UN VIAGGIO NEL DIALETTO
I1Fenomeno. Tutti sanno che le sue storie sono scritte con una lingua arcana, accattivante
o stridente a seconda degli orecchi dentro cui riecheggia. Il personaggio eponimo
e la pullulante umanità che parlano e straparlano sono diventati argomento e fonte
di studi, dibattiti, esaltazione e esecrazioni, tesi di laurea e dibattiti.
Che lingua è? E’ dialetto siciliano puro, o italianizzato, o inventato? Ed è poi
certo che tutte le parole di cui non si capisce il significato siano di origine,
diciamo così, siciliana? Che ci fa, a Vigàta-Porto Empedocle quest'arcano vocabolo
disseppellito da uno sconosciuto vocabolario ottocentesco della lingua italiana...?
In realtà, sono tutte domande oziose, quando non fuorvianti. Perché hanno tutte
le stessa doppia risposta: sì e no. Lui, sornione e beato, qualsiasi lingua abbia
in mente di riesumare, o di adattare o di inventare o di corrompere, o di mimetizzare
o... o... sembra interessato soprattutto a divertirsi e divertire: considerato il
successo, probabilmente è riuscito a ottenere sia l'uno che l'altro risultato. Che
cosa di più si può desiderare, come si dice, dalla vita?
Rimane il fatto che non tutte le parole che s'incontrano nei suoi libri sono comprensibili,
anche se molto spesso un successivo e astuto giro di frase ne lascia intuire almeno
il senso. Molte rimangono, comunque, di decifrazione incerta e non solo dai non
sicilianofoni. E poi, chi siano e quanti coloro che ancora parlino, capiscano, riescano
a scrivere il dialetto, sarebbe un'altra domanda non facile.
Perciò, un po' per gioco e un po' per (non) capire, inizio qui la pubblicazione
del "dizionario" con più di 700 vocaboli. Senza pretese scientifiche, e di nessun
altro tipo e qualità, né con la presunzione di completezza, anche se è stata letta
e riletta tutta la sua produzione fin qui conosciuta.
La "traduzione", tuttavia, non è stata fatta "a orecchio": oltre ai tradizionali
vocabolari siciliano - italiano (Traina, Mortillaro ecc), la revisione dei significati
e della grafia 'esatta' del dialetto, è stata compiuta sul Vocabolario Siciliano
- Italiano edito dal Centro Studi Filologici e linguistici Siciliani, a cura di
Giorgio Piccitto, che però s'interrompe nel bel mezzo della lettera "T"...
Il vocabolario:
A mia: a me.
A pampera: a visiera.
A patrasso: eufemismo per "a puttane", detto di cosa o intrapresa che finisce molto
male.
A pedagna: a piedi. Sembra siciliano ma non lo è: Dizionario della lingua italiana
Palazzi - Folena, editore Loescher (da qui Diz.): "Latino tardo: pedanea, che riguarda
il piede".
A taci-maci: di nascosto.
A tia: a te.
A tinchitè: in abbondanza, a iosa.
A vacante: a vuoto, senza motivo.
Abbacato: abbassato, placato, scemato. Detto di luce, di vento, di mare, di incendio.
Il verbo è abbacari, e significa anche: lenire, mitigare la sofferenza. Nella zona
metanifera della provincia di Enna ( Gagliano, Castelferrato) significa anche: lavorare
con assiduità, dedicarsi con solerzia (Vocabolario Siciliano edito dal Centro studi
filologici e linguistici siciliani a cura di Giorgio Piccitto; da qui: Voc. Sic.).
Abbanniare: Bandire per vendere la mercanzia. Fig., significa: diffondere in pubblico
notizie riservate, da cui: diffamare, svergognare. Significa anche: urlare, sgolarsi.
Abbascio: giù, dabbasso.
Abbrusciare: bruciare, incendiare. La grafia è: abbruòiari "La lettera ò è una sibilante
prepalatale sorda, come nella pronuncia fiorentina di pece, pace, bacio. Anche:
abbuòiari, bbruòiari". (Voc. Sic.)
Abento (Abbentu): esiste nel Diz. come vocabolo di origine dialettale meridionale:
significa quiete, riposo, tempo di raccapezzarsi. Stesso significato nel dialetto
siciliano. Modi dire: aviri u mal'abbentu: avere l'argento vivo addosso; tèneri
abbentu: lasciare in pace. Nel Nuovo dizionario scolastico della lingua italiana
di Policarpo Petrocchi (edizione 1908) la parola è definita "fuori d'uso".
Abossìa: a vossìa, ehi voi (espressione di richiamo).
Accanuscenza: conoscenza. Il verbo in siciliano è: canùsciri.
Acchianare: salire, portar su. Acchianari mura lisci: equivale a arrampicarsi sugli
specchi, cioè tentare di tutto pur di raggiungere lo scopo.
Acchittato: vestito accuratamente.
Accia: sedano.
Acciuncare: azzoppare, troncare, stroncare.
Accumenzari (Accuminzari): cominciare; terza persona indicativa: accumenza.
Accusì: così.
Accuttufare (Accutufari): ammaccare, pestare, bastonare, malmenare. Ma anche: accoccolarsi,
rannicchiarsi nel letto, imbacuccarsi. Accutufatu: malazzato, pieno d'acciacchi.
Santu accutufatu: chi vive appartato dal consorzio civile.
Altro verbo che gli piaceva. Significava tanto essere preso a legnate quanto allontanarsi
dal consorzio civile".
€cito: acido
Acqua di cielo: pioggia.
Adascio (Adaòiu, araòiu): adagio.
Addannarsi (Addannarisi): dannarsi, arrovellarsi, rodersi, arrabbiarsi, ammattire.
Anche: andare all'inferno.
Addrevo (Addevo): Camilleri lo usa dandogli significato di: scolaro.
"Neonato, bambino lattante o comunque assai piccolo. Piccolo di animale prima che
venga separato dalla madre. Ragazzo; fig.: bamboccio (Catania)";(Voc. Sic.).
Addrìtta: eretto, all'impiedi.
Addrivare (Addivari): allevare, educare. Allattare. Addivàrisi a varva: farsi crescere
la barba (Voc. Sic.).
Addrumare (Addumari): accendere. Provocare bruciore.
Addrummiscire (Addurmisciri): addormentare.
Addubbare: saziare, rimpinzare. Governare gli animali, farli pascolare finch‚ siano
sazi. Riempire. Accomodare, aggiustare alla meglio. Rimediare a un errore, cercare
di sistemare una faccenda. Soccorrere. Contentarsi, abbozzare, fare buon viso a
cattivo gioco. Sistemare bene i propri affari, specie in maniera illecita..
Addubbata: fornita, equipaggiata.
Addunarsi (Addunarisi): accorgersi.
Adenzia: dari adenzia "prestare attenzione, dare ascolto, curarsi di qualcosa. Dare
assistenza, accudire, badare a qualcosa "specie della moglie nei confronti del marito
e i figli". (Voc. Sic.)
Affaticoso: a fatica. Neosiciliano .
Affruntarsi (Affruntarisi): vergognarsi. Affruntato: vergognato.
Aggiarniare: diventare giallo di paura, di rabbia. Impallidire.
Aggilàta: gelata.
Aglino (più spesso Aglini) : Helix aperta, chiocciola commestibile.
Agliuttìri (Agghiùttiri): inghiottire. Tollerare senza poter reagire, mandar giù
un rospo. Agghiùtiri a sputazza: tacere per paura di fronte a qualcuno frenando
l'impulso di rispondere per le rime.
Agniddruzza: agnellini.
Aieri a sira: ieri sera.
€iola: pesce "bianco" della famiglia degli sparidi, quella del sarago e del dentice,
Mormora (Linneo: Lithognathus mormyrus, Pagellus mormyrus).
Aipazzi: gabbiani: "Aipa. Uccello acquatico che ha il becco dentellato, a lesina,
quasi cilindrico e alla sommità uncinato. Smergo. Gabbiano comune". (Dizionario
siciliano - italiano di Vincenzo Mortillaro, marchese di Villabena, terza edizione
riveduta e corretta del 1876 (da qui: Mort.). Ma il gabbiano è il gabbiano e lo
smergo, secondo Mort. una specie di anatra. Spesso, come si vedrà, in siciliano
una parola indica uccelli di specie e razze diverse. Camilleri, gli aipazzi li fa
gracchiare.
Alla ghiotta: "Agghiotta: vivanda marinaresca fatta di pesci, cipolle ed olio cotti
insieme. Fari n'agghiotta: metafora, fare inavvertitamente un'imprudenza. Gliotta
è, (Voc. Sic.) parola usata nell'Agrigentino invece che gghiotta. Fari la gghiotta
a unu: far la pelle a uno, spacciarlo.
Alla scurata: all'imbrunire.
Alla sfaccialata: a viso scoperto. Sfaccialatu si dice anche di cavallo che presenta
una macchia bianca sulla fronte o longitudinale sulla faccia (Voc. Sic.).
Alla spajacarretto. Astutacannila: posizioni erotiche del Kamasutra siculo: Spajare,
significa togliere un animale dalle stanghe. Astutare significa spegnere; cannila
significa candela: astuitacannili significa sia spegnitoio e che sacrestano, cioè
colui che spegne le candele. Astutaccannili è anche: cicala, falena.
Allazzatu: allacciato, legato. Badda allazzata: insieme di due palle unite con catena
che, sparate, producevano distruzione senza scampo, da cui, per estensione, a badda
allazzata significa procedere superando qualsiasi ostacolo e allazzatu è "lanciato
senza curarsi degli ostacoli".
Alliffarsi: imbellettarsi, farsi bello. Alliffari: blandire, adulare, prendere con
le buone.
Alloccato ( Alluccatu, alluccutu): stordito, intronato, rimbecillito.
Alloppiare (Alluppiari): addormentare profondamente. Etimologicamente, significa
oppiare, metter l'oppio in una bevanda. Alloppiarsi vale addormentarsi profondamente.
Allordare (Allurdari): sporcare. Allurdàrisi i manu: lasciarsi corrompere, prendere
parte a affari disonesti.
All'urbina: alla cieca. Ma forse nel testo c'è un refuso: all'urbigna o all'urbisca.
(?)
Ammammaluccuto: da mammalucco, voce popolare di mamelucco solo nel senso di sciocco,
goffo. Perciò, potrebbe valere: chi rimane sbalordito con faccia da sciocco.
Ammaraggiarsi: avere il mal di mare. Ammaraggiari: confondere, turbare. Nel Siracusano:
fare lo specchietto a qualcuno, abbagliandolo. Nel Messinese: guastarsi del tempo
(Voc. Sic.).
Ammatola (Ammatula): invano, inutilmente.
Ammattunato: letteralmente : assodato con ghiaia, smaltato. Metonimia: termine gastronomico
che indica una pietanza stufata in un recipiente di terracotta smaltata (Mort.).
Secondo il Voc. Sic: ammuttunari, lardellare la carne.
(1-continua)
Avvertenze e abbreviazioni
Le parole in carattere corsivo e tra parentesi immediatamente dopo il neretto, indicano
la grafia corretta del vocabolo. I finali di parola, che nel dialetto parlato contengono
la consonante "r", nel dialetto scritto vanno scritti ddu.: la desinenza dei verbi
è quasi sempre in iri e le vocali "o" ed "e" sono quasi sempre "u" e "i" , e così
via.
Diz: Dizionario della lingua italiana Palazzi-Folena, editore Loescher.
Voc.Trec: Vocabolario della lingua italiana Treccani.
Voc. Sic: Vocabolario Siciliano-Italiano edito dal Centro studi Filologici e Linguistici
Siciliani, a cura di Giorgio Picciotto.
Mort. Dizionario Siciliano-Italiano di Vincenzo Mortillaro, marchese di Villabena,
terza edizione riveduta e corretta del 1876.
Tra.: Vocabolario Siciliano - Italiano di Antonino Traina, 1868.
![]() |
Giufà | Sishilianu |
U sceccu di Giufà. - I sordi chi varagnu pa vinnita ru me sceccu li rugnu a viautri, amishi mei. - rissi cu vushi piatusa. Pun misi tutti i puvireddhi ru paisi priaru matina e sira u Diu ri n celu, fin' a kuannu Giufà unn fu guaritu. Appena potti, Giufà, jiu a fera a vinnisi u sceccu. - Ku si voli accattari nu sceccu pun dinaru e un mastuni pi centu? Ku si li voli accattari? - Ushiava. Na pocu si vulianu accattari u sceccu senza vastuni, ma Giufà prishisau: - No! unn i vinnu spartuti. - E kuntinuau a nmitari a genti ar accattalli e so cundizioni, fin' a kuannu u sceccu fu accattatu nzemmula o vastuni pi 101 dinari. Kuannu turnau o paisi, l' amishi soi si prisintaru p' aviri a ricumpenza prumisa dopu avillu fattu guariri. - Amishi mei, - rissi Giufà - purtroppu unn haiu cuasi nenti di rarivi. - - Komu? - nzisteru i poviri amishi - a to prumisa di rarini socc' accugghisti pa vinnita ru sceccu ki fini fishi? Ora chi hai a urza china, i sordi unn i voi spartiri? Vivrogna! - - Unn ni sciarriamu! - arrispunniu Giufà - v' aia rittu chi soccu arricugghia pa vinnita ru sceccu vi li rava, e accussì fazzu! Cca c' è u dinaru chi mi rettiru pa vinnita ru sceccu. U restu ri sordi chi haiu na urza unn è pi viautri: è u prezzu ru vastuni. - Dilusi e buffuniati, i puvireddhi si ni turnaru ne casi r' iddhi, lastimiannu e malirishennu Giufà. |
U ragghiu ru sceccu. Ma Giufà, sapennu chi kistu l' armali i trattava mali, ci rissi: - Ti l' avissi ratu s' unn fussi ch' u pristai a nautru amicu ki ankora unn mi l' ha purtatu. Mentri rishia sti paroli, ra staddha si ntisi un longhu arragghiu. U vishinu si l' happ' a mali e cci rissi: - Giufà, pickì mi pigghi pi fissa? rishi ch' u to sceccu è luntanu e u so arragghiu veni ra staddha! unn hai nuddha cunzidirazioni pi mmia! Giufà p' aggiustari a so minzogna ci rissi rispiashiutu: - Caru vishinu, mi scuncerti! criri o ragghiu run sceccu e unn criri a mmia! Sai chi ti ricu, puru s' u sceccu fussi na staddha , pi ssoccu mi rishisti, unn tu rassi. |
Giufà e i porci. Un gnornu Giufà turnannu, senz' aviri nenti di fari, ni so matri, a cristiana ci rissi:- Giufà, unn ti vogghiu viriri chiù peri peri. Dumani ti va cercu unn sirvizzu. U nnumani a matri jiu non burgisi e l' adduvau comu vardianu di porci. U patruni mannau Giufà non moscu luntanu a abbiari i porci e cci rissi di purtalli n arrè sulu cuannu avissiru statu beddhi rassi. Giufà arristau cuattru misi no voscu, e kuannu i porci foru beddhi rassi e pronti pi essiri fatti a sasizza, turnau n kasa. Pi strata nkuntrau un mucceri e ci addumannau: - Vi vuliti accattari sti beddhi porci? vi li rugnu a metà prezzu si mi cunzignati l' aricchi e i curi! U vucceri s' accattau tutta la mannara. Ci retti un zaccu ri sordi, e komu r' accordu, a Giufà ci retti puru l' aricchi e i curi. Giufà jiu allura vishinu o shumi unni c' era u tirrenu ammargiatu, pigghiau tutti l' aricchi e l' appizzau a koppia no fanghu, poi a tri parmi distanti ci appizzau a cura, e fishi accussi fin'a kuannu unn finiu aricchi e kuri. Poi curriu no patruni burgisi ushiannu dispiratu: - Ah! patruni! chi disgrazia chi mi capitau. Ku kuantu cura avia allivatu i vostri porci, ch' avianu addivintatu accussì rrassi e beddhi.Staviamu passannu u shumi pi turnari cca, ma affunnaru no fanghu moddhu ra terra ammargiata. Ora si ponnu viriri sulu l' aricchi e i curi! U patruni e i so adduati curreru o shumi pi viriri si putianu sarvari i porci. Affirraru n' aricchia o na cura pi tirari fora u porcu, ma ci arristava n manu u piricuddhu d' aricchia o da cura. - U viriti patruni - ushiau Giufà - kom' eranu beddhi i vostri armali? eranu tantu rassi e tuttu si persi n funnu o fanghu ru shumi! Accussì u burgisi si ni turnau n kasa senza porci, Giufà nmeshi purtau i sordi a sso matri e pun pezzu ri tempu potti arristari cu iddha. |
Giufà e kiddhu ra birritta. - Giufà, ma chi manera è kista! Unn pigghiari mai nuddhu spirimentu di fari na cosa! Manci e bivi e kom' arrinesci si cunta! Jò unn ma sentu chiù di cummattiri cu ttia: o ti va buski u pani, o ti jettu nmezz' a strata. Giufà si nni jiu nta lu Càssaru pi ghirisi a vestiri. Nnon mircanti pigghiau na cosa, nna nautru ni pigghiau nautra, nzina chi si vistiu ri tuttu puntu, pirfina na beddha birritta russa. Ma Giufà sti cosi unn ni li pacau pickì sordi unn avia: e dishia: - Mi fa crirenza, ca nta sti jorna lu vegnu a pacu! e accussi rishia a tutt' i mircanti. Kuannu si vitti beddhu accunciatu, fishi: - Ahh! ora sì chi cci semu, e mme matri unn havi chiù di riri chi sugnu malacunnutta. E ora pi pacari i mircanti com' ha fari? ora fazzu a finta chi murivi e viremu comu finisci. Si jetta supr' o lettu ...: - Moru! moru! moru! ... murivi! - e ssi misi i manu n crushi e i peri a paliddha. - Figghiu! figghiu meu! chi malasorti, figghiu meu! - chiancia so matri. A genti, sintennu sti granni vushi, curreru, e tutti miskiniavanu sta povira matri. Comu si sparsi a nutizia da morti di Giufà, i mircanti lu jianu a viriri, e virennulu mortu rishianu: - Miskinu Giufà! m' avia a dari i sordi (mittemu) pi ssi causi ch' havi misi ... Cci li biniricu! E tutti jianu e binirishianu. E Giufà si livau tutti li debbiti. Ma a kiddhu da birritta unn ci calau: - Ma jò a birritta nova n testa unn ci a lassu! A sira, kuannu i beccamorti purtaru a Giufà n chiesa pi poi vurricallu, cci jiu r'appressu, e senza farisinni addunari di nuddhu s' ammucciau n chiesa. Dopu un pizzuddhu senti trasiri latri chi s' aìannu a spartiri un zacchiteddhu ri dinari ch'avianu arrubbatu. Giufà paria mbarsamatu supr' o catalettu, kiddhu ra birritta ntaniatu senza manku shatiari. I latri sdivacaru supra na tavula i dinari, tutti sordi d' oru e d' argentu, e nni fishiru tanti munzeddhi cuant' eranu iddhi. Arristava un durishi tarì, e unn zi sapia cu si l' avia a pigghiari primu. - Pi llivari cuistioni - rishi unu r' iddhi - fashemu accussì: ccà c' è un mortu, fashemu u tiru a la nmerca, e ku lu pigghia n mucca, si pigghia u durishi tarì. - Tutti appruvaru. Eranu pronti pi tirari supr' a Giufà, ma iddhu vistu chissu, si susi m peri n mezz' o catalettu e ghietta un gran mushiuni: - Morti! Arrisuscitativi tutti! E ki viristuvu!? lassannu tutti cosi n thririshi i latri scapparu a peri n culu. Komu si vitti sulu Giufà va pi li munziddhuzza. Na sta mentri nesci puru chiddhu ra birritta, ch' avia statu ntaniatu senza pipitiari, e va pi la tavula p' affirrarisi li dinari. N zumma, si sparteru li dinari, fashennu mità l' unu. Arristava un cinku grani. Fa Giufà: - E kistu m' u pigghiu jo. - No! ca lu shinku grana è mmeu. - fa l'autru. - Vattinni ch' unn attocca a ttia! Giufà afferra na stangha e ci a voli scarricari n testa a kiddhu ra birritta: - CCa li shinku grana! vogghiu li shinku grana! Amentri, passatu lu scantu, i latri pinzaru e sordi ch' unn ci vulianu appizzari, nkugnaru vishinu a porta ra chiesa e sentinu sta kashara di morti pi cinku grana: - Mizzica! shinku grani l' unu ci attuccaru. Sa cuantu morti nisceru da sipurtura! ... - E ankora currinu! Giufà si pigghiau lu shinku grana, u so sacchiteddhu di dinari e si nni jiu a la casa. |
Giufà e a trippa lavata. U tavirnaru lu chiamau: - Giufà, ha ghiri a mari a lavari sta ventri, ki nn' hav' a beniri na trippa beddha pulita! lavala bona, sai, e torna prestu, ki masinò abbuski! Giufà pigghiau a ventri e ghiu a ripa a mari. Lava e lava; dopu aviri lavatu na matinata, si rissi: - E ora a ku ci spiu s' è bona lavata? Nna sta mentri s' adduna run bastimentu chi staia partennu; nesci u fazzulettu e si metti a chiamari i marinara: - A vui! a vui! viniti ccà! viniti ccà! si n' adduna u capitanu e fa: - Picciotti, puggiamu n terra, n' appimu a scurdari cuarke kosa mpurtanti! Scinni n terra e va ni Giufà: - Ki c'è? ki ni scurdamu? - Vossia mi rishi si sta trippa è lavata bona? U capitanu ngharmaliu. Anghuanta un pezzu di lignu e cci li sunau boni boni. Giufà chiancennu ci rissi: - Ma chi fishi? chi vi rissi? - Ha diri - ci arrispunniu u capitanu - 'Signuri, fashitili curriri!'. Accussì putemu varagnari u tempu chi ni fashisti perdiri. Giufà, ku ll' armi all' occhi e ki spaddhi carrichi di lignati, nkurciau pa campagna pi ghiri o paisi, e ripitia sempri: - Signuri, fashitili curriri! Signuri, fashitili curriri! Ripitennu sti paroli, Giufà passa vishinu on kacciaturi appustatu pi cunigghia e ci scunzau a puntata, ca i cunigghia sintennu chianciri e parrari:- Signuri, fashitili curriri! Signuri, fashitili curriri! - pigghia e scapparu. - Ah! figghiu ri to matri! puru tu mi nni fai! - Ci fa u cacciaturi, e cci appizza du' boffi, e du' caushi n kulu. Giufà chiancennu ci rishi: - Ma chi fishi? chi vi rissi? - Chi dishisti? Ha diri 'Signuri, fashitili accidiri!' Giufà si pigghia a trippa e va ripitennu pi strata socc' avia a diri. E scontra a dui chi si sciarriavanu; na sta mentri ripitia: - Signuri, fashitili accidiri! Signuri, fashitili accidiri! - Ah! nfamuni! puru tu attizzi! - Ci fannu chiddhi rui; lassanu di sciarriarisi e chiantanu di manu a giufà. Poviru Giufà, ca scuma n mucca e u cannarozzu chiusu pu scantu, unn putia parrari. Dopu unn pizzuddhu, rishi tra un zigghiuzzu e l' autru: - unka com' ha diri? - Kom' ha diri? - ci rispunninu chiddhi, - ha diri 'Signuri, fashitili spartiri!' - Nka, Signuri, fashitili spartiri! - si misi a diri Giufà, - Signuri, fashitili spartiri! Trasi rintr' o paisi ca trippa sutt' e vrazza, e passa vishinu a chiesa ripitennu sempri. - Signuri, fashitili spartiri! Signuri, fashitili spartiri! Giustu giustu staìanu niscennu ri n chiesa dui picciotti maritati allura allura. Comu sentinu dhi paroli, lu zitu curri, si sciogghi a shinta e, tiritinghi e tiritanghiti, supra li spaddhi di Giufà, ushiannucci: - Ashiddhazzu di malaùriu! ca mi voi fari spartiri di me mugghieri? Giufà, unn ni putennu chiù, si jittau n terra pi mortu. I parenti di li ziti lu ntunniaru pi biriri s' era mortu o vivu. Dopu n' anticchia, Giufà arrivinni e ssi susiu. Ci fannu li genti: - Unka accussì ci avivi a diri a li ziti? - E komu ci avia a diri? - ci addumanna Giufà. Ci avivi a diri:- Signuri, fashitili ririri! Giufà pigghia a trippa e va pi la taverna. Pi strata, passannu ravanti a na porta aperta unni c' era un mortu cu li cannili ravanti e i parenti chi chiancianu, jia ripitennu: - Signuri, fashitili ririri! Signuri, fashitili ririri! - comu ci avianu rittu. E parenti ru mortu ci parsi na cosa fatta apposta; nescinu cun marruggiu e a Giufà ci nni rettiru pi iddhu e pi autru. Allura Giufà vitti ch' era megghiu zittirisi e kurriri a la taverna. Lu tavirnaru, chi l' avia mannatu la matina, si lu viri arricogghiri a sira, e tutti li lignati chi si cci putianu ankora dari, ci li retti tutti. |
Giufà travagghia di fackinu. Un putiaru u nkarrricau di purtari na shesta china ri buttigghi di vitru fin' o so malasenu. L’ omu ci rissi chi duranti u caminu ci avissi nzignatu tri kosi utili pi tutt’u restu ra so vita. Giufà e u patruni ra shesta s’ avviaru pi strati ru paisi. Giufà, ki patia sutta dhu ran pisu, dopu n’ anticchia ci addumannau si ssi putia firmari e sapiri cual’ era dha prima cosa utili. S’ assittaru no scaluni ru marciaperi e l’ omu ci rissi: - Si non momentu ch’ hai fami e ssiti, cuarkerunu ti rishi com’ è bonu aviri a panza china, assicutalu! Giufà abbuzzau e ssi misi arrè n kaminu ca shesta n testa. Chiù avanti si firmau arrè p’ arripusarisi anticchia e addumannau all’omu di riricci cual’ era a sicunna cosa utili. - Si mentri vai a peri e ssi stanku mortu, cuarkerunu ti rishi com’ è bonu jiri a kavaddhu, assicutalu! Giufà abbuzzau, si susiu e ghiu appressu all’ omu chi cci fashia strata. Finarmenti arrivaru a putia. Giufà stanku mortu ci addumannau all’omu cual’ era a terza cosa utili. - Si purtannu na shesta china ri buttigghi fin’ o malasenu, cuarkerunu t’addumanna si boi sordi, assicutalu! A stu puntu, Giufà, si misi a bushiari: - Si cuarkerunu ti rishi chi di sti buttigghi unn zi nni rumpiu nuddha, assicutalu! Agghuantau a shesta e a sdivacau n terra. |
Giufà e a giustizia U patri ri Giufà, nfurmatu n antishipu, u fishi ammucciari luntanu. Kuannu i vardii arrivaru, Giufà unn z'attruvau e accussì a fashenna s'arrisurviu cu ttantu baccanu e nenti ri fattu. Ma u nomi di Giufà arristau scrittu no libbru niuru da giustizia, e i sbirri cuntinuaru a ccirkallu. Un gnornu so patri deshisi di fallu turnari e ttenilu ammucciatu n kasa, ma si prisintaru i gendarmi chi cci addumannaru: - Unn'è Giufà? U patri ci arrispunniu: - Ma nzumma, unn u vuliti capiri chi mme figghiu è mortu? Fashitimi u fauri r'unn ci pinzari chiù! Sintennucci riri a sso patri ch'era mortu, Giufà r'unn'era ammucciatu ushiau: - Ccà mi vuliti mprugghiari! Unn zugnu mortu! a facciazza vostra sugnu vivu e veggitu. |
Giufà e a shocca. - Giufà, viri chi cc'è a socca chi havi a kuvari l'ova. A pigghi, ci runi a manciari u mpastu ri canigghia e a metti arrè n kapu all'ova p'unn falli arrifriddari. Giufà, allura, pigghia a shocca, ci mpasta a canigghia e a pasci. A pasciu tantu chi jirita, chi cci jinkiu u cannarozzu di canigghia, e a fishi moriri affucata. Kuannu Giufà vitti a shocca morta, rissi: - E ora comu fazzu, ca lova s'arrifriddanu? ora mi cci aggiuccu ri supra! Si cala i causi, s'aisa a cammisa e ss'aggiucca n kapu all'ova. Vinni so matri e chiamava: - Giufà! Giufà! Arrispunni Giufà: - Ccà sugnu! Unn pozzu veniri, ki ssugnu assittatu n kapu all'ova, masinò s'arrifriddanu! So matri si misi a bushiari: - Malacunnutta! Tutti l'ova scafazzasti! Si susi Giufà e ll'ova erano tutti na picata. |
Giufà e u burgisi - Si ta firi a scurari na notti nuru supr'o tettu ru bagghiu, ti rugnu shent'onzi. Si t'arritiri, unn ti rugnu nenti. U nnumani Giufà si prisintau o burgisi e cci rissi di manteniri a prumissa: - Fishi comu m'addumannastuvu. Passai a notti n kapu o tettu komu vuliavu vui. U burgisi ci rissi: - Va bbeni! Ma prima rimmi comu passasti a notti. E Giufà ci cuntau: - A notti era fridda e c'era ventu gelidu. U tempu u passai a taliari a lushi ri stiddhi chi skiarianu a campagna. - Pirdisti! - rissi u burgisi - ti cuariasti ca lushi ri stiddhi, perciò unn meriti nenti!. Giufà unn nissi nenti e ssi nn'jiu nkuttumatu pinzannnu a vinnitta. Kuarke ghiornu ddopu nmitau n kasa o burgisi chi so addhuati. I fishi assittari n taula chi piatti ravanti, ma unn ci retti nenti ri manciari. Ddopu un pezzu ch'aspittava, u burgisi arrabbiatu ci addumannau: - Giufà, ma unn priparasti nenti di manciari? Giufà ci rissi: - M'aviti a scusari! havi na siritina chi koshu u cuscusu ma a pignata è ankora fridda. U burgisi si susiu e vvitti a pignata ru cuscusu pusata supra a ghiuckena luntanu ru cufularu unni Giufà shusciava u focu ku muscaloru. - Ki ciusci no focu s'a pignata è luntanu? - ci addumannau u burgisi. - Pi ffari arrivari u cauru na pignata. - Arrispunniu Giufà. - Ma chi ssi scimunitu? Komu pò u focu arrivari finu a pignata s'è accussì luntanu? - Ribbattiu u burgisi. Giufà ci arrispunniu suddisfattu: - Si a notti ra scummissa mi potti cuariari ca lushi ri stiddhi, si pò kushinari u cuscusu ku cauru du cufularu k'è assai chiù vishinu! Kaputa a lizzioni, u burgisi retti dushent'onzi a Giufà pi premiallu ra so spirtizza. |
Giufà e a ligna - Kurriti, kurriti, chi vi canusciu! Na rutta c'eranu latri chi sintennu ddha frasi, scapparu. Sintennuli scappari Giufà rissi: - Sa cu su' st'armali chi si scantaru ri mia! Pigghiau u mazzu ri ligna e trasiu na rutta unni attruvau na pignata chi bugghia. Pigghiau un pezzu ri carni e un pezzu ri pani e ssi misi a manciari.. Poi si misi a taliari n tunnu e attruvau un zaccu chinu ri sordi r'oru. U nfilau n mezzu e ligna e ssi nn' jiu n kasa. Kuannu arrivau no curtigghiu chiamau a sso matri chi parlava chi cummari: - Matri! Trasiti! - Ah! Si stanku Giufà? - Viniti ccà e stativi zitta. Giufà rapiu u mazzu ri ligna e ddetti u saccu chi sordi r'oru a sso matri. So matri, sperta, l'ammucciau subbitu e cci rissi: - Unn parlari cu nuddhu, sai! Pickì s'a giustizzia u veni a sapiri ni metti n ghalera a tutti rui. Mentri Giufà rurmia, so matri pigghiau passula e ficu sicki, acchianau supr'o tettu e n kuminciau a ghittalli supr' a Giufà. Kuannu s'arruspigghiau, Giufà vitti a passula e chiamau: - Mamma, mamma! - Ki bboi? - Ccà cci sunnu ficu sicki e rashina passula. - Pigghiali, figghiu meu! E' u signuri chi nni li manna! Unn gnornu, poi, a matri e sso figghiu happiru a sciarriarisi. - Si na fimmina tinta! Dammi i sordi chi ti purtai, masinò mi nkazzu e vvaiu no jurishi. So matri i sordi unn ci li vosi rari, e accussì Giufà si nn'jiu no jurishi. - Signor Giudishi, ci purtai a me matri un zaccu ri dinari r'oru e iddha unn mi li voli rari chiù! U giudishi cunvucau allura a matri. Kista avennu a ghiri no tribbunali rissi a Giufà: - Giufà, am'a ghiri no jurishi. Appena niscemu, tirati a porta! Giufà, bestia com'è, scippau a porta, s'a misi n koddhu e ssi nn'jiu no jiurushi nzemmula a sso matri. Kuannu arrivaru, u jurushi cci rissi: - Aviti a dari i sordi a vostru figghiu! - Eccillenza! Unn miri chi me figghiu è pazzu. Ki havi a porta ri n kasa n koddhu? Giufà allura rissi: Signor giudishi, pi sta porta mi chiuveru ri supra passuli e ficu sicki. U iurishi, ravanti a tanta babbasunia , rissi: - Pickì viniti da me? nun viditi ch'è mattu?!? |
Giufà, l'omu ru muru Appena arrivau fu ssalutatu don omu ch'era appuiatu o muru vishinu a porta ru paisi: - Salutamu a bossia! Si cci servi cuarke kosa sugnu ccà pi sirvilla. - Vinni o paisi, pickì ha pigghiari pi fissa a Giufà. Mi sai riri unn'abbita? - Ma shertu! - arrispunniu l'omu - U va cerku jò! ma finu a kuannu tornu mi tinissi stu muru p'unn fallu cariri. - E ssi nn'jiu. Passau l'ura di manciari, e u viddhanu aspittava addijunu. Si fishi sira, e u viddhanu stanku tinia ankora u muru. Ora c'era un mecchiareddhu ch'abbitava ddha vishinu, chi ss'aia vistu tutta la farsa, e kuannu happi pietà ru viddhanu, ci addumannau chi ffashia ankora ddhochu e pickì unn zi nn'jia n kasa. - Aspettu a Giufà. - Arrispunniu - Un omu mi rissi di teniri stu muru fin'a kuannu unn turnava cu giufà. - Ma chiddhu era Giufà! - rissi rirennu u vecchiu - Tu pigghiau pi fissa prima chi tu pigghiassi pi ffissa a iddhu. O poviru viddhanu unn ci arristau ki turnarisinni a so burgata. |
Giufà e ll'omu sceccu Strata fashennu, unn z'addunau chi ddui latri cc'jianu appressu. A un certu puntu unu r'iddhi, asciugghiu a corda ro coddhu ru sceccu, e ssi l'attaccau iddhu, mentri u so cumpari si ni scappava ca vestia. kuannu Giufà si vutau e, alluccutu, vitti ch'o postu ra vestia c'era un omu, ci addumannau: - E u sceccu unn'è? L'omu ci arrispunniu: - Jò sugnu! - Ma com'è possibbili?!? - Si maravigghiau Giufà. - E' possibbili! Un gnornu jò avia cuntrariatu a me matri e iddha ci addumannau o Signuri di farimi addivintari sceccu. U nnumani, kuannu m'arruspigghiai, avia addivintatu sceccu. Poi me matri mi vinniu o mircatu unni vui m'avvattastuvu! Ora, grazi a Ddiu, me matri mi pirdunau, e accussì turnai a essiri omu. - E ora chi turnasti omu, komu mi poi essiri utili? Va! Vattinni pa to strata! E mentri u sciugghia cci rissi: - E unn fari arrabbiari chiù a tto matri! A simana appressu, giufà turnau o mircatu p'accattarisi un sceccu, e truvau u stessu armalu ch'avia accattatu setti jorna n arrè. S'avvishinau e cci rissi a zucc'aricchia: - Babbiuni! Fashisti arrabbiari arrè a tto matri! Unn t'avia rittu r'unn u fari chiù? Meriti d'essiri propriu chiddhu chi ssì! |
Giufà e a pignata pristata Giufà dishiriu di raricci na lizzioni. Un gnornu ci addumannau na pignata e u nnumani matina ci a turnau n arrè ku tanti grazi, ma u vishinu happi a surprisa di viriri na pignata chiù nica rintra a kiddha ranni chi cci avia pristatu. - Sock'è? - ci addumannau a Giufà. - Karu me vishinu, stanotti a to pignata figghiau sta pignateddha, ki ora è tua. U vishinu si pigghiau u rui pignati e pinzau chi giufà era veru un babbiuni. Dopu na para ri jorna, Giufà si fishi pristari arrè a pignata, ma unn ci a turnau chiù. Accussì u vishinu vinni a ddumannariccilla. - Unn zapisti chi ssuccessi, caru vishinu? A sira stessa chi ma pristasti, a pignata si ntisi mali e morsi! - Morsi?!? - ushiau u vishinu - Ku ha mai ntisu na pignata chi mmori? Ki storia mi cunti? - Si na pignata pò nasciri, pò puru moriri! Unn ti pari? Arrispunniu Giufà. |
Giufà e u shauru d'arrustu Kuannu finiu ri manciari, si cci avvishinau u patruni ra putia e cci addumannau di pacari u profumu di l'arrustu. U povir'omu si vitti passari vishinu a Giufà, chi kanuscia, e ci addumannau r'addifennilu. Giufà ci pinzau, poi rissi o vucceri: - kuantu dinari ci addumannasti pu profumu ra to carni? - Shinku dinari. - Ci arrispunniu l'omu. Allura Giufà pigghiau ri n zacketta na munita ri shinku dinari e a fishi scusciri supra u tavulu. - U sintisti u scusciu ra munita? - Ci addumannau Giufà. - Shertu! - Arrispunniu l'omu. - Allura cunzidira u scusciu ri ssa munita komu pacamentu ru profumu da to carni. |
|
|
|