n kuminciau a
ghittalli supr' a Giufà.
Cuannu s'arruspigghiau, Giufà vitti a passula e
chiamau:
- Mamma, mamma!
- Chi boi?
- kà ci sunnu ficu sicchi e rashina passula.
- Pigghiali, figghiu meu! è u signuri chi nni li
manna!
Unn jornu, poi, a matrhi e sso figghiu happiru a
sciarriarisi.
- Si na fimmina tinta! Dammi i sordi chi ti
purtai, masinò mi nkazzu e vvaiu no jurishi.
So matrhi i sordi unn ci li vosi rari, e accussì
Giufà si nni jiu no jurishi.
- Signor Giudishi, ci purtai a mme matrhi un zaccu ri dinari r'oru e iddha unn mi li voli
rari chiù!
U giudishi cunvucau allura a matrhi. Chista avennu a
ghiri no trhibbunali rissi a Giufà:
- Giufà, am'a ghiri no jurishi. Appena niscemu,
tirati a porta!
Giufà, bestia com'é, scippau a porta,
s'a misi n koddhu e ssi nni jiu no jiurushi nzemmula a sso
matrhi. Cuannu arrivaru, u jurushi ci rissi:
- Aviti a dari i sordi a vostrhu figghiu!
- Eccillenza! Unn miri chi me figghiu è pazzu. Chi
havi a porta ri n kasa n koddhu?
Giufà allura rissi:
Signor giudishi, pi sta porta mi chiuveru ri
supra passuli e ficu sicchi.
U iurishi, ravanti a tanta babbasunia , rissi:
- Picchì viniti da me? nun viditi ch'é mattu?!?
|
Giufà, l'omu
ru muru
n kampagna avianu ntisu parlari di stu Giufà chi di
nuddhu si scantava. U chiù spertu ri viddhani
pinzau di jiri o paisi unni Giufà abbitava, pi
pigghiallu pi fissa.
Appena arrivau fu ssalutatu don omu ch'era appuiatu o
muru vishinu a porta ru paisi:
- Salutamu a bossia! Si cci servi cuarche kosa
sugnu kà pi sirvilla.
- Vinni o paisi, picchì ha pigghiari pi fissa a
Giufà. Mi sai riri unn'abbita?
- Ma shertu! - arrispunniu l'omu - U va cercu jò!
ma finu a kuannu tornu mi tinissi stu muru p'unn
fallu cariri. - E ssi nni jiu.
Passau l'ura di manciari, e u viddhanu aspittava
addijunu. Si fishi sira, e u viddhanu stanku
tinia ankora u muru.
Ora c'era un mecchiareddhu ch'abbitava dhà vishinu, chi
ss'aia vistu tutta la farsa, e kuannu happi
pietà ru viddhanu, ci addumannau chi fashia
ankora dhochu e picchì unn zi nni jia n kasa.
- Aspettu a Giufà. - Arrispunniu - Un omu mi
rissi di teniri stu muru fin'a cuannu unn
turnava cu Giufà.
- Ma chiddhu era Giufà! - rissi rirennu u
vecchiu - Tu pigghiau pi fissa prima chi tu
pigghiassi pi fissa a iddhu.
O poviru viddhanu unn ci arristau chi turnarisinni a so
burgata.
|
Giufà e ll'omu
sceccu
Un jornu Giufà, o mircatu, s'accattau un sceccu,
l'attaccau cu na corda e ssi nni staia vinennu n
kasa tirannusi l'armalu.
Strhata fashennu, unn z'addunau chi dui latrhi ci
jianu appressu. A un certu puntu unu r'iddhi,
asciugghiu a corda ro coddhu ru sceccu, e ssi
l'attaccau iddhu, mentrhi u so cumpari si ni
scappava ca vestia. cuannu Giufà si vutau e,
alluccutu, vitti ch'o postu ra vestia c'era un
omu, ci addumannau:
- E u sceccu unn' è ?
L'omu ci arrispunniu:
- Jò sugnu!
- Ma com'é possibbili?!? - Si maravigghiau
Giufà.
- è possibbili! Un jornu jò avia cuntrhariatu a
mme matrhi e iddha ci addumannau o Signuri di
farimi addivintari sceccu. U nnumani, cuannu
m'arruspigghiai, avia addivintatu sceccu. Poi me
matrhi mi vinniu o mircatu unni vui
m'avvattastuvu! Ora, grazi a Diu, me matrhi mi
pirdunau, e accussì turnai a essiri omu.
- E ora chi turnasti omu, comu mi poi essiri
utili? Va! Vattinni pa to strhata!
E mentrhi u sciugghia ci rissi:
- E unn fari arrabbiari chiù a tto matrhi!
A simana appressu, giufà turnau o mircatu p'accattarisi
un sceccu, e trhuvau u stessu armalu ch'avia
accattatu setti jorna n arr è. S'avvishinau e cci
rissi a zucc'aricchia:
- Babbiuni! Fashisti arrabbiari arré a tto
matrhi! Unn t'avia rittu r'unn u fari chiù?
Meriti d'essiri propriu chiddhu chi ssì!
|
Giufà e a
pignata pristata
Giufà avia un mishinu ch'u scanciava pi babbu: ogni cosa
chi cci addumannava n prestitu, trhuvava scusi
p'unn nariccilli chiù n arrè.
Giufà dishiriu di raricci na lizzioni.
Un jornu ci addumannau na pignata e u nnumani matina ci
a turnau n arré cu tanti grazi, ma u vishinu
happi a surprisa di viriri na pignata chiù nica
rintrha a kiddha ranni chi cci avia pristatu.
- Soccu è? - ci addumannau a Giufà.
- Caru me vishinu, stanotti a to pignata figghiau
sta pignateddha, chi ora è tua.
U vishinu si pigghiau u rui pignati e pinzau chi
giufà era veru un babbiuni.
Dopu na para ri jorna, Giufà si fishi pristari arré a
pignata, ma unn ci a turnau chiù. Accussì u
vishinu vinni a ddumannariccilla.
- Unn zapisti chi ssuccessi, caru vishinu? A sira
stessa chi ma pristasti, a pignata si ntisi mali
e morsi!
- Morsi?!? - ushiau u vishinu - Cu ha mai ntisu na
pignata chi mori? Chi storia mi cunti?
- Si na pignata pò nasciri, pò puru moriri! Unn
ti pari?
Arrispunniu Giufà.
|
Giufà e u
shauru d'arrustu
Un jornu un poviru affamatu passau vishin'on mucceri
unni s'arrustia carni. L'Omu unn avia sordi
p'accattarini, accusì ch' un pezzu ri pani si
cci assittau vishinu a manciari, shauriannu u
profumu di l'arrustu.
Cuannu finiu ri manciari, si cci avvishinau u patrhuni
ra putia e cci addumannau di pacari u profumu di
l'arrustu. U povir'omu si vitti passari vishinu a
Giufà, chi canuscia, e ci addumannau
r'addifennilu.
Giufà ci pinzau, poi rissi o vucceri:
- cuantu dinari ci addumannasti pu profumu ra to
carni?
- shinku dinari. - Ci arrispunniu l'omu.
Allura Giufà pigghiau ri n zacchetta na munita
ri shinku dinari e a fishi scusciri supra u
tavulu.
- U sintisti u scusciu ra munita? - Ci
addumannau Giufà.
- shertu! - Arrispunniu l'omu.
- Allura cunzidira u scusciu ri ssa munita comu
pacamentu ru profumu da to carni.
|
|
|