Ne banni mei

 

 



    Sa cuantu ri viautrhi hannu statu a Mozia, ma veru picca ci hannu jutu comu ci jivi iu.

    Di Birgi finu e salini ri S. Lionardu, l' isula si viri luntanu tutta china r' arvuli, e veni subbitu u pinzeri ca ci vurria na varca pi ghiricci. Accussì iu e me mugghieri unn ci pinzamu chiù e nni misimu a passiari nall' accua vascia. Poi iddha si nni turnau n terra e iu arristai sulu, n mezz' o mari, a taliari dh' isula chi tanta storia havi rintrh' e so costi.

    Taliava alluccutu dhà unni ci foru fenishi e greshi ne tempi antichi, verri e granni shivirtà, e iu, ch' abbitu kà vishinu, chi nn' aiu sempri ntisu parlari, e chi  sempri l' haiu vistu jennu ri n Trhapani a Marsala, unn ci aiu statu mai! Mentrhi pinzava sti cosi, i me peri, passu dopu passu, caminavanu comu nkantati p' agghiri dhà. Accussì, m' attrhuvai cu l' accua o pettu e, taliannu n arrì, m' addunai ch' era a metà strhata trha l' isula e unn' è ch' eramu niautrhi, e mmi rissi: "ma si sugnu a metà strhata e vaiu avanti u funnu pò ghiri a 'cchianari, no chiù a scinniri". Accussì dishidivi di jiri avanti.

    U funnu è anticchia fanghusu. ogni tantu c' è cuarke petrha, chi  taliannu ri fora si viri ru culuri, pa lushi chi c' è. Pi na rishina ri metrhi m' appi a ghittari a natari picchì l' accua m' arrivava cuasi o coddhu, ma unn ci nn' avissi statu  bisognu. Finarmenti arrivai all' isula. Mi ntisi comu s' avissi vinciutu i fenishi, e difatti jivi a conkuistari (scausu) i sò terri.
    Ngrisi, tideschi e autrhi, cuantu genti strhània c' era ch' avianu vinutu cu battellu!

    Si vvuliti sapiri com' è viniti a talialla , e ssi v' a firati, fashiti com' a mmia . . . jiticci a peri r' unn' è ghiì, di Birgi o di S. Lionardu, ma avvisati i parenti, e unn fashiti com' a mmia, chi mme mogghi staia chiamannu i carrabbineri, a capitaneria, i viggili urbani, e tutta a genti ri dhà vishinu era già allarmata.


 

 

 

 

 




    Ogni vota chi ghia a Santu Vito (Lo Capo), passannu supr' o pontacciolu ra shumara taliava a destrha p' agghiri e muntagni e viria na ranni vaddhata cu tanti arvuli virdi, e viola ch' acchianavanu p'agghir' on bagghiu, e pecuri abbiati. "Na ota o l' autrha ci ha ghiri", fashia n menti mia.

    Un jornu mi dishidivi, e accussì m' attrhuvai a passiari nall' erva auta a ciank' o shumi chi scinni ru monti Speziali. N tunnu c' eranu shimi ri muntagni di petrhi arsi, e kà ssutta m' attrhuvai n mezz' a stu virdi, i pecuri chi  pascianu libberi no chianu; chiù ar autu c' era un gruppu di fasceddhi r' unni i lapi runzavanu fin' a kà ri shur' e n ciuri.
    Luntanu, i shankati ri muntagni si juncinu e formanu na scarpata unni c' è na trhazzera ch' acchiana fin' o 'Passu ru lupu'. Ma chi c' era addhabbanna? E cci jivi.

    Accussì sunnu i muntagni vishin' a mari na sti banni: petrhi abbrushati ru suli e terra sicca. I chiantimi criscinu terra terra n mezz'e petrhi. Sulu i giummarri fannu cuarke macchia di virdi scuru. Puru u cori sicca a caminari na sti viola. M' attrhuvai cu stu suli chi m' accupa, petrhi arsi nfucati a vista r' occhiu, un celu chiaru e vacanti. Veni ri chianciri. Anzi no, mi scordu tutti cosi; tutti i cosi boni e tutti i cosi tinti. Sugnu sulu supr' a sta muntagna trha shelu e terra. App' a 'rrivari a viriri u mari pi sentimi megghiu.

    Appuiannu i spaddhi nna na rocca, m' assittai o bordu ru sdirrupu e allargai u pettu a ciariari l' aria di mari ch' acchianava, e u shauru di sarvaggiumi. Luntanu, na velisheddha sulatia navigava.  Kà  mi parsi u shentrhu ru munnu. "Unn t' arrenniri", mi rishia dha friscura carrica ri shauru chi mi strhisciava n facci. E accussì a fari. Vogghiu u sirenu n tunnu ammia, comu sta visioni di mari e di shelu.

 

 

 

 

 

 





    N punt' a mari ra shittà ri Trhapani c' esti a 'Turri di Ligny'. Turri spagnola chi talia dui mari: u mari Meditarraneu a manka, e u mari Tirrenu o latu dhittu: esti a punta ru peri di l' Italia. Rarrer'a turri s'allongha, pi cuasi milli metrhi, na filata ri scogghi chi spartinu i rù mari. Cuannu c' è mari mossu no latu mediterraneu, u Tirrenu è carmu, e, o cuntrhariu, cuannu è mossu u Tirrenu è carmu u Mediterraneu .

    chi ssu viria iu ogni vota chi ghia rarrer' a turri, caminannu supra o scaluni chi ci firria n tunnu, a taliari dhi rui mari ranni ranni; o cuannu aspittava i timpurala ch' acchianavanu ri n facci, cun celu attunniatu niuru, e lampi ch' agghiurnava tuttu u munnu, e trhona chi mi sbattianu chi spanni a muru.
    Pi tutt' i voti chi cci aiu vinutu, supra dhi scogghi unn ci aiu vistu mai a nuddhu.

    Ma comu mai?

    Cauru di moriri, e, unn avennu nenti ri fari, mi vinni n menti di jiri a scugghiera di Ligny, e cci jivi. Ca machina arrivai fin' o spiazzu ravanti a turri, a peri caminai supr' o scaluni n tunnu, finu n facci a mari. Poi misi u peri supr' o massu chiù vishinu e agguantannumi cuminciai a scinniri ri petrha e n petrha.

    I scogghi sunnu comu lami chi nescinu r' a mari. è megghiu aviri i scarpi pi caminaricci. Poi unn si pò ghiri chiù avanti, autrhi scogghi sunnu chiù dhà , ma c' est' un kanaluni n mezzu. E mi spugghiai. Ri n cima o scogghiu mi jittai a capuzzuni nall' accua funnuta e chiara trha ummira e suli, ntrha rui mari; è comu nautrhu munnu. C' esti n'ondata ri currenti chi va e veni ron latu all' autrhu, e lassannumi purtari m'attrhovu non minutu nall' autrhu mari.

    Mezz' ura n arrèri era chiusu n kasa affumazzatu ri sigaretti, e ora n tempu ri nenti m' attrhovu n punt' on munnu ri lushi e ummira, culura d' estati e sapuri arzenti e ciauru ri mari; moddhi arghi unni mi pozzu assittari e pisci chi mi natanu n tunnu; luntanu ri tutti, eppuru rarrì n kasa mia.

    E kà unn meni mai nuddhu! Unn zannu chi si perdinu. Autrhu chi Hawai!


 

 

 

 

 

 






    Nall' Arpi Bavarisi, cuannu trhavagghiai n Germania, mi piashia arrampicarimi p' agghir' ar autu ne shimi ri muntagni.
   Na vota, accampatu no vasciu, taliava na scarpata ch' acchianava dhitta dhitta, e n menti mia mi fashia a strhata ch' avia a fari pi scanzari i scogghi, passari r' unni c' era chiù appigghiu, pi fari a via chiù fashili.
E m' avviai.
   Cuntentu satava a peri nghuitti ri petrh' e n petrha fin' a kuannu arrivai a scarpata, e nkuminciai a 'rrampicarimi. Na manu kà, un peri dhà, mi muvia comu na rascatigna, e m' avvishinava sempri chiossai o puntu ch' avia stabbilutu prima, unni m' avia a spustari a sinistrha. Pigghia e successi chiddhu ch' unn avia a succeriri: U puntu unni avia a 'rrivari iu unn era dhà unni staia taliannu, ma vinti metrhi chiù sutta.
   Unn sacciu si t' hai arrampicatu mai ne muntagni, senza cordi. Jiri n arrì ne scarpati virticali è mpossibbili, perciò m' appi a 'rrampicari sempri chiù supra a sicunnu l' istintu e l' esperienza ch' avia.
   Soccu passai u sacciu sulu iu: lu scantu e lu spaventu di cariri e sfrashellarimi!
   shircava tutti li nkagghisheddhi unni nfilari i jirita, tutti li pirishina unni appizzari a punta ri peri. Accussì m' arrampicai p' unn sacciu cuantu tempu. Taliava p' agghiri ar autu . . . ci avia a 'rrivari!
   Unn pinzai chiù a nenti. Unn avia nì scantu nì pinzeri. Sintia sulu i musculi chi mi tinianu attaccatu a li petrhi, e chi  mi tiravanu p' agghir' ar autu.

   A 'Stiddha Arpina' mi l' attrhuvai di corpu ravanti. Era o bordu ru chianu virdi chi nkuminciava unni finia u sdirrupu.
   Appi comu un lampu di filishità. Cu amuri a kugghivi ( a tinni pi anni no portafogghiu), e mmi misi a kurriri no chianu appressu all' armali sarvaggi chi s'attrhuvavanu dhà supra.
   Jorna accussì nun zi ponnu scurdari.


 

 

 

 

 






     Frivaru. M' attrhuvai a scinniri ru Munti (Erishi) ca me 'deuxchevaux' (Citroen AK, na furgunata di l' anni 70), e, arrivannu a S. Matteu, pigghiai a trhazzera a destrha chi scinni o faru.
   Avia finutu ri chioviri, e ora l' aria paria asciutta, puru si fashia friddu e u shelu era accupusu. A fini ru pezzu asfartatu, a strhata addivintava pitrhusa, e poi, arivannu p' aggghiri dhà sutta, balatata cu pitrhuna attunniati ch' arrivai cuasi sciddhicaddhu fin' o chianu.
   A peri, firriai n tunnu o faru anticu. M' affacciai di supr' o llavanku ch'hav' a essiri un trhiccentu metrhi autu, r' unni si viri Pizzulonghu n mezzu all'arvuli, a costa scugghiuta unni l' onti va sbattinu scumusi, e l'orizzonti, n' ammassu di niulati niuri una a nkuppulari all' autrha, e tutti appuiati supr' o mari.
   Mezz' ura passau prima chi m' arruspigghiassi ri dhu nkantu. Poi acchianai na machina e vulia turnari n arrè: arrivai a surari friddu!
   L' aria paria asciutta, ma ankora unn avia sciarbiatu, e i roti lordi ri fanghu sciddhicavanu supra dhi balatuna attunniati, c' unn ci fu versu di jiri avanti, anzi a machina sciddhicava n arrè.
   Mi n' app' agghir' a peri.

   Pigghiannu r' accurzu, ri n mezz' all' arvuli, vitti na casa vecchia chi paria na mànnara. E difatti chissu era.
   Nta n' agnuni c' era focu addumatu, e pecuri ammassati ri latu ch'aspittavanu. E poi u vitti.
   Aggiuccatu supr' a na ghiucchena, vutatu r' abbann' a muru, cuataliatu rintrh' on kappottu vecchiu, cun birrittuni ri lana calatu fin' o coddhu, c' era un cristianeddhu. Stetti alluccutu a taliallu. E iddhu ch'unn si muvia! M' avvishinai scanzannu i ziddhuli ri pecuri, e u tuccai leggiu na spaddha: " Uhmm! ", ntisi. E poi finarmenti ci parrai.
Iddhu unn zi mossi manku run centimetrhu, ma m' arrispunnia. Pariamu dui cristiani ch' arraggiunanu nton zalottu: Ri pecuri, ru tempu, ra machina ch' unn acchianava, e poi mi rissi chi pi turnari n Trhapani mi cumminia scinniri ron kanaluni chi si rapia anticchia chiù nn avanti. U salutai, e accussì fishi.
   U ventu friddusu ch' acchianava r' a mari, rintrha dhu canaluni addivintava na shumara d' aria gelida. Iu unn era priparatu a stari fora n mezz' o friddu, e u sacciu iu soccu passai nthra fratti vagnati e scogghi sdirrupati, a scinniri chi ammi nzuaruti, i manu e i vrazza aggragnati, e a facci chi paria di marmu. Ma finarmenti, dopu, arrivai n kasa.
   A machina l' app' agghir' a pigghiari a simana appressu cuannu u terrenu asciucau, pi putilla nesciri di dhu nghippu.

 

 

 

 

 






   Cuannu trhavagghiai a Pantelleria, mi rishianu ca nta sherti nuttati di shelu serenu, si viria a lushi di na shittà di l' Africa (Chelibia).
   E ki mu fishi scappari?! E curru a taliari.
   Pi na pocu ri notti, m' arrampicai supr' on timpuni di terra brushata, e, sapennu r'unni spuntava e ssi curcava u suli, taliava luntanu versu sud, unni ci avia a essiri l' africa; p'agghiri all' ecuatori.
   Unn ci fu nnenti ri fari! Lushi ch' unn potti viriri! E mu scurdai.

   Spissu, n kasa, taliu nall' atlanti giograficu i posti unn' è ch' haiu statu, o unn' è chi vulissi jiri. Na vota taliannu Pantelleria mi vinni n menti a lushi di l' Africa. Puntannu a Pantelleria, shircava, versu Sud, unni ci putia essiri na shittà chi fashia tanta lushi: Nenti! Sulu mari apertu. E mm' addunai, chi tannu unn avia a taliari versu Sud, ma versu Est.
   Scuatrhetta e kumpassu, pigghiai na para di misuri, e arristai alluccutu. Rispettu e paralleli giugrafishi, cuasi mezza Sishilia è chiù vishinu all' ecuatori di tanti shittà e paisi ra Tunisia e di l' Algeria. Penza Pantelleria, o, chiossai ankora, Lampedusa, ch'hann' a esseri cuasi Mau Mau.

   Avia, jo, chi  viriri lushi, taliannu versu Sud, assittatu n cima a dhu timpuni ri tuffuna di lava arsa!

 

 

 

 





    shertu ch' un picciottu, chi  va trhavagghia luntanu ra Sishilia ne paisi nnustrhiali ru Nord, s'attrhova veru strhanu.
     Kà  i cosi sunnu accussì assulati e palisi, kà puru i sintimenti ra genti parinu trhasparenti com'u cristallu: Cuannu si odia si odia, cuannu si ama si ama. Comu si ponnu ammucciari sti cosi sutta sta lushi nfucata ri suli? O cuannu ci sunnu timpurala chi  pari chi c' è a verra n celu, nta trhona e lampi e mitrhagghiati r' accua, si ponnu aviri pinzeri pacati?
   Viri dhà, nmeshi!
   Cu cori annibbiatu, nun zi ama e nun si odia. Si hannu relazioni; umani, amurusi, r' affari . . .
   Un zishilianu chi cci arriva, pari un kavaddhu nfucatu rintrh' on zalottu ri fimmineddhi. E pi mpararisi a kampari dhà, ci nni voli tempu!

 

 

 

 





   Pi anni trhavagghiai n Germania di notti nta na fabbrica tessili; de reshi di sira e setti a matina. A notti versu e rui fashiamu un kuartu r'ura di pausa, e iu n'apprufittava pi ripusarimi. U chiù di li voti, mi stinnigghiava supra e scatutluna di matassi ri filu, e kuasi rurmia.
    Unn era na bella vita chi fashia. E kuannu a notti mi ripusava, mi vinianu n menti tanti pinzeri. Ma na notti chi mi trhuvava accussì, mi successi na cosa ch'unn mi pozzu scurdari chiù fin'a kuannu campu.

    Stinnigghiatu com'era, nton momentu ntisi a me nonnu Mommu chi  s'appuiava supra ri mia e mmi taliava comu si mi vulia riri cuarke kosa. Era accussì vishinu chi si rispirava sintia u so shatu.
    Satai all'aria, scantatu mortu di soccu mi staia succirennu. E cci nni vosi pi kapashitarimi.
    Pinzai a me nonnu Mommu luntanu n sishilia: Sa s'era ankora vivu!?
    Soccu mi potti succeriri ssa notti?

 

 

 

 





    Mi pari r' essiri addivintatu ntellettuali.
   Ora chi mi fishi u Blog, vulissi chi n tunn' a mia tutti mi rishissinu "Ma comu sì bravu!", "Ma sì n arca ri scenza". Mi scurdai chi stu blog u trhavagghiai notti dopu notti p' armenu na rishina r'anni. Mentrhi u jornu trhavagghiava a martiddhiari, a ttagghiari, a ssardari lameri arrugginuti, sfunnati e nzivati di fanghu e di rassu, affumazzatu e anniuriatu, ne navi di ferru, a notti mi dedicava, cu l' occhi picchiusi, a scriviri "Tag HTML", a ridimenziunari e trhuccari fotografì, a scriviri frasi n bellu talianu.
   E ora m' attrhovu kà, cu ttia chi stai liggennu sti palori mei.
   Tutti rui nun ni putemu parrari. Ma c' è un sistema chiamatu 'Guestbook' o 'Forum' unn' è chi, cu voli, pò partishipari e lassari un zalutu, un kummentu, un kunzigghiu, a kui ci ha persu u sonnu supra.

   Ha sapiri chi na me famigghia, riscinnenti di viddhani e operai, tant'istrhuzioni unn aemu; no sulu curturali, ma manku ri vita. Semu genti semplishi picchì cosi belli e sofisticati nun ni canuscemu. Ma jò mi misi n testa chi maritannumi avia a canciari vita, nkuminciannu ru manciari: Nenti chiù pasta ca sarsa tutti li jorna, e pupetti ca sarsa, e stufatu ca sarsa.
   Nna televisioni e ne rivisti fashianu a biriri cosi boni, dilizzi e prilibbatizzi chi sulu a pinzaricci mi rapi a fami. e nkuminciai a 'ccattari:
- Bistecchieri elettrhishi e bistecchieri pi supr' o gas, n' am' avutu na cuattrhina.
- Cuattrhu yogurtieri: una ma fishi jò cu ferru ri stirari mpustatu sutta supra. Una tunna, ma i buatti ri vitrhi eranu nichi e cummattusi ri puliziari. Nta nautrha ci accattai i buatti chiù rossi a parti, ma virennu chi me mogghi e i me figghi yogurt unn ni manciavanu, pinzai chi ss'autrhi eranu cummattusi puru a rapiri (a fallu u yogurt ci penzu sulu jò). Allura accattai chiddha a un litrhu a la vota, e a llithra l' haiu jittatu, puru si iu mu vivu a litrhati.
- E pignati: A pignata chi gira sula, pi fari u risottu. A pignata a prissioni. A pignata chi coshi a vapuri. E tutti l' autrhi pignati cu funnu duppiu un gniritu, o larghi cuantu a cuarara 'i Capashi.
- E tutti l' autrhi attrhezzi: Spremi-succu, spremi-agrumi, frullatori, master chef, mpasta farina, rratta ghiacciu pi fari i graniti, gelatera, arrusti-pani, fornu a microonti. Mi fermu, e ssa cuantu mi ni scordu.
   E kun tuttu, vota gira e firria, u sabbatu e a ruminica, n'attrhuvamu tutti n tavula, e sap'iddhu picchì aemu ravanti sempri pasta ca sarsa e pupetti, ... o a fittina.

   Unni vogghiu arrivari cu stu riscursu?

   M' haiu rigistrhatu armenu a na rishina di 'Forum' e 'Guestbook': E chistu unn è bonu pi kiddhi chi trhasinu no me blog! St' autrhu nun zi pò pirsunalizzari, chiddhu è trhoppu cumplicatu, n zumma cummattu sempri cu sti 'Forum' e sti 'Guestbook', ma a parti cuarke anima piatusa, a venimi a llassari un zalutu nun meni mai nuddhu.
   Sti Forum e sti Guestbook sunnu comu l' attrhezzi ra cushina ri n kasa mia, si scantanu tutti a usalli.

 

 

 

 





     Nall' anni '80, cuannu nkuminciai a murritiari cu computer, c' eranu u Vic 20, u commodare 64 e nautrha para di marca nghrisi. Era fashili tannu. Eppuru programmari na semplishi operazioni, pi unu spraticu, era comu n' avvintura. Ci rishivi o computer 'fai 2+2=": e iddhu ti stampava '4'. Cunta di unu a centu e stampami i numari: e ti stampava tutti e centu i numari. U fattu chi na machina fashia soccu vulivi paria na cosa di l' autrhu munnu. Allura t' avvinturavi a fari cosi chiù diffishili . ? .? . ? . I numari du lottu!
    Media, frecuenza, nisciuti totali, urtimi nisciuti. Battivi migghiara e migghiara di numari pi daricci a manciari o computer. Ammaccava u buttuni e si mittia a trhavagghiari, stava dui trhi ghiorna sempri c' un occhiu russu addumatu, e a ssicunnu i calculi chi fashia ogni tantu stampava un ternu, ch' era chiddhu ca iu, a senzu, avia a ghiucari. Ni stampava cuarke migghiaru; e kuali avia a ghiucari? Allura strhincia a magghia pi pigghiari menu terni, macari cuarke cintinaru. Arrivava u sabbatu, e nta tutti i terni unn c' era manku un numaru nisciutu.
   Pi la virità nun gnucai mai veramenti. Vulia trhuvari un sistema ca  iu jucannu anticchia ri sordi ogni simana putia campari di rennita. Sistema ch' unn potti arrinesciri. Ma cuannu penzu a dha machinetta chi era u Vic 20, mi maravigghiu a kuantu cosi mi fishi mparari supra i computer.
    Ah! si lu fashissi ora! Ci haiu un komputer ch' arraggiuna. Ogni tantu sugnu stanku di scriviri paroli e mi fermu a taliallu; e viu chi havi l'occhiu russu chi  cci lampia: sta pinzannu! è ntilliggenti, l' occhiu spertu chi lampia! No, comu u Vic 20.
    A scummissa chi  ssi cci rishissi 'Rammi un ternu pa simana appressu!', capashi chi  mi fashissi addivintari riccu.


 

 

 

 





 E ku è ch'u sabbatu unn ha ghiutu macari na vota a farisi na manciata ri pizza?
Ma r'unni veni sta pizza? shertu u sapemu tutti com'ì fatta, ma r'unni spuntau?

Cuannu iu era nicu abbitava n kampagna, e n kasa mia si fashia u pani na vota ogni kuinnishi jorna. I vasteddhi si sarvavanu ne maiddhi, e u pani si mantinia bonu pi manciari pi tuttu ssu tempu.
Ogni vota chi si fashia u pani era com'un jornu ri festa. U shauru ru pani sfurnatu nun zi po' chiù scurdari, cu lu canusciu. Pur'o chiù spitignusu si ci rapia a fami.

Si cuminciava a matina prima chi spuntava u suli. I me stavanu mezzurati, chi  manu chiusi a pugnu, a mpastari a farina, a rivutalla e a darici u giustu sapuri cu sali e cu shiminu. Poi si fashianu i vasteddhi e supra si cci fashia appizzari a giuggiulena.

I vasteddhi avianu a dimurari cuarke urata. U tempu di camiari u furnu. A vota ru furnu, cu focu e ku fumu, niuriava, ma appena cuariava a temperatura giusta, nkuminciava a nchiariri, e tannu era ura di nfurnari.
L'urtima vasteddha nun minia nfurnata, vinia spartuta. Mità pa sciavata e mità pi miliddhi.
Iu u scuprivi ora chi  sciavata è na parola arabba: Scia-bat. Ma tannu chi m'intirissava! Aspittava sulu chi finianu di sfurnari u pani, e poi l'aiutava macari iu a fari a Sciavata. Va pigghia l'ogghiu! Va pigghia u rianu! E iu curria comu n'ariddhu, tuttu cuntentu di soccu m'aspittava ri manciari nta nautrha mizzurata.
A sciavata crura vinia spannuta chi irita supr'o tavuleri, e cuannu era larga e duppia o puntu giustu, si nzapuria supra cu ogghiu, pumaroru, rianu e sardi salati , oppuru cu furmaggiu, a ssicunnu soccu c'era nn'o momentu n kasa.
Ah! lu shauru pi tutta la matinata! e chi  ssapuri ch'avianu dhi beddhi sciavati! Unn n'assazzai mai una revia. Ma viautrhi già u sapiti! i sciavati ri tannu eranu chiddhi chi ora si chiamanu pizzi. Siti raccordu ch'i pizzi sunnu boni ri manciari! Uhmmm! gnam gnam!

 

 

 

 





     Com'ì fashili ora ch'avemu i machini fotografishi diggitali, e no computer prugrammi comu u Photoshop.
     Na ota cuannu fashiamu i fotografì (n bianku e niuru) e ssi jia no fotografu pi falli sviluppari, si viria a kistu chi  pighiava i negativi, li mittia nton strhumentu ca lushi, e taliannucci rintrha viria si c'era cuarke macchia na facci, cuarke neu, cuarke occhiu picchiusu, e allura pigghiava na matita, a mia mi paria matita, si mittia na lenti e nkuminciava a cancellari i difetti. Ne fotografì nun zi viria nenti di soccu avia fattu iddhu, ma vinianu sempri boni.

     Ora, cu è ghiè pò fari fotografì, modificalli e trhuccalli.
     Viriti ssi rui fotografì sutta? è na fotografia run cristianu. Pigghiai a mezza facci sinistrha, la kupiai o latu destrhu, e fishi na facci nova. Poi pigghia a mezza facci destrha, la kupiai a sinistrha, e fishi nautrha facci nova.
     n kunclusioni, i rui facci sutta sunnu a stessa facci di na fotografia. Una è dui mezzi facci sinistrhi e l'autrha è dui mezzi facci destrhi.

 

 

     

 

 

 


U Sonnu

A matina cuannu t’arruspigghi, unn zatari fora du lettu comu si fussi assicutatu. U sacciu ca ci sunnu tanti chi nzignanu accussì, ma è sbagghiatu. Appena t’adduni ca passi ro munnu du sonnu o munnu ra vegghia, ha sapiri ca perdi cuasi mezza ra to vita s’unn ti nteressi a soccu ti succeri mentrhi rormi. E m’ ha cririri! Soccu ti succeri mentrhi rormi, sunnu cosi di l’autrhu munnu!

Arresta cu l’occhi chiusi ankora un minutu, e và narrè ne cosi chi ti sunnasti a notti. Nun ti firmari o primu pinzeri chi ti veni, vai narré na storia chi ti sunnasti, e viri ca nun è accussì semplishi comu ti pò pariri a prima vista. A storia si complica, e ci sunnu pirsunaggi chi tu manku t’immaggini: genti chi kanusci, genti ch’ unn kanusci, genti chi vulissi canusciri, e genti chi malirishi u mumentu ca i canuscisti. Sunnu genti veru, chi tu nkontrhi poi duranti o jornu, e spissu, soccu ti sunnasti, ti cunzigghia comu l’ha trhattari.

Pi la virità, ci vulissi nu scienziatu comu Freud, pi kapiri i cosi chi ni sunnamu, ma siccome iu sugnu abituatu a fari i cosi di autodidatta, m’adattu a ntrhippitari i cosi chi mi sonnu a modu meu. Ma poi rishemu a virità. Soccu voi ntrhippitari? Nun t’abbasta ca duranti u jornu ogni tantu penzi e cosi chi ti sonni, e si sunnu cosi piashevuli ti ralliria lu cori, e si sunnu cosi spiashevuli ti fannu addivintari anticchia pinzusu. E allura? Chi bboi ririri sempri?


I me sonnura.
Ci sunnu na pocu di sonnura mei, chi ogni tantu si ripetinu . Ogni motivu si ripeti di vota n mota cu stori diversi, e pari un zonnu a puntati. Ci n’è tanti, ma vi ni cuntu sulu trhi.

A machina.
Iu haiu una machina russa fiammanti, ma chi nun è na Ferrari, chiù beddha. Nun è na Lamborghini, chiù sportiva. L’haiu sarvata nton garashi strhamanu, e ogni tantu a va vviu. Ci acchianu, mi fazzu u giru du paisi, salutu na para r’amishi e poi a va posu. Nuddhu ru vuautrhi ha vi na machina beddha comu a kissa mia.
Ora havi un pezzu ch’unn ci vaiu, ma na notti o l’autrha a va nzaiu.

Vulari.
Cuantu mi fashiti pena vuautrhi chi nun zapiti vulari. Viriti iu nmeshi!
Nta cualunkui situazioni m’attrhovu a un certu puntu mi veni u disiu, o a nishissità, d’aisarimi, di jiri pagghir’ar autu a taliari soccu succeri. Carricu di putenza li me vrazza, strhinciu li manu a pugnu unu vishinu all’autrhu, nesciu li uita n fora e nkuminciu a movili ‘acchiana e scinni’, no veloshi, ma cu putenza, e mi n’acchianu leggiu leggiu nall’aria.
Cuantu cosi m’hannu successu vulannu! Pickì, rin celu, di supra all’arvuli e di supr’ e tettura ogni tantu scinnu a taliari i genti, soccu succeri.
Kuannu sugnu arruspigghiatu, nta tanti situazioni, mi vinissi naturali strhinciri i pugna, allargari i uita, movili supra-sutta e aisarimi pagghir’ar autu. Ma nun mogghiu spavintari a nuddhu, e mi staiu. Ma na notti ri chisti nautrhu giru pagghir’ar autu sarrà ca mu fazzu.

L’Alieni.
I. Vuautrhi di l’alieni sapiti pickì liggiti no giurnali o fannu a biriri na televisioni. A ku vi rishi d’avilli nkuntrhati nun ci cririti, a massimu cuarkerunu po’ diri d’aviri vistu puntini n celu chi si movinu. Ma sapiddhu socch’è.
Iu nmeshi li canusciu.
I primi voti, attrhuvannumi supr’on timpuni, sintia nall’aria un zenzu r’accupazioni. U niuru ru shelu era arrussiatu, e luntanu si sintia scusciu ri mutura strhani. Acchianu fin’ a n cim’ o timpuni, e no chianu luntanu viu comu n’accampamentu: Un movimentu ri machini, e genti chi ci trhavagghiava ntunnu. Ogni tantu na machina s’abbiava na pista e vinia paggir’a mmia. S’aisava nall’aria e mi passava ri supra.
Nun fashia scusciu assai, ma soccu si sintia, tinia nall’aria sta machina chi era chiù granni e pesanti r’ un trhenu, eppuru vulava, leggia comu na farfalla, lenta e sicura.
Ci haiu jutu tanti voti supr’a ssu timpuni a villi vulari, puru n formazioni, cuannu machini accussì si movinu a cintinara no shelu di notti, sutt’ e stiddhi.

II. Autrhi voti arrivanu n città. Si calanu ne jardina e ne curtigghi, a taliari ne finestrhi rintrh' e casi. Vonnu sapiri cuarke kosa o shercanu a cuarke r’ unu. I machini sunnu comu na boccia ri vitrhu, e dintrha si viri un pilota chi mania levi e kumanna n’ antinna chi s’allongha, e trhasi ne finestrhi ra genti, chi scantati morti, comu a mmia, si cantunianu ni l’agnuna. N punta st’antinna havi comun a testa, chi va taliannu e kontrhollannu tutti cosi rintrha i casi, e kuannu si cumminci ri soccu vitti, si nni va. Ma kà ra parti nostrha, lu scantu arresta.

III. E finarmenti li vitti ri vishinu. E’ nutili parraricci, sunnu sempri nkiffarati. Ci vulia riri na parola: cu siti, r’ unni viniti. Mi talianu cu fastiddiu, comu si cci mpirugghiassi u sirvizzu di soccu stannu fashennu. Vannu e vennu sempri lesti, cu kuarke kosa chi fishiru o chi stannu jennu a fari.
Parinu cristiani, ma chisti sunnu surdati, operai; si viri ca c’è cu li cumanna. Ma chissi nun l’haiu ankora vistu. Na notti o l’autrha sicuramenti li nkontrhu, e staota m’hann’ a dari cuntu e soddisfazioni di tuttu lu scantu chi m’hannu fattu pigghiari.
Appena succeri vu cuntu.
 

 

 

 

 


U Zappuni

   A punta ru zappuni hav' a essiri di ferru timpiratu p'unn azzannarisi cuannu sbatti ne petrhi, e pi mastrhu Shicciu Paulu Tilotta, chi s'avia mparatu di nicu a trhavagghiari u ferru, ora chi picciottu unn era chiù, fari arrussiari u ferru na forgia e trhavagghiallu a marteddhu na nkunia, era u so misteri e l'arti so.
   Pi timpirari u zappuni e faricci addivintari a punta r'azzaru, unn abbasta martiddhiallu, n mezz'o ferru si cci hav'a mettiri na sustanza chiamata 'carboniu',pi kissu mastrhu Shicciu Paulu a punta ru zappuni a fashia aperta comu dui paggini e n mezzu ci nfilava un fogghiu di carboniu, poi chiuria i paggini, e dhocu lassa ch'arrussia e mazzia, finu ch'a punta ri ferru addivintava azzaru prontu pi spaccari li petrhi.

 

 

 

 

 


L'Uvaru

   Na ota, n kampagna, nun z'accattavanu tanti cosi. I sordi sirvianu p'accattari, na putia ru paisi, u sapuni e a liscia, u filu pi kusiri e u pitrholiu pu lumi. Ma i sordi unni si pigghiavanu? pi kissu c'era u zu Nniria, l'uvaru, chi vinia ri m Palermu, unni r'ova ci nn'era bisognu assai.
   U zu Nniria purtava na cascia, chi cu na fibbia tinia appizzata na spaddha. Si girava i cuntrhati e i burgati ri n kampagna, e dava sordi n kanciu ri l'ova. I fimmini campagnoli duranti a simana accugghianu ntom panareddhu l'ova ri addhini a unu a unu, e l'uvaru, cuannu passava, si li pigghiava e li mpustava n mezz' a pagghia ra cascia, a strhatu a strhatu.
   Stava anticchia a parrari, ci rava i sordi e poi, cu mastrhia, s'appizzava a cascia n koddhu stannu attentu a nun rumpiri l'ova. E cuntinuava u giru.
   A sira pigghiava u trhenu e purtava l'ova m Palermu ne putiara ru Baddharò.

 

 

 

 


I shimalori

   Ankora oji, passatu u tempu ri miluna, vaiu n kampagna n cerca ri shimalori.
   U fattu è ch'a genti, cuannu v'accatta i miluna, li voli beddhi rossi, sanizzi e kun ciaru forti.
   Ne campagni, cuannu vennu i camii p'accattarisilli, chiddhi ch'accussì nun zunnu, anzi zubbi e nichi, li lassanu nchianu ne chiantimi. i campagnoli nun ci runanu chiù renzia, e passatu anticchia ri tempu i picurara ci abbianu i pecuri pi fariccilli manciari. chi  piccatu!

   Dopu na simana o cuinnishi jorna, dhi miluneddha chi foru abbannunati, si fannu, e addiventanu rushi meli, puru si a talialli unn pari. E' u mumentu giustu, prima ch'arrivanu i picurara, ri jiri a cogghili e purtarisilli n kasa. Pi na para di misi si ponnu manciari sti miluneddha ch'unn kostanu nenti, anzi pi chissu sunnu ankora chiù dushi.

 

 

 

 


A vampata ri S. Giuseppi

   E tempi, n kampagna, u nmernu era na cosa veramenti trhista.
L'urtimu sirvizzu chi s'aia fattu era di rimunnari l'alivi, e i rami tagghiati sirvianu pi camiari u furnu e fari focu no fucularu.
   Pi lu fanghu e lu zaccanu, unn era cosa di nesciri chiù fora, ca ci vulia pashenza a puliziari no rascaturi lu fanghu chi s'accugghia ne scarpi. Si stava jurnati e ghiurnati attappati rintrha, cu cufuni n mezz'e ammi, a kuariarisi i manu e a caliari i favi. Si cuntavanu cuntura e i fatti ra genti canusciuta e di parenti.
   Na sta mentrhi passau cannalivari, unni picciotti pottiru addivertisi, abballari e canuscisi. I jurnati cuminciaru a allunghari, u suli a kuariari l'aria e a terra, e vinni S. Giuseppi, unni si sulia fari festa pi nautrhu annu chi staia cuminciannu.
   I picciotti ammunziddharu na catasta di pagghia e ligna e finarmenti a notti pottiru stari fora a daricci focu e ntunnu tutta a genti ra burgata. I chiù pristanti vishin'e vampi a smoviri u focu e fari aisari i faiddhi, e poi si mossi u primu:"Picciotti! satamu supr'o focu!". Na cursa. Si ntisiru i tacci ri scarpi battiri n terra, e poi vulau n mezzu e lampi ri lushi di vampati, a peri nghuitti, e tutti ntunnu a taliari. Si sintia sulu l'abbrushiari ra ligna e appena i peri batteru arrè n terra, ushiaru tutti, ca si libbiraru ru pisu ru nmenrnu: "Viva S. Giuseppi!". E tutti i picciotti a satari unu appressu a nautrhu supr'o focu: "Viva S. Giuseppi!".
   E ka lushi ri vampati cuminciau nautrhu annu.

 

 

 

 


L'attrhuvaturi

   Si avissi a diri comu fari p'addivintari riccu, rishissi ri nkurciari un attrhuvaturi.
   Tanti famigghi hannu un attrhuvaturi, un postu unni ammucciaru l'oru duranti a verra o p'unn farisillu arrubbari re parenti. Oppuru latri o briganti ca nun pottiru chiù jiri a ripigghiarisi u 'rrubbatu ammucciatu.
   L'attrhuvaturi ver'e propriu veni shircatu luntanu re casi. Veramenti u postu shertu r'iddhu è no cori, na spiranza r'attrhuvari un trhesoru chi libbira a vita r'ogni pena: "Ah! s'attrhuvassi un trhesoru!" - rishi u cori. Pi chissu i viddhana mentrhi runanu zappunati, ogni vota ch'u zappuni sbatti nta na petrha ci sata u cori: "L'attrhuvai!". Cu faushi o furlana, n ogni agnuni ammucciatu di l'erva veni shircatu un signali ru distinu chi li fa ricchi.
   Cuannu cu zappuni n koddhu s'abbianu pi ghiri n kasa, nun hannu mai na taliata filishi e cuntenti, ma talianu vasciu a dhitta e a manka: un fossu, un muru di petrha, na custera di muntagna, sunnu sicuri chi na ota o l'autrha ci passanu a cianku, e basta sulu chi talianu bonu e scavanu anticchia, e l'attrhovanu, l'attrruvaturi: oru, cosi priziosi e un munzeddhu ri dinari chi li fa ricchi.

 

 

 

 


I ficu a chiappa e i passuluna

   Ci sunnu tanti cosi ch'a natura duna pu piashiri e l'alliria di l'omu. Na cosa di chissi è l'arvulu di ficu. Du so fruttu rushi e riccu di sapuri e di sustanza, si nni vulissi manciari sempri tuttu l'annu.Pi kissu ne campagni s'ha sturiatu sempri u modu di putilli sarvari pi tempi cuannu all'arvuli ci carinu i fogghi, fa friddu e nna natura frutta ci nn'è picca.

   Si pigghianu i ficu chiù sanizzi, si spaccanu senza spartili i rui metà e si mpostanu una a cianc'a nautrha supr'on tauleri, unni ci penza u suli a falli asciucari e siccari.
   A fini du misi r'Austu i tauleri ch'avianu statu o suli supr'e pinnati, vennu scinnuti e i ficu nchiappati a dui a dui ca scorcia o latu ri fora.
Vennu sarvati nzemmula e passuluna, chi  sunnu i ficu coti di l'arvulu cuannu sunnu mpassuluti e poi asciucati o suli, sani. Vennu sarvati nton sacchiteddhu unni si cci mettinu puru mennuli munnati.
   Stu sacchiteddhu n kasa veni ammucciatu e pigghiatu ne momenti cuannu si voli rari a manciari na cosa speshiali e picciriddhi. Na stu saccu pari chi c'è ammucciatu un trhesoru, e nna sta manera veni trhattatu.

 

 

 

 


I spinci

   A Natali, cuannu si misi rintrha l'ogghiu novu chi fu sprimutu a Nuvemmaru, cu l'ogghiu vecchiu ch'arristau di l'annu prima si frijinu i spinci.
I spinci sunnu a varianti di na cosa rushi canusciuta nta tuttu u munnu. E' un mpastu di farina di furmentu, patati e levitu, e kuarkerunu ci metti puru cuarke aroma.
   Ci voli maistrhia p'unn falli veniri ruri e stuppagghiusi: s'hann'a mpastari a longhu e a na sherta manera, e u mpastu auncia e addiventa ariusu.
   Poi si jinki un pariddhuni r'ogghiu e a tocchi si jettanu i spinci nall'ogghiu cauru: s'hann'a rutuliari ne jirita, chi  cci hav'a 'rristari u bucu no mezzu, ma nun sempri arrinesci, e certuni pigghianu na forma strhana, ca chiù strhana è chiossai fannu ririri. Ne banni mei i picciriddhi li chiamanu 'u zu mimmaru'.

   Ci sunnu spinci però, chi vennu trhuccati apposta pi pigghiari pi fissa cuarkerunu ra famigghia: n mezzu si cci ammuccia a mattula, e ku nkagghia, appena runa u muzzicuni pi manciarisi a spincia ammugghiata no zuccaru e canneddha, s'attrhova a ucca china mpastata ri mattula.

 

 

 

 


U Cannizzu

   Era megghiu avirini dui cannizzi n kasa, picchì ogni annu u furmentu novu unn z'hav'a 'mmiscari cu chiddhu vecchiu.
   U cannizzu è un cilindrhu chi pò essiri r'un metrhu a un metru e mezzu larghu, e chiù picca di rui metrhi e mezzu autu. E' fattu di strhisci ri canna tagghiati pi longhu e ntrhizzati strhitti p'unn fari nesciri u furmentu. Vasciu c'è fattu un spurtiddhuzzu pi nfilaricci a manu e tirari fora u furmentu. U furmentu è a cosa chiù preziosa chi ss'havi n kampagna, e spissu i cannizzi vinianu mpustati rintrha a cammara du lettu.
   Na famigghia chi avia vishinu u furmentu pi fari u pani e a pasta, stava trhankuilla tuttu l'annu, e unn eranu tutti ch'avianu sta pussibbilità. Ne campagni c'era cu campava di sulu favi e cishiri, o di sulu Gira, shicoria, cualeddhu e burrania coti ne burdura.
   Cu putia taliarisi i cannizzi di canna chini di furmentu si putia cunziddirari riccu.

 

 

 

 

 


Viddhani

   Si fa prestu a crisciri cuannu ogni ghiornu s'hav'a mettiri manu e cosi essinziali ra vita: Di picciriddhi a granni, esti na cursa di na pocu r'anni unni l'occhi ririnu picca e u corpu s'adatta o ritmu ra terra e di l'armali, na terra ri viddhani.

   C'era cui unn s'addattava, e o disiu di canusciri cosi novi si nni jia a mastrhu no firraru, no uttaru, no mastrhurascia, no scarparu, no varveri, e a sò vita addivintava commira.
   Nmeshi, a ku arristava a mpararisi a vita ra terra, a vushi ci addivintava prestu di ranni e u parrari carmu comu u tempu lentu ri stashiuni, comu a vita di l'armali chi nascinu e morinu n manu di l'omu senza arribbillarisi.

   I picciutteddhi prima ri cuinnishi anni si mparavanu a rispunzabbilità: u patrhi e a matrhi li ravanu addhuati ar annu, e pi dui o trhi anni stavanu luntanu ra famigghia a mpararisi i trhaggerii chi fannu a genti burgisi, a servili, a mantenicci i mannari. Ss'anni ci arristavanu pi nzignamentu. Criscennu addivintavanu sempri chiù cumminti ca sulu a vita ra terra vali: u tempu ru siminatu, u tempu di l'arvuli, u tempu di l'armali.

 

 

 

 


    Peppi Caiazzu, ntisu "Caiuni", scola e sturiu nun ni vosi e miruddha n testa n'avia veru picca; iddhu però si criria lu stessu omu spertu e sulia riri: "A la scola ci vannu chiddhi gnuranti ma chiddhi chi già sù sperti unn hannu bisognu di jiri a la scola!

    Stu picciottu era figghiu di Don Mariddhu ntisu 'Panicunzatu' picchì era putiaru e ogni matina fashia lu pani cunzatu cauru cauru e lu vinnia a li sturenti.

Iddhu unn avia sciutu mai lu nasu fora di lu so paisi, manku pi ghiri surdatu, picchì era figghiu unicu di patrhi anzianeddhu. Na vota, pi darisi mpurtanza, si fishi rari li sordi di so patrhi, e partiu cu lu trhenu pi Roma.

Dhà si misi a tampasiari strhati strhati abbaruccannu ravanti li negozzi e cull'occhi ri fora taliava tutti dhi fimmini beddhi chi  ci passavanu allatu cuasi a tuccallu.

    Ntantu, avennu caminatu assai, ci vinni fami, perciò lu primu risturanti chi vitti, si nfilau e s'assittau.

    Si manciau un zaccu ri pitanzi accussì duci, chi  iddhu nun avia mai sarzatu n mita sò, e manciau a lu solitu r'iddhu cu na fami di lupu. A cianku r'iddhu c'era unu misu n kacaticchiu ch'un mistitu scuru e cravatta russa, un ciuriddhu all'occhiettu e lu fazzulitteddhu bianku chi  ci niscia fora di la sacchetta nica di la giacca; era mairu e spitignusu; cuannu chistu vitti a Pinuzzu comu manciava, ci rapiu la fami puru a iddhu e si manciau tutti li sò pitanzi. Pi la cuntintizza, chiamau lu cammareri e, a mucciuni, paau lu pranzu puru di Pinuzzu.

   Cuannu Pinuzzu jiu a paari lu cuntu, lu cammareri ci rissi ch'unn c'era nenti di paari. Iddhu arristau comu un cinku liri scanciatu, picchì sapia chi propriu a Roma si paava assai.

   Ntantu si vosi fari na passiata Roma Roma stannu assittatu nta lu trhammi; accussì a lu primu trhammi chi si firmau davanti r'iddhu, ci acchianau trhasennu di ravanti, perciò nuddhu ci fishi paari bigliettu. Lu stessu fishi a lu ritornu; perciò si pirsuarìu chi  nta lu trhammi nun zi paava.

   A la scurateddha, vitti un kafé unni la genti trhasianu a frotti, era tuttu novu e lushìa; c'eranu shuri a tutti banni, specchi a li mura, e tanti cammareri vistuti comu li vardii di lu so paisi. chi sti subitu lu fishiru assittari e ci rèttiru a manciari cosi ruci e a biviri azzusi e rasoliu. Iddhu, vulennu paari, lu cammareri tuttu maravigghiatu ci rissi chi nun c'era nenti di paari, e accussì puru sta vota si nni nisciu chiù cunfusu chi pirsuasu; nun z'addunau però chi  davanti la porta c'era un tabbilluni unni c'era scrittu ch'un si paava p'agguriu, picchì era un bar ch'avia apertu lu stessu jiornu. Accussì cunchiuriu chi a Roma puru a lu bar nun si paava.

   Pinuzzu avia pigghiatu ustu a tutti sti cosi e pinzava già chi  a Roma ci avissi arristatu pi sempri, ma ci successi un fattu chi  lu fishi turnari di notti e notti, a lu paisi: staia passiannu tuttu cuntentu, taliannu Roma chi staìa addumannu tutti li lushi di la notti, cuannu ci vinni di fari lu so bisognu. A la prima vardia chi vitti ci addumannau, e chiddhu ci nzignau un postu dhà vishinu.

   Cuannu staia pi trhasiri, un cristianu vistutu comu un karrabbineri, cu tantu di birrittu, vosi paatu lu pizzinu pi trhasiri; Pinuzzu propriu chista nun si l'aspittava: Comu! kà a Roma cosi chiù mpurtanti nun si paanu, picchì, propriu pi ghiri di corpu, s'hav'a a paari? Mah?!?

   Trhasiu rintrha un kammarinu, tuttu ammarunatu ri bianku chi  strhallushia pi la pulizia chi c'era, e fashia puru shauru; iddhu shircava lu postu unni avia a fari, picchì a la so casa era abbituatu chi fashia nta lu jardinu n mezz'e ficurinnia e kuannu chiuvia o fashia friddu, jia nta lu addhinaru, unni li addhini poi pizzuliavanu tutti cosi; a iddhu ci paria malu allurdari nterra, perciò, avennu un giurnali n zacchetta, lu rapiu e ss'allibbirtau lu stommacu. Dopu, nun mulennu lassari lu prisinticchiu dhà n terra, l'agghiummuniau e ssi lu purtau pi ghittallu a lu primu munnizzaru chi biria. Pinuzzu avia aisatu lu passu picchì si scantava chi li cristiani sintissiru lu fetu, e cuasi curria. Cuannu a un certu puntu si vitti acchiappari di rui chi  cci rishianu:-

   "Iddhu è, purtamulu ni li vardii"; e unu tirava a manu dhitta e nautrhu tirava a manu manka, mentrhi Pinuzzu si strhincia lu pacchiteddhu fazza cusà ci avissi carutu. P'accurzari lu cuntu, lu purtaru ni lu chiankeri chi c'era dhà vicinu, ci scipparu lu pacchiteddu di sutta l'asciddhi e lu pisaru: pisava di preshisu mezzu chilu. Si viri chi  mezzu chilu a iddhi ci parsi picca, picchi si misiru a bushiari.-"A li murtazzi tò, tu n'arrubbasti un chilu ri capuliatu, d'unn'ì l'autrhu mezzu chilu? e autrhi paroli chi  iddhu manku capia e all'urtimu s'avianu misu puru a cafuddharici. A stu puntu Pinuzzu, chi  la pristanza l'avia, detti 'n'ammuttuni a tutti rui e scappau. Cuasi di cursa fishi trhuscia e valiggia, pigghiau lu primu trhenu e turnau a lu paisi.

   Cuannu l'amishi lu vittiru, ci fishiru festa ranni, e vosiru cuntatu pi filu e pi segnu chiddhu chi vitti e fishi a Roma; iddhu rànnusi mpurtanza e nfilannucci nta lu riscursu cuarchi parola tiski toski chi avia ntisu, ci fici stu riscursu:

- Roma è na shittati veru beddha, ci sunnu li fimmini chiù beddhi di lu munnu, chi passianu suli nta li strhati, nun stannu ammucciati rarrer' a li pirsiani a taliari li genti chi passanu comu fannu nta lu nostrhu paisi; ci sunnu palazzi auti, chiazzi ranni cuantu du' sarmi ri terra; a li taverni, chi dhà ci rishinu risturanti, si mancia di Re e nun si paa manku na lira, cuannu unu è stanku ri caminari, pigghia lu trhammi unni nun si paa manku e kuannu avi siti, trhasi nton bar e ti servinu cosi rushi e a biviri senza paari na lira. Ma cuannu aviti a fari lu vostrhu bisognu nun zulu aviti a paari prima di trhasiri, ma s'unn ni fashiti chiossai ri mezzu chilu, l'autrhu vi lu fannu fari a furia di lignati.

Stu fattu u scrissi me cugnatu Vito Marino

 

 

 

 


  C'era 'na vota Vishenzu Zammataru, ntisu 'Zuzzù' e la so zita Betta Cammarata, ntisa 'Taddharita'. Tutti rui eranu picciotti trhoppu boni e senza malizia, pi comu lu Signuri l'avia fattu.

   A dhi tempi li ziti avianu a stari sempri arrassu unu cu ll'autrhu, masinnò la genti sparlava, e na picciotta sparlata nun zi putia maritari  chiù, picchì nuddhu la vulia; sulu la Ruminica e li jiorna di festa li ziti putianu nesciri a braccettu a farisi na passiata a la strhata di lu cursu; anzi, avianu a nesciri pi forza, accussì tutti putianu sapiri chi eranu ziti e chi  si vulianu beni. Cuannu scianu a passiari, paria chi c'era la prucissioni di lu Santu, picchì d'appressu a li ziti ci jianu tutti li parenti strhitti di la zita.

   Na vota Zuzzù e Taddharita, pi cumminazioni, arristaru rintrha suli, e siccomu eranu sani sani, nmeshi di fari soccu fannu, e hannu fattu da chi munnu è munnu, tutti li ziti, si misiru a parrari di lu matrhimoniu, di la casa unni avianu a stari e di li figghi chi ci avianu a nasciri.

Lu zitu vulia figghi masculi, mentrhi la zita li vulia fimmini, e nun zi putianu mettiri d'accordu; dopu parlaru di comu l'avianu a chiamari e comu l'avianu a fari crisciri: a lu masculu, lu chiù granni, arristaru d'accordu di chiamallu Panzannì, pi rispettu di lu patrhi di lu zitu; arristaru puru d'accordu chi stu picciriddhu, criscennu, avia a fari lu carrabbineri.

   A stu puntu Zuzzù, tuttu pinzirusu, talia ntall'occhi la zita e ci fa:

- Accomora, ci haiu davanti nall'occhi stu picciottu: avutu, beddhu, vistutu di carrabbineri, chi passia nta la strhata di lu cursu, mentrhi tutti li fimmini, darrera li pirsiani, lu talianu all'ammucciuni e ssi nni nnamuranu.

Betta, virennusi taliata ntall'occhi d'un masculu, puru s'era lu so zzitu, addiventau russa comu un pipareddhu, ma sintennu parlari di so figghiu Panzannì si fishi pinzirusa pinzirusa e ci rissi:

- E si cuarke disgrazziatu malacarni spara e ammazza a me figghiu?-

 E dhocu si misi a chianciri comu na Maria, aisau li vushi e si tira li capiddhi. Lu zitu, cu li larmi all'occhi puru iddhu, shircava ri cunzulalla tuccannucci puru la manu.

  A sti vushi s'arricugghieru di cursa lu patrhi e la matrhi di Betta:

- Ma chi stati fashennu? - Ci fa la matrhi, alluntanannu la figghia ra llatu di lu zitu.

- Ma cu è chi  morsi? - ci fa lu patrhii, taliannu cull'occhi storti a Zuzzù comu pi diricci: - dopu niatrhi rui fashemu li cunti- picchì ci avia tuccatu la manu a so figghia.

- Panzannì è lu nostrhiu figghiu chiù granni, chi  aviamu fattu fari carrabbineri e un nelinguenti ni l'ammazzau- ci fa Betta. Vishenzu, cull'occhi russi, puru iddhu tistiava comu pi diri:-ora si! ora si!

Stu fattu u scrissi me cugnatu Vito Marino

 

 

 

 


    Stu fattu successi avantirazzu ravanti di mia; perciò fattu veru.
M'attrhuvava a la scinnuta di Tasketta, a manu manka a un tiru di scupetta di lu fustu di la munnizza. Ssu jiornu c'era un forti ventu sciruccazzu chi rufuliava e mi purtava ntall'occhi lu sterru di la strhata.
   Na fimmineddha supra la shinquantina, jittau un sacchettu ri munnizza rintrha lu cassonettu, chi s'attrhuvava a manu dhitta, cuannu un korpu ri ventu forti ci fishi cariri l'occhiali, ch'avia misi, propriu dhà rintrha.
Iddha nenti fishi? Allungau la manu rintrha lu fustu pi pigghiari l'occhiali, e siccomu nun ci arrivava, si misi n punta ri peri. A furia d'allungari la manu e dari caushi e assuccuna pi putiri acchiappari l'occhiali, ngharbuliau n navanti e finiu dhà rintrha cu li cosci chi scianu di fora.
   A manu manka, dhà vishinu c'esti lu bar unni si ci assetta a lu spissu un nmriacuni. Puru ssu jiornu iddhu era misu dhà ravanti all'addhitta e ssi stava taliannu puru iddhu soccu ci stava succirennu a la signura.
   Siccomu caminannu iu m'attrhuvava già a cianku ar iddi n'anticchia di spiritu e viricci megghiu, mi talia nta la facci e mi fa:
Chi piccatu!! Mi rishissi la virità, ssi beddhi cosci cosa di jittari nta la munnizza sù

Stu fattu u scrissi me cugnatu Vito Marino

 

 

 

 



     04. 04. 2009


    Havi chiossai r'un annu chi ssugnu n penzioni e ankora unn m'haiu cummintu na kì situazioni m'attrhovu. Sugnu comu sturdutu. Comu s'avissi avutu na vastunata n testa. Ma na st'urtimi tempi staiu nkuminciannu a rruspigghiarimi e a fari cuarke cosa.

     Prima ri tuttu ha dumannari scusa a kui na st'anni m'havi scrittu e ki  iu nun ci haiu arrispunnutu. sarà chi mi pigghiau, a raggiuni, pi kafuni, ma avia n'impressioni sbagghiata supra ri mia.

     Mi dedicai e diorami geografishi picchì era stanku e dispiziatu ru trhavagghiu chi fashia, e spirava di avviarimi n' attività fashennu na cosa artiggianali, comu ci n'è tanti, e ki  mi putia libberari ru trhavagghiu chi staia fashennu. Perciò, cui critti chi ghiò era na speshi r'artista s'impressionau mali. Veru è ca mi mparai a fari i modelli plastishi di l'isuli, ma trhavagghiai ri notti dopu aviri trhavagghiatu na jurnata comu carpinteri navali, ne riparazioni di navi ri ferru. Perciò m'hannu a scusari s'unn ci arrispunnivi.
     Unu era un cristianu re parti di Napuli.E ora ci n'è nautrhu chi voli essiri mparatu a farisi na caverna suttamarina picchì unn havi i sordi pi farimilla fari a mia. Iddhu mi vulissi pacari pi cunzigghi chi ghiò ci avissi a dari: ma soccu voi pacari chi oramai sugnu stanku ri cummatticci!

    

 

 

 

 

 

 

 

La me zita







Quant'è laria la me zita,
tutta frarisha e purrita

Ahi! Laria ì, chiù laria r'iddha nun ci nn' è! (ritornello)

Havi i capiddhi tisi tisi
pi spirugghialli ci voli un misi.

Ahi! Laria è, . . .

Havi l'occhi cuant' on pirtusu,
unu apertu e l'autrhu chiusu.

Ahi! . . .

Havi l'aricchi ranni ranni
parinu chiddhi run liafanti.

Havi l'aricchi a paraccua
unu pu suli e l'autrhu pi l'accua.

Havi lu nasu ca pari un pagghiaru
cuannu chiovi mi ci arriparu.

Havi lu nasu a cannolu
pi ciusciallu ci voli un linzolu.

Havi la facci lintinniusa
pari na papira ca nirvusa.

Havi la facci di tavulazzu,
sutta lu nasu ci spunta u mustazzu

Havi la vucca cuant' on kasciuni
ci trhasi e nesci un pistuluni.

Si metti la vucca nicareddha
ci trhasi e nesci na vasteddha.

Havi la vucca china china
cu dhi scagghiuna è na ruvina.

Havi li renti a grattarola
unu rintrha e l'autrhu ri fora.

Havi li spaddhi ca pari na cascia,
una chiù vauta e una chiù vascia.

Havi li vrazza di ferru fusu
cuannu t'abbrazza ti fa un pirtusu.

Havi lu pettu chianu chianu
comu lu funnu run tianu.


Havi lu pettu pilusu pilusu
comu lu porcu ri Menzujusu.

Havi lu pettu sciddhicatu
tutta a caserma ci ha passatu.

Havi la panza ca pari na utti
cuannu passa fa cariri a tutti.

Havi li ammi a kucciddhatu,
cuannu camina l'abbia di latu.

Havi li peri a chichiricò,
cuannu camina fa un si e un no.

E passannu pi corsu Olivuzza
a pigghiaru a corp' 'i cucuzza.

E passannu pi corsu dei Mille
a pigghiaru a corp' 'i cazzilli.

E passannu pi via Danti
l'assicutaru puru li santi.

E passannu pi corsu Pisani
l'assicutaru puru li cani.

E passanni pi Ficarazzi
ci tiraru i cannavazzi.

O Cunmentu ri Cappuccini
unn a vosiru manku i parrini.

Cuannu a purtai a mostrh' 'i biddhizza
ma jittaru na munnizza.

Unn parramu di so frati
cuattrhu orvi e trhi sciankati.

Ma n kumpenzu havi li sordi
ch'accummogghianu tutti li mrogghi.

Ahi, beddha è, chiù beddha r'iddha nun ci nn' è! (ritornello)

E di picciuli n' havi assai
ch'accummogghuanu tutti li vai.

Ahi, beddha è, chiù beddha r'iddha nun ci nn'è!











 

 

U Munti
Erishi


     Acchianati chi fomu fin' o munti, ron latu putemu viriri a chiana ri salini, tutta a costa finu a Marsala, e l'isuli di Favignana, Levanzu e n funnu Marettimu. Dha macchisheddha chi  c'è n mezzu a mari è l'isula ra Furmicula cu a cianku u Marauni.


     Dall'autrhu latu, affacciannusi ra parti du Baliu, si viri a conka di Bonagia, cu a kustera finu o munti Cofanu. Rarrè i muntagni ru Zingharu a santu vitu.

     O latu ri salini nun ci sunnu veru spiaggi p'avvishinarisi o mari, ma partennusi a manu dhitta rin Trhapani cumincianu i veru spiaggi. Già o lidu Rombu, ca ora è beddhu pulitu, si ponnu fari u bagnu puru i picciriddhi. Ma poi c'è San Giulianu chi  havi a rina culuri oru, e appressu cumincia a kustera scugghiuta unni s'alluntananu i piscatura pi pigghiari Purpa, Saraghi, Violi, e Sirrani, chi  sunnu i pisci ca cuegghiè pò piscari.
     Nun parramu di Rizzi ca stannu scumperennu. Dhi cuattrhu chi nascinu ogn'annu unn hannu u tempu ri crisciri ca si li cogghinu nichi nichi. Piccatu!

     Ci sunnu napocu ri posti unni si pò mettiri a varca pi visitari a costa: Pizzulonghu, Bonagia, Lidu Valderishi, Cofanu, e chiù luntanu u Castiddhuzzu, e darrè a muntagna c'è poi Santu Vitu.


1

2




     P' avvishinarisi o Baliu, chi  è u jardinu r'u Munti, s'inkumincia cu na scalinata chi porta r'unni si virinu tutti i cosi antichi ri sta burgata chi  havi na storia ca si perdi cu i divinità di olimpu.







     Stu Baliu è d'unni hannu jutu ri sempri a passiari e a nkuntrharisi i muntisi, Ranni, piccioti e picciriddhi. Cosa chi fannu puru ora. Cuannu e tempi ri na ota i picciotti nun zi putianu nkuntrhari suli, s'assittavanu non sedili a furma ri mezzu shircu, unu run latu e una all'autrhu pirishinu, avvishinavanu a ucca o muru e ciushuliannu si rishianu i cosi r'iddhi. A vushi Curria muru muru, e girannu arrivavva all'aricchia ru nnamuratu chi stava addhabbanna, e n mezzu c'era a matrhi soggira chi fashia finta ri nenti. Ma vishinu unn putianu stari, n pubblicu, na vota.


3

4




     Di sempri stu pizzu ri muntagna ha statu abbitata ra genti chi kumanna tutta a chiana e a marina rin Trhapani. I Fenishi, I Cartagginesi (Amilcare Barca, Barak), i Greshi, I Romani, i Normanni, I Spagnoli. E a kui è ch' unn ci ha piashutu abbitari kà supra? E Ognunu ha lassatu la so storia.











     a ku acchiana kà supra si prisenta na maravigghia appressu a nautrha: I mura shiclopichi, U tempiu di Veneri, I shisterni cartagginesi, i chiesi romani, A reggia nurmanna, i Casermi spagnoli, nta n' anticchia ri terra chi c'è kà n punta unn sapianu soccu faricci prima. E kà sunnu.



5

6




        O shentrhu du mediterraneu, sta punta ra Sishilia era numinata ri tutti i naviganti chi ghianu mari mari pi tuttu u munnu chi tannu si canuscia. Unn era un centrhu di cummerciu o economicu comu Siracusa. A putenza militari era a Mozia.  Kà  era un centrhu religiosu e soshiali. Veru è ca ne campagni si fashia u furmentu, ma s'accintrhava supr' a Siggesta.







     U tempiu di Veniri era mpurtanti, e addifinnutu re mura shiclopichi chi ntunniavanu. Cuannu i navi chi ghianu e vinianu passavanu rin mezzu all'isuli Egadi, unn mankavanu mai r'attrhaccari a marina rin Drhepanum e farisi n'acchianata a peri o a cavaddhu a kuarche sceccu, fin' o munti, pi fari visita o dhu tempiu, e passari na notti dhà a priari, macari abbrazzati a na sasherdotissa. E komu currianu!



     E kuannu a matina s'arruspigghiavanu si cci allargava lu cori a biriri dhu ranni panurama n tunnnu: Isuli, mari, muntagni e celu. Si sintianu m paradisu. E accussì era.


7

9




     Poi arrivaru i preti cristiani e i cosi canciaru.



     Tutti cosi addivintaru chiù piatusi. Anzi, pi sentilu riri, cuannu i masculi si nni scinnianu ne campagni a zappari e a ricogghiri, i fimmineddhi arristavanu suli nta stu paisi ri parrini, e soccu e komu priavanu sapiddhi. Cunmenti e chiesi ci nn'è a nun finiri.




     Ora comu ora, i cosi unn sunnu diversi. Ne fotografì chi fishi unn vi vosi far a biriri comu è arriddushuta Erishi. Ogni porta c'è na putia chi vinni cosi p'arricurdari a so storia antica. Ci sunnu i 'Bed & breakfast'. S'arricordanu i Mustazzoli, viscotta ca fashianu i fimmini chiusi n kunmentu.




     A genti acchiana kà supra pi sentiri u shauru ra storia antica.


S' hav' a nesciri fora ru shentrhu. e nkaminarisi unni unn ci va cuasi nuddhu pi biriri i strhati sulatii unni abbitaru a genti antica.


8

10




      Ntantu strhati asfartati unn ci nn' è. Si camina supr' e petrhi mpustati n terra una pir una. Nun zi senti mai na vushi: Né un picciriddhu chi chianci, né na radiu addumata, né si viri mai un muntisi fora rin kasa.








     Si gira, vota e firria senza nkuntrhari a nuddhu e pari di essiri nton paisi abbannunatu. Penzu non nmernu, cuannu kà u friddu lu fà, socc' hav' a pariri: Dhi cuattrhu cristiani ca ci vennu a 'bbitari d' estati, si nni scinninu n Trhapani, e i muntisi campanu ntaniati rintrha a kuariarisi chi cufuna. Cuannu cuarkerunu nesci trhaballannu supr' e petrhi hav' a pariri un fantasma. E si viri ch' è un cristianu, sulu ro scusciu chi fannu i scarpi supr' e petrhi, ca pari baccanu cu tuttu dhu silenziu n tunnu.


11

12




     I casi sunnu tutti mpustati acchiana e scinni, e tanti strhati sunnu fatti a scaluna. Ne casi, cuannu si trhasi, u chiossai c' è un kurtigghiu chi porta ne stanzi. Ora ci fannu a festa , p'arriurdari a vita ca si fashia na sti curtigghi chini ri virdi e ciuri. E kà i pianti criscinu beddhi virdi e granni, nò com' a chiana unni r'estati pari d' essiri n mezzu a na sciara; tutti li feura e li timpuna sicchi caliati ru suli.












     Senza chiù nuddhu chi duna renzia e jardina, l'erva crisci a tutti banni, e l'arvuli e i pianti, senza arrimunnati, s'allarganu e sbuccanu fora de jardina.
Cuantu casi s'hannu sdirrupatu! E ankora ci nn'è mura sgualestrhi chi run jornu all'autrhu ponnu cariri. Cu cci voli abbitari chiù non paisi accussì? A genti veni di luntanu cu Purman, si fannu u giru a biriri u shentrhu, u baliu e ssi nni vannu. E a storia antica arresta kà a sfasciarisi.


13

14




     Camina chi ti camina, m'attrhovu ravanti na porta re mura shiclopichi.




     Ora signuri mei, am'a pinzari chi kà na sti petrhi ci misiru manu i shiclopi, ca foru i figghi ri Gea, a dea prima, e du diu Uranu. Eranu trhi criatura giganti cun ochiu sulu n frunti, comu tutti sannu. Unn sulu chissu, ma foru propriu a prima genti ch'abbitaru u munnu, pirsuni ginirati da li dei.








     Cu autrhu putia maniari sti massi ri petrha comu fussiru cantuna e mpustalli pi migghiara ri metrhi ntunnu a shittà p'addifennila, penzu di l'armali, tannu. E appressu ra genti chi vinia r'a mari e chi  vulia veniri a stari kà, vistu ca stu postu ci ha piashutu sempri a tutti.


15

16




     Fattu sta ch'u risurtatu è kistu chi viriti. N pizzu a sta muntagna sti matacubbi ri petrha unn ci potti essri nuddhu a mpustalli ch'unn fussi un giganti comu i shiclopi. Unn è cosa ri schiavi, picchì cu fishi na cosa accussì avia a essiri mastrhu. Pinzannu puru a tanti autrhi na autrhi parti ru munnu, e Mehnir e Dolmen, unni vannu a genti a taliari alluccuti soccu "l'omini ri caverni" sappiru fari.



     E ku è ch'unn ha vulutu veniri a 'bbitari kà pi sentisi forti e granni com'a sti mura?



     E dinastii e reggimi e nazioni, l'urtimi foru i spagnoli chi lassaru a bella vista sti casirmuna, chi oramai mezzu caruti arristaru pi testimoniu di comu, ri tuttu u munnu, hannu sempri vinutu a mpussissarisi ri sta muntagna, chi è comu un faru chi s'affaccia supra tuttu u mari mediterraneu.


17

18