La lingua siciliana e una lingua ?
Basta andare a leggere il libro rosso dell' UNESCO dove dice che il siciliano è
una lingua e, per i molti ignoranti che non lo sanno, è anche una lingua tra le
piu antiche.
Chi va a vedere il libro rosso dell' UNESCO, lì c’è scritto a caratteri cubitali
che la lingua siciliana e una lingua parlata non solo in Sicilia ma in tante altri
parte del mondo grazie ai sui immigrati.....
Il discorso è delicato. I dialetti non differiscono dalle lingue dal punto di vista
strutturale, chi decide quale è lingua e quale dialetto nella società? La lingua
è quella parlata negli uffici e nelle situazioni formali, e quella parlata solo
in famiglia o con gli amici non è una lingua. Se si usano entrambi gli idiomi nelle
situazioni formali si chiama diglossia.
Il siciliano dal punto di vista storico e letterario è una lingua, dal punto di
vista sociolinguistico, no. La glottologia ha delle regole e parla chiaro... chi
ha competenze in questi ambiti sa come stanno le cose
Come già detto, il confine tra lingua e dialetto è molto labile. C'è una definizione
di lingua che rende l'idea "Una lingua è un dialetto con l'esercito"...non si può
parlare liberamente di questo argomento dando degli ignoranti agli altri, anche
perché è bene informarsi su tutto prima,
e poi non denigrando alcun idioma. Da un punto di vista strutturale, ad esempio,
l'inglese e il napoletano non hanno differenze: hanno i verbi, gli avverbi, i nomi,
ecc...la differenza sta nel fatto che l'inglese è la lingua di una nazione e si
usa in contesti formali...per usare un'altra definizione "è un dialetto che ha fatto
carriera"
Diverse parlate regionali sono state riconosciute dal'UNESCO come lingue distinte
dall'italiano (e non come dialetti di quest'ultimo) ma non godono di alcun riconoscimento
o tutela da parte dello Stato Italiano:
Non esistono criteri scientifici o universalmente accettati per discriminare le
"lingue" dai "dialetti", anche se esistono alcuni paradigmi, che danno risultati
spesso contraddittori. La distinzione esatta è pertanto soggettiva, e dipende dal
proprio sistema di riferimento.
Le varietà linguistiche sono spesso definite "dialetti" piuttosto che "lingue":
- perché non riconosciute come lingua letteraria, non avendo una letteratura propria
- perché alla comunità dei locutori della varietà non corrisponde alcuno Stato a
sé stante che la riconosca come propria, o alcun gruppo etnico che si riconosca
e venga riconosciuto come tale
- perché non sono utilizzate per redigere documenti ufficiali
- perché mancano di prestigio presso i locutori e/o presso altri
il siciliano non è una lingua perchè, a parte la prima, ha tutte le altre caratteristiche
del dialetto (ne basterebbe una per definirlo dialetto)
Quali parametri usa l Unesco per definire quando un idioma o un dialetto o un vernacolo
puo' esser definito una Lingua?.....A meno che le regole siano cambiate (e sarei
anche qui curioso di sapere come dove quando e da chi sono state cambiate)...Una
parlata, per dirla in semplici parole.....e' come una casa se manca un muro o fondamenta
o tetto o porta o finestre non si puo definire Casa tanto per far piacere alla gente..Una
Lingua ha dei parametri molto precisi e definiti....E non credo che i vari dialetti
Siciliani abbiano una propria Sintassi, Nomenclatura , Grammatica etc etc .....
viene considerata una lingua perche c'è una collezione letteraria scritta in siciliano,
infatti una lingua per essere definita tale deve avere degli scritti su di essa
( cioe fatti di quella stessa lingua).
![]() |
Ne banni mei | Sishilianu |
|
Sa cuantu ri viautri hannu statu a Mozia, ma veru picca ci hannu jutu komu ci jivi jo. Di Birgi finu e salini ri S. Lionardu, l' isula si viri luntanu tutta china r' arvuli, e vveni subbitu u pinzeri chi cci vurria na varca pi gghiricci. Accussì jo e mme mugghieri unn ci pinzamu chiù e nni misimu a passiari nall' accua vascia. Poi iddha si nni turnau n terra e gghiò arristai sulu, n mezz' o mari, a ttaliari dh' isula chi ttanta storia havi rintr' e so costi. Taliava alluccutu ddha unni ci foru fenishi e greshi ne temp' antichi, e vverri e granni shiviltà, e gghiò, ch' abbitu ka vishinu, chi nn' aiu sempri ntisu parlari, e ki sempri l' haiu vistu jennu ri n Trapani a Marsala, unn ci aiu statu mai! Mentri pinzava sti cosi, i me peri, passu ropu passu, caminavanu comu nkantati p' a gghiri ddha. Accussì, m' attruvai ku l' accua o pettu e, taliannu n arré, m' addunai ch' era a metà strata tra l' isula e unn' è ch' eramu niautri, e mmi rissi: "ma si ssugnu a mmetà strata e vvaiu avanti u funnu pò gghiri a 'cchianari, no chiù a scinniri". Accussì dishidivi r' jiri avanti. U funnu è anticchia fanghusu. ogni ttantu c' è cuarke petra, ki taliannu ri fora si viri ru culuri, pa lushi chi c' è. Pi na rishina ri metri m' appi a gghittari a nnatari pickì l' accua m' arrivava cuasi o coddhu, ma unn ci nn' avissi statu bisognu. Finarmenti arrivai all' isula. Mi ntisi comu s' avissi vinciutu i fenishi, e ddifatti jivi a konkuistari (scausu) i sò terri. Ngrisi, tideski e autri, cuantu genti strània c' era ch' avianu vinutu cu battellu! Si vvuliti sapiri com' è viniti a talialla , e ssi v' a firati, fashiti com' a mmia . . . jiticci a pperi r' unn' e gghiè, di Birgi o di S. Lionardu, ma avvisati i parenti, e unn fashiti com' a mmia, chi mme mogghi staia chiamannu i carrabbineri, a capitaneria, i viggili urbani, e tutta a genti ri dha vishinu era già allarmata. |
* * *
Ogni vvota chi ghia a Santu Vito (Lo Capo), passannu supr' o pontacciolu ra shumara taliava a destra p' a ghiri e muntagni e vviria na ranni vaddhata cu tanti arvuli virdi, e vviola ch' acchianavanu p' a ghir' on bagghiu, e pecuri abbiati. "Na ota o l' autra ci ha ghiri", fashia n menti mia. Un gnornu mi dishidivi, e accussì m' attruvai a passiari nall' erva auta a ciank' o shumi chi scinni ru monti Speziali. N tunnu c' eranu shimi ri muntagni di petri arsi, e cca ssutta m' attruvai n mezz' a stu virdi, i pecuri ki pascianu libberi no chianu; chiù ar autu c' era un gruppu di fasceddhi r' unni i lapi runzavanu fin' a cca ri shur' e n ciuri. Luntanu, i shankati ri muntagni si juncinu e formanu na scarpata unni c' è na trazzera ch' acchiana fin' o 'Passu ru lupu'. Ma chi c' era addhabbanna? E cc' jivi. Accussì sunnu i muntagni vishin' a mmari na sti banni: petri abbrushati ru suli e terra sicca. I chiantimi criscinu terra terra n mezz' e petri. Sulu i Parmi Nani fannu cuarke macchia di virdi scuru. Puru u cori sicca a kaminari na sti viola. M' attruvai cu stu suli chi m' accupa, petri arsi nfucati a vvista r' occhiu, un celu chiaru e vvacanti. Veni ri chianciri. Anzi no, mi scordu tutti cosi; tutti i cosi boni e ttutti i cosi tinti. Sugnu sulu supr' a sta muntagna tra shelu e terra. Happ' a 'rrivari a vviriri u mari pi sentimi megghiu. Appuiannu i spaddhi nna na rocca, m' assittai o bordu ru sdirrupu e allargai u pettu a ciariari l' aria di mari ch' acchianava, e u shauru di sarvaggiumi. Luntanu, na velisheddha sulatia navigava. Cca mi parsi u shentru ru munnu. "Unn t' arrenniri", mi rishia dha friscura carrica ri shauru chi mi strisciava n facci. E accussì a ffari. Vogghiu u sirenu n tunnu ammia, komu sta visioni di mari |
* * *
|
|
|
N punt’ a mmari ra shittà ri Trapani c’ esti a ‘Turri di Ligny’. Turri spagnola chi talia du’ mari: u mari Meditarraneu a mmanca, e u mari Tirrenu o latu dhittu: esti a punta ru peri di l' Italia. Rarrer'a turri s' allongha, pi kuasi milli metri, na filata ri scogghi chi spartinu i ru' mari. Kuannu c' è mmari mossu no latu mediterraneu, u Tirrenu è karmu, e, o cuntrariu, kuannu è mmossu u Tirrenu è karmu u Mediterraneu . Kissu viria jo ogni vota chi gghia rarrer' a turri, kaminannu supra o scaluni chi ci firria n tunnu, a taliari dhi ru' mari ranni ranni; o cuannu aspittava i timpurala ch' acchianavanu ri n facci, cun celu attunniatu niuru, e llampi ch' agghiurnava tuttu u munnu, e trona chi mi sbattianu chi spanni a mmuru. Pi ttutt' i voti chi cci aiu vinutu, supra dhi scogghi unn ci aiu vistu mai a nuddhu. Ma comu mai? Kauru di moriri, e, unn avennu nenti ri fari, mi vinni n menti r' jiri a scugghiera di Ligny, e cci jivi. Ka machina arrivai fin' o spiazzu ravanti a turri, a pperi caminai supr' o scaluni n tunnu, finu n facci a mmari. Poi misi u peri supr' o massu chiù vvishinu e agguantannumi cuminciai a scinniri ri petra e n petra. I scogghi sunnu comu lami chi nescinu r' a mmari. E' mmegghiu aviri i scarpi pi kaminaricci. Poi unn zi pò gghiri chiù avanti, autri scogghi sunnu chiù ddha, ma c' est' un kanaluni n mezzu. E mi spugghiai. Ri n cima o scogghiu mi jittai a kapuzzuni nall' accua funnuta e chiara tra ummira e ssuli, ntra ru' mari; è komu nautru munnu. C' esti n' ondata ri currenti chi va e vveni ron latu all' autru, e lassannumi purtari m' attrovu non minutu nall' autru mari. Mezz' ura n arrèri era chiusu n kasa affumazzatu ri sigaretti, e ora n tempu ri nenti m' attrovu n punt' on munnu ri lushi e ummira, kulura d' estati e ssapuri arzenti e ciauru ri mari; moddhi arghi unni mi pozzu assittari e ppisci chi mi natanu n tunnu; luntanu ri tutti, eppuru rarrè n kasa mia. E cca unn meni mai nuddhu! Unn zannu chi si perdinu. Autru chi Hawai! |
* * *
|
|
|
Nall' Arpi Bavarisi, kuannu travagghiai n Germania, mi piashia arrampicarimi p' a ghir' ar autu ne shimi ri muntagni. Na vota, accampatu no vasciu, taliava na scarpata ch' acchianava dhitta dhitta, e n menti mia mi fashia a strata ch' avia a ffari pi scanzari i scogghi, passari r' unni c' era chiù appigghiu, pi fari a via chiù fashili. E m' avviai. Kuntentu satava a peri nghuitti ri petr' e n petra fin' a kuannu arrivai a scarpata, e kuminciai a 'rrampicarimi. Na manu cca, un peri ddha, mi muvia comu na rascatigna, e m' avvishinava sempri chiossai o puntu ch' avia stabbilutu prima, unni m' avia a spustari a sinistra. pigghia e ssuccessi chiddhu ch' unn avia a succeriri: U puntu unn' avia a 'rrivari iu unn era ddha unni staia taliannu, ma vinti metri chiù sutta. Unn zacciu si t' hai arrampicatu mai ne muntagni, senza cordi. Jiri n arré ne scarpati virticali è mpossibbili, perciò m' appi a 'rrampicari sempri chiù supra a ssicunnu l' istintu e l' esperienza ch' avia. Soccu passai u sacciu sulu iu: lu scantu e lu spaventu di cariri e sfrashellarimi! Shircava tutti li nkagghisheddhi unni nfilari i jirita, tutti li pirishina unni appizzari a punta ri peri. Accussì m' arrampicai p' unn zacciu cuantu tempu. Taliava p' a ghiri ar autu . . . cci avia a 'rrivari! Unn pinzai chiù nenti. Unn avia né scantu né pinzeri. Sintia sulu i musculi chi mi tinianu attaccatu a li petri, e ki mi tiravanu p' a ghir' ar autu. A 'Stiddha Arpina' mi l' attruvai di corpu ravanti. Era o bordu ru chianu virdi chi nkuminciava unni finia u sdirrupu. Appi comu un lampu di filishità. Ku amuri a cugghivi ( a tinni pi anni no portafogghiu), e mmi misi a curriri no chianu appressu all' armali sarvaggi chi s'attruvavanu ddha supra. Jorna accussì unn zi ponnu scurdari. |
* * *
Frivaru. M' attruvai a scinniri ru Munti (Erishi) ca me 'deuxchevaux' (Citroën AK, na furgunata di l' anni 70), e, arrivannu a S. Matteu, pigghiai a trazzera a destra chi scinni o faru. Avia finutu ri chioviri, e ora l' aria paria asciutta, puru si fashia friddu e u shelu era accupusu. A fini ru pezzu asfartatu, a strata addivintava pitrusa, e ppoi, arivannu p' a gghiri dha sutta, balatata cu pitruna attunniati ch' arrivai cuasi sciddhicaddhu fin' o chianu. A peri, firriai n tunnu o faru anticu. M' affacciai di supr' o llavanku ch' hav' a essiri un triccentu metri autu, r' unni si viri Pizzulonghu n mezzu all' arvuli, a costa scugghiuta unni l' onti va sbattinu scumusi, e ll' orizzonti, n' ammassu di niulati niuri una a nkuppulari all' autra, e tutti appuiati supr' o mari. Mezz' ura passau prima chi m' arruspigghiassi ri dhu nkantu. Poi acchianai na machina e vulia turnari n arrè: arrivai a surari friddu! L' aria paria asciutta, ma ankora unn avia sciarbiatu, e i roti lordi ri fanghu sciddhicavanu supra dhi balatuna attunniati, c' unn ci fu vversu r' jiri avanti, anzi a machina sciddhicava n arrè. Mi n' app' a ghir' a peri. Pigghiannu r' accurzu, ri n mezz' all' arvuli, vitti na casa vecchia chi paria na mànnara. E difatti chissu era. Nta n' agnuni c' era focu addumatu, e pecuri ammassati ri latu ch'aspittavanu. E ppoi u vitti. Aggiuccatu supr' a na ghiuckena, vutatu r' a bbann' a muru, cuataliatu rintr' on kappottu vecchiu, kun birrittuni ri lana calatu fin' o coddhu, c' era un kristianeddhu. Stetti alluccutu a taliallu. E iddhu c' unn zi muvia! M' avvishinai scanzannu i ziddhuli ri pecuri, e u tuccai leggiu na spaddha: " Uhmm! ", ntisi. E poi finarmenti ci parrai. Iddhu unn zi mossi manku run centimetru, ma m' arrispunnia. Pariamu du' cristiani ch' arraggiunanu nton zalottu: Ri pecuri, ru tempu, ra machina ch' unn acchianava, e ppoi mi rissi chi pi turnari n Trapani mi cumminia scinniri ron kanaluni chi si rapia anticchia chiù nn avanti. U salutai, e accussì fishi. U ventu friddusu ch' acchianava r' a mmari, rintra dhu canaluni addivintava na shumara d' aria gelida. Jo unn era priparatu a stari fora n mezz' o friddu, e u sacciu jo soccu passai nthra fratti vagnati e scogghi sdirrupati, a scinniri chi ammi nzuaruti, i manu e i vrazza aggragnati, e a facci chi paria di marmu. Ma finarmenti, ddopu, arrivai n kasa. A machina l' app' a ghir' a pigghiari a simana appressu cuannu u terrenu asciucau, pi putilla nesciri di dhu nghippu. |
* * *
Kuannu travagghiai a Pantelleria, mi rishianu ki nta sherti nuttati di shelu serenu, si viria a lushi di na shittà di l' Africa (Kelibia). E ki mu fishi scappari?! E kurru a taliari. Pi na pocu ri notti, m' arrampicai supr' on timpuni di terra brushata, e, sapennu r'unni spuntava e ssi curcava u suli, taliava luntanu versu sud, unni ci avia a essiri l' africa; p' a ghiri all' ecuatori. Unn ci fu nnenti ri fari! Lushi ch' unn potti viriri! E mmu scurdai. Spissu, n kasa, taliu nall' atlanti giograficu i posti unn' è ch' haiu statu, o unn' è chi vulissi jiri. Na vota taliannu Pantelleria mi vinni n menti a lushi di l' Africa. Puntannu a Pantelleria, shircava, versu Sud, unni ci putia essiri na shittà ki fashia tanta lushi: Nenti! Sulu mari apertu. E mm' addunai, ki tannu unn avia a taliari versu Sud, ma versu Est. Scuatretta e kumpassu, pigghiai na para di misuri, e arristai alluccutu. Rispettu e paralleli giugrafishi, kuasi mezza Sishilia è chiù vishinu all' ecuatori di tanti shittà e paisi ra Tunisia e di l' Algeria. Penza Pantelleria, o, chiossai ankora, Lampedusa, k'hann' a esseri cuasi Mau Mau. Avia, jo, ki vviriri lushi, taliannu versu Sud, assittatu n cima a dhu timpuni ri tuffuna di lava arsa! |
* * *
Shertu ch' un picciottu, ki vva travagghia luntanu ra Sishilia ne paisi nnustriali ru Nord, s'attrova veru stranu. Cca i cosi sunnu accussì assulati e palisi, cca puru i sintimenti ra genti parinu trasparenti com'u cristallu: Kuannu si odia si odia, kuannu si ama si ama. Komu si ponnu ammucciari sti cosi sutta sta lushi nfucata ri suli? O cuannu ci sunnu timpurala ki pari chi c' è a verra n celu, nta trona e lampi e mitragghiati r' accua, si ponnu aviri pinzeri pacati? Viri ddha, nmeshi! Cu cori annibbiatu, unn zi ama e unn zi odia. Si hannu relazioni; umani, amurusi, r' affari . . . Un zishilianu chi cci arriva, pari un kavaddhu nfucatu rintr' on zalottu ri fimmineddhi. E ppi mpararisi a kampari ddha, ci nni voli tempu! |
* * *
Pi anni travagghiai n Germania di notti nta na fabbrica tessili; de reshi di sira e setti a matina. A notti versu e rui fashiamu un kuartu r'ura di pausa, e gghiò n'apprufittava pi ripusarimi. U chiù di li voti, mi stinnigghiava supra e scatutluna di matassi di filu, e kuasi rurmia. Unn era na bella vita chi fashia. E kuannu a notti mi ripusava, mi vinianu n menti tanti pinzeri. Ma na notti chi mi truvava accussì, mi successi na cosa k'unn mi pozzu scurdari chiù fin'a kuannu campu. Stinnigghiatu com'era, pigghia e nton momentu ntisi a me nonnu Mommu ki s'appuiava supra ri mia e mi taliava komu si mi vulia riri cuarke kosa. Era accussì vishinu chi si rispirava sintia u so shatu. Satai all'aria, scantatu mortu di soccu mi staia succirennu. E cci nni vosi pi kapashitarimi. Pinzai a me nonnu Mommu luntanu n zishilia: Sa s'era ankora vivu!? Soccu mi potti succeriri ssa notti? |
Mi pari r' essiri addivintatu ntellettuali. Ora chi mi fishi u situ, vulissi chi n tunn' a mmia tutti mi rishissinu "Ma comu sì bbravu!", "Ma sì n arca ri scenza". Mi scurdai chi stu situ u travagghiai notti ddopu notti p' armenu na rishina r'anni. Mentri u jornu travagghiava a mmartiddhiari, a ttagghiari, a ssardari lameri arrugginuti, sfunnati e nzivati di fanghu e di rassu, affumazzatu e anniuriatu, ne navi di ferru, a notti mi dedicava, cu l' occhi picchiusi, a scriviri "Tag HTML", a rridimenziunari e truccari fotografì, a scriviri frasi n bellu talianu. E ora m' attrovu cca! cu ttia chi stai liggennu sti palori mei. Tutti rui unn ni putennuni parrari. Ma c' è un zistema chiamatu 'Guestbook' o 'Forum' unn' è chi, ku voli, pò trasiri no situ, partishipari e lassari un zalutu, un kummentu, un kunzigghiu, a ku ci ha persu u sonnu supra. Ha ssapiri chi na me famigghia, riscendenti di viddhani e operai, tant' istruzuioni unn aemu; no sulu curturali, ma manku ri vita. Semu genti semplishi pickì cosi belli e sofisticati unn ni canuscemu. Ma jò mi misi n testa chi maritannumi avia a kanciari vita, nkuminciannu ru manciari: Nenti chiù pasta ca sarsa tutti li jorna, e pupetti ca sarsa, e stufatu ri carni ca sarsa. Nna televisioni e ne rivisti fashianu a biriri cosi bboni, ddilizzi e prilibbatizzi chi ssulu a pinzaricci mi rapi a fami. e kuminciai a 'ccattari: - Bisteckieri eletthishi e bisteckieri pi ssupr' o gas, n' am' avutu na cuattrina. - Cuattru yogurtieri: una ma fishi jò cu ferru ri stirari mpustatu sutta supra. Una tunna, ma i buatti ri vitri eranu nichi e kummattusi ri puliziari. Nta nautra ci accattai i buatti chiù rossi a pparti, ma virennu chi me mogghi e i me figghi yogurt unn ni manciavanu, pinzai chi ss' autri eranu cummattusi puru a rapiri (a ffallu u yogurt ci penzu sulu jò). Allura accattai chiddha a un litru a la vota, e a llithra l' haiu jittatu, puru si ghiò mu vivu a litrati. - E ppignati: A pignata chi ggira sula, pi ffari u risottu. A pignata a prissioni. A pignata chi koshi a vapuri. E ttutti l' autri pignati cu funnu duppiu un gniritu, o larghi cuantu a cuarara 'i Capashi. - E tutti l' autri attrezzi: Spremi-succu, spremi-agrumi, frullatori, master chef, mpasta farina, rratta ghiacciu pi ffari i graniti, gelatera, arrusti-pani, fornu a microonti. Mi fermu, e ssa cuantu mi ni scordu. E ku n tuttu, vota ggira e ffirria, u sabbatu e a ruminica, n' attruvamu tutti n tavula, e ssap'iddhu pickì aemu ravanti sempri pasta ca sarsa e pupetti, ... o a fittina. Unni vogghiu arrivari cu stu riscursu? M' haiu rigistratu armenu a na rishina di 'Forum' e 'Guestbook': E kistu unn è bbonu pi kiddhi chi trasinu no me situ! St' autru unn zi pò pirsunalizzari, kiddhu è troppu cumplicatu, n zumma cummattu sempri cu sti 'Forum' e sti 'Guestbook', ma a pparti cuarke anima piatusa, a vvenimi a llassari un zalutu unn meni mai nuddhu. Sti 'Forum e sti 'Guestbook' sunnu comu l' attrezzi ra cushina ri n kasa mia, si scantanu tutti a usalli. |
* * *
Nall' anni '80, kuannu nkuminciai a murritiari cu computer, c' eranu u Vic 20, u commodare 64 e nautra para di marca nghlisi. Era fashili tannu. Eppuru programmari na semplishi operazioni, pi unu spraticu, era comu n' avvintura. Ci rishivi o computer 'fai 2+2=": e iddhu ti stampava '4'. Kunta di unu a centu e stampami i numari: e ti stampava tutti e centu i numari. U fattu chi na machina fashia soccu vulivi paria na cosa di l' autru munnu. Allura t' avvinturavi a fari cosi chiù diffishili . ? .? . ? . I numari du lottu! Media, frecuenza, nisciuti totali, urtimi nisciuti. Battivi migghiara e migghiara di numari pi daricci a manciari o computer. Ammaccava u buttuni e ssi mittia a travagghiari, stava dui tri gghiorna sempri c' un occhiu russu addumatu, e a ssicunnu i calculi chi fashia ogni tantu stampava un ternu, ch' era chiddhu ki gghiò, a ssenzu, avia a ghiucari. Ni stampava cuarke migghiaru; e kuali avia a ghiucari? Allura strincia a magghia pi pigghiar menu terni, macari cuarke cintinaru. Arrivava u sabbatu, e nta tutti i terni un c' era manku un numaru nisciutu. Pi la virità un gnucai mai veramenti. Vulia truvari un zistema ki gghiò jucannu anticchia ri sordi ogni simana putia campari di rennita. Sistema ch' unn potti arrinesciri. Ma kuannu penzu a ddha machinetta chi era u Vic 20, mi maravigghiu a kuantu cosi mi fishi mparari supra i computer. Ah! si lu fashissi ora! Ci haiu un komputer ch' arraggiuna. Ogni tantu sugnu stanku di scriviri paroli e mi fermu a taliallu; e viu chi havi l' occhiu russu ki cci lampia: sta ppinzannu! E' ntilliggenti, l' occhiu spertu chi lampia! No, komu u Vic 20. A scummissa ki ssi cci rishissi 'Rammi un ternu pa simana appressu!', kapashi ki mi fashissi addivintari riccu. |
* * *
E ku è ch’u sabbatu unn ha ghiutu macari na vota a farisi na manciata ri pizza? Ma r’unni veni sta pizza? Shertu u sapemu tutti com’è fatta, ma r’unni spuntau? Kuannu iu era nicu abbitava n kampagna, e n kasa mia si fashia u pani na vota ogni kuinnishi jorna. I vasteddhi si sarvavanu ne maiddhi, e u pani si mantinia bonu pi manciari pi tuttu ssu tempu. Ogni vvota chi si fashia u pani era com’un gnornu ri festa. U shauru ru pani sfurnatu unn zi po’ chiù scurdari, ku lu canusciu. Pur’o chiù spitignusu si ci rapia a fami. Si cominciava a matina prima chi spuntava u suli. I me stavanu mezzurati, ki manu chiusi a pugnu, a mpastari a farina, a rivutalla e a darici u giustu sapuri cu sali e ku shiminu. Poi si fashianu i vasteddhi e supra si cci fashia appizzari a giuggiulena. I vasteddhi avianu a dimurari quarke urata. U tempu di camiari u furnu. A vota ru furnu, ku focu e ku fumu, niuriava, ma appena cuariava a temperatura giusta, kuminciava a nchiariri, e tannu era ura di nfurnari. L’urtima vasteddha unn minia nfurnata, vinia spartuta. Mità pa sciavata e mità pi miliddhi. Iu u scuprivi ora ki sciavata è na parola arabba: Scia-bat. Ma tannu chi m’intirissava! Aspittava sulu chi finianu di sfurnari u pani, e poi l’aiutava macari iu a fari a Sciavata. Va pigghia l’ogghiu! Va pigghia u rianu! E iu curria comu n’ariddhu, tuttu cuntentu di soccu m’aspittava ri manciari nta nautra mizzurata. A sciavata crura vinia spannuta chi irita supr'o tavuleri, e kuannu era larga e dduppia o puntu giustu, si nzapuria supra ku ogghiu, pumaroru, rianu, sardi salati o tunnina, oppuru cu furmaggiu, a ssicunnu soccu c'era nn'o momentu n kasa. Ah! lu shauru pi tutta la matinata! e ki ssapuri ch'avianu dhi beddhi sciavati! Unn n'assazzai mai una revia. Ma viautri già u sapiti! i sciavati ri tannu eranu kiddhi chi ora si chiamanu pizzi. Siti raccordu ch'i pizzi sunnu boni ri manciari? Uhmmm! gnam gnam! |
* * *
Kom'è fashili ora ch'avemu i machini fotografishi diggitali, e no compute prugrammi comu u Photoshop. Na ota kuannu fashiamu i fotografì (n bianku e nniuru) e ss' jia no fotografu pi falli sviluppari, si viria a kistu ki pighiava i negativi, li mittia nton strumentu ca lushi, e taliannucci rintra viria si cc'era cuarke macchia na facci, cuarke nneu, cuarke occhiu picchiusu, e allura pigghiava na matita, a mmia mi paria matita, si mittia na lenti e nkuminciava a kancellari i ddifetti. Ne fotografì unn zi viria nenti di soccu avia fattu iddhu, ma i fotografì vinianu sempri bboni. Ora, ku è gghiè pò fari fotografì, modificalli e truccalli. Viriti ssi rui fotografì sutta? E' na fotografia run kristianu. Pigghiai a mezza facci sinistra, a cupiai a destra, l'accuppiai cu kiddha sinistra e ffishi na facci nova. Poi pigghia a mezza facci destra, a cupiai a ssinistra, l'accuppiai cu kiddha destra e ffishi na facci nova. N kunklusioni, i rui facci sutta sunnu a stessa facci di na fotografia. Una è dui mezzi facci sinistri e ll'autra è dui mezzi facci destri. |
|
|
* * *
|
Peppi Caiazzu, ntisu "Caiuni", scola e sturiu nun ni vosi e miruddha n testa
n'avia veru picca; iddhu però si criria lu stessu omu spertu e sulia riri:
"A la scola ci vannu chiddhi gnuranti ma chiddhi chi già su' sperti unn
hannu bisognu di jiri a la scola”. Stu picciottu era figghiu di Don Mariddhu ntisu 'Panicunzatu' pickì era putiaru e ogni matina fashia lu pani cunzatu cauru cauru e lu vinnia a li sturenti. Iddhu unn avia sciutu mai lu nasu fora di lu so paisi, manku pi ghiri surdatu, picchì era figghiu unicu di patri anzianeddhu. Na vota, pi darisi mpurtanza, si fishi rari li sordi di so patri, e partiu cu lu trenu pi Roma. Dhà si misi a tampasiari strati strati abbaruccannu ravanti li negozzi e kull'occhi ri fora taliava tutti dhi fimmini beddhi ki ci passavanu allatu kuasi a tuccallu. Ntantu, avennu caminatu assai, ci vinni fami, perciò lu primu risturanti chi vitti, si nfilau e s'assittau. Si manciau un zaccu ri pitanzi accussì duci, ki iddhu nun avia mai sarzatu n mita sò, e manciau a lu solitu r'iddhu ku na fami di lupu. A cianku r'iddhu c'era unu misu n kacaticchiu k’un mistitu scuru e kravatta russa, un ciuriddhu all'occhiettu e lu fazzulitteddhu bianku ki ci niscia fora di la sacketta nica di la giacca; era mairu e spitignusu; kuannu chistu vitti a Pinuzzu comu manciava, ci rapiu la fami puru a iddhu e si manciau tutti li so' pitanzi. Pi la cuntintizza, chiamau lu cammareri e, a mmucciuni, paau lu pranzu puru di Pinuzzu. Kuannu Pinuzzu jiu a paari lu cuntu, lu cammareri ci rissi ch’unn c’era nenti di paari. Iddhu arristau comu un cinku liri scanciatu, picchì sapia chi propriu a Roma si paava assai. Ntantu si vosi fari na passiata Roma Roma stannu assittatu nta lu trammi; accussì a lu primu trammi chi si firmau davanti r'iddhu, ci acchianau trasennu di ravanti, perciò nuddhu ci fishi paari bigliettu. Lu stessu fishi a lu ritornu; perciò si pirsuarìu ki nta lu trammi nun zi paava. A la scurateddha, vitti un kafè unni la genti trasianu a frotti, era tuttu novu e lushìa; c’eranu shuri a tutti banni, specchi a li mura, e tanti cammareri vistuti comu li vardii di lu so paisi. Kisti subitu lu fishiru assittari e ci rèttiru a manciari cosi ruci e a biviri azzusi e rasoliu. Iddhu, vulennu paari, lu cammareri tuttu mmaravigghiatu ci rissi chi nun c'era nenti di paari, e accussì puru sta vota si nni nisciu chiù kunfusu chi pirsuasu; nun z'addunau però ki davanti la porta c'era un tabbilluni unni c'era scrittu k'un si paava p'agguriu, pickì era un bar ch’avia apertu lu stessu jiornu. Accussì cunchiuriu chi a Roma puru a lu bar nun zi paava. Pinuzzu avia pigghiatu ustu a tutti sti cosi e pinzava già ki a Roma ci avissi arristatu pi sempri, ma ci successi un fattu ki lu fishi turnari di notti e notti, a lu paisi: staia passiannu tuttu cuntentu, taliannu Roma chi staìa addumannu tutti li lushi di la notti, kuannu ci vinni di fari lu so bisognu. A la prima vardia chi vitti ci addumannau, e kiddu ci nzignau un postu dhà vishinu. Kuannu staia pi trasiri, un kristianu vistutu comu un karrabbineri, ku tantu di birrittu, vosi paatu lu pizzinu pi trasiri; Pinuzzu propriu chista nun zi l'aspittava: “Komu! kà a Roma cosi chiù mpurtanti nun zi paanu, pickì, propriu pi ghiri di corpu, s'hav'a a paari? Mah?!” Trasiu rintra un kammarinu, tuttu ammarunatu ri bianku ki strallushia pi la pulizia chi c'era, e fashia puru shauru; iddhu shircava lu postu unni avia a fari, pickì a la so casa era abbituatu chi fashia nta lu jardinu, n mezz'e ficurinnia e kuannu chiuvia o fashia friddu, jia nta lu addhinaru, unni li addhini poi pizzuliavanu tutti cosi; a iddhu ci paria malu allurdari nterra, perciò, avennu un giurnali n zacketta, lu rapiu e ss'allibbirtau lu stommacu. Ddopu, nun mulennu lassari lu prisinticchiu dhà n terra, l'agghiummuniau e ssi lu purtau pi ghittallu a lu primu munnizzaru chi biria. Pinuzzu avia aisatu lu passu pickì si scantava chi li cristiani sintissiru lu fetu, e kuasi curria. Kuannu a un certu puntu si vitti acchiappari di rui ki cci rishianu:- "Iddhu è, purtamulu nni li vardii"; e unu tirava a manu dhitta e nn'autru tirava a manu manka, mentri Pinuzzu si strincia lu packiteddhu fazza cusà ci avissi carutu. P'accurzari lu cuntu, lu purtaru nni lu chiankeri chi c'era dhà vicinu, ci scipparu lu pacchiteddu di sutta l'asciddhi e lu pisaru: pisava di preshisu mezzu chilu. Si viri ki mezzu chilu a iddhi ci parsi picca, picki si misiru a bushiari.-"A li murtazzi to', tu n’arrubbasti un kilu ri capuliatu, d'unn’è l’autru mezzu chilu? e autri paroli ki iddhu manku capia e all'urtimu s'avianu misu puru a cafuddharici. A stu puntu Pinuzzu, ki la pristanza l'avia, detti 'n'ammuttuni a tutti rui e scappau. Kuasi di cursa fishi truscia e valiggia, pigghiau lu primu trenu e turnau a lu paisi. Kuannu l'amishi lu vittiru, ci fishiru festa ranni, e vvosiru cuntatu pi filu e pi segnu chiddhu chi vitti e fishi a Roma; iddhu rànnusi mpurtanza e nfilannucci nta lu riscursu cuarki parola tiski toski chi avia ntisu, ci fici stu riscursu: - “Roma è na shittati veru beddha, ci sunnu li fimmini cchiù beddhi di lu munnu, chi passianu suli nta li strati, nun stannu ammucciati rarrer' a li pirsiani a taliari li genti chi passanu comu fannu nta lu nostru paisi; ci sunnu palazzi avuti, chiazzi ranni cuantu du’ sarmi ri terra; a li taverni, chi dhà ci rishinu risturanti, si mancia di Re e nun si paa manku na lira, kuannu unu è stanku ri caminari, pigghia lu trammi unni nun si paa manku e kuannu avi siti, trasi nta un bar e ti servinu cosi rushi e a biviri senza paari na lira. Ma cuannu aviti a fari lu vostru bisognu nun zulu aviti a paari prima di trasiri, ma s'unn ni fashiti cchiossai ri mezzu chilu, l'autru vi lu fannu fari a furia di lignati. Stu fattu u scrissi me cugnatu Vito Marino |
* * *
|
C'era 'na vota Vishenzu Zammataru, ntisu 'Zuzzù' e la so zita Bbetta Cammarata,
ntisa 'Taddharita'. Tutti rui eranu picciotti troppu bboni e senza malizia,
pi komu lu Signuri l'avia fattu. A ddhi tempi li ziti avianu a stari sempri arrassu unu cu ll'autru, masinnò la genti sparlava, e na picciotta sparlata nun zi putia maritari cchiù, picchì nuddhu la vulia; sulu la Ruminica e li jiorna di festa li ziti putianu nesciri a braccettu a farisi na passiata a la strata di lu cursu; anzi, avianu a nesciri pi forza, accussì tutti putianu sapiri chi eranu ziti e ki si vulianu beni. Kuannu scianu a passiari, paria chi c'era la prucissioni di lu Santu, picchì d'appressu a li ziti ci jianu tutti li parenti stritti di la zita. Na vota Zuzzù e Taddharita, pi cumminazioni, arristaru rintra suli, e siccomu eranu sani sani, nmeshi di fari soccu fannu, e hannu fattu da chi munnu è munnu, tutti li ziti, si misiru a parlari di lu matrimoniu, di la casa unni avianu a stari e di li figghi chi ci avianu a nasciri. Lu zitu vulia figghi masculi, mentri la zita li vulia fimmini, e unn zi putianu mettiri d'accordu; dopu parlaru di comu l'avianu a chiamari e komu l'avianu a fari crisciri: a lu masculu, lu cchiù granni, arristaru d'accordu di chiamallu Panzannì, pi rispettu di lu patri di lu zitu; arristaru puru d'accordu chi stu picciriddhu, criscennu, avia a fari lu carrabbineri. A stu puntu Zuzzù, tuttu pinzirusu, talia ntall'occhi la zita e ci fa: - Accomora, ci haiu davanti nall'occhi stu picciottu: avutu, beddhu, vistutu di carrabbineri, chi passia nta la strata di lu cursu, mentri tutti li fimmini, darrera li pirsiani, lu talianu all'ammucciuni e ssi nni nnamuranu- Betta, virennusi taliata ntall'occhi d'un masculu, puru s'era lu so zzitu, addiventau russa comu un pipareddhu, ma sintennu parlari di so figghiu Panzannì si fishi pinzirusa pinzirusa e ci rissi: - E si kuarki disgrazziatu malacarni spara e ammazza a me figghiu?- E dhocu si misi a chianciri comu na Maria, aisau li vushi e si tira li capiddhi. Lu zitu, cu li larmi all'occhi puru iddhu, shircava ri cunzulalla tuccannucci puru la manu. A sti vushi s'arricugghieru di cursa lu patri e la matri di Betta: - Ma chi stati fashennu? - Ci fa la matri, alluntanannu la figghia ra llatu di lu zitu. - Ma cu è ki morsi? - ci fa lu patrii, taliannu cull'occhi storti a Zuzzù komu pi diricci: - dopu niatri rui fashemu li cunti- pickì ci avia tuccatu la manu a so figghia. - Panzannì è lu nostriu figghiu cchiù granni, ki aviamu fattu fari carrabbineri e un nelinguenti ni l'ammazzau- ci fa Bbetta. Vishenzu, cull'occhi russi, puru iddhu tistiava comu pi diri:-ora si! ora si! Stu fattu u scrissi me cugnatu Vito Marino |
* * *
|
Stu fattu successi avantirazzu ravanti di mia; perciò fattu veru. M’attruvava a la scinnuta di Tasketta, a manu manca a un tiru di scupetta di lu fustu di la munnizza. Ssu jiornu c’era un forti ventu sciruccazzu chi rufuliava e mi purtava ntall’occhi lu sterru di la strata. Na fimmineddha supra la shinquantina, jittau un zacchettu ri munnizza rintra lu cassonettu, chi s’attruvava a manu dhitta, kuannu un korpu ri ventu forti ci fishi cariri l’occhiali, ch’avia misi, propriu dhà rintra. Iddha nenti fishi? Allungau la manu rintra lu fustu pi pigghiari l’occhiali, e siccomu nun ci arrivava, si misi n punta ri peri. A furia d’allungari la manu e dari caushi e assuccuna pi putiri acchiappari l’occhiali, ngharbuliau n navanti e finiu ddha rintra ku li cosci chi scianu di fora. A manu manka, ddha vishinu c’è lu bar dunni si ci assetta a lu spissu un nmriacuni. Puru ssu jiornu iddhu era misu ddha ravanti all’addhitta e ssi stava taliannu puru iddhu soccu ci stava succirennu a la signura. Siccomu caminannu iu m’attruvava già a ciancu ar iddi n'anticchia di spiritu e viricci megghiu, mi talia nta la facci e mi fa: Ki piccatu!! Mi rishissi la virità, ssi beddhi cosci cosa di jittari nta la munnizza su' Stu fattu u scrissi me cugnatu Vito Marino |
* * *
04. 04. 2009 Havi chiossai r'un annu chi ssugnu n penzioni e ankora unn m'haiu cummintu na ké situazioni m'attrovu. Sugnu comu sturdutu. Komu s'avissi avutu na vastunata n testa. Ma na st'urtimi tempi staiu nkuminciannu a rruspigghiarimi e a ffari cuarke kosa. Prima ri tuttu ha dumannari scusa a kui na st'anni m'havi scrittu e ki ghiò unn ci haiu arrispunnutu. sarà chi mi pigghiau, a raggiuni, pi kafuni, ma avia n'impressioni sbagghiata supra ri mia. Mi dedicai e plastishi geografishi pickì era stanku e dispiziatu ru travagghiu chi fashia, e spirava di avviarimi n attività fashennu na cosa artiggianali, komu ci n'è tanti, e ki mi putia libberari ru travagghiu chi staia fashennu. Perciò, ku critti chi ghiò era na speshi r'artista s'impressionau mali. Veru è chi mi mparai a fari i modelli plastishi di l'isuli, ma travagghiai ri notti dopu aviri travagghiatu na jurnata comu carpinteri navali, ne riparazioni di navi ri ferru. Perciò m'hannu a scusari s'unn ci arrispunnivi. Unu era un kristianu re parti di Napuli.E ora ci n'è nautru chi voli essiri mparatu a farisi na caverna suttamarina pickì unn havi i sordi pi farimilla fari a mmia. Iddhu mi vulissi pacari pi cunzigghi chi ghiò ci avissi a dari: ma soccu voi pacari chi oramai sugnu stanku ri cummatticci! |
|
|
|